Te întorci din Tibet. Te dezmeticeşti într-un oraş în care nu îţi mai zâmbeşte nimeni, dimineaţa, în care oamenii nu se mai îmbrăţişează şi în care nimeni nu îţi spune că te iubeşte sau te preţuieşte. Toamna a venit pe neaşteptate şi a colorat toţi copacii. Afişe politice agresive te izbesc de pe panourile outdoor şi de pe cele luminoase.

Ca să ajungi la întâlniri, ar fi trebuit să poţi face un viraj la stânga pe DN 1. Nu se poate, pentru că o lungă barieră de plastic separă sensurile într-un mod lipsit de sens… Trebuie să ocoleşti până la Ikea, să iei în piept toată coada de maşini şi să ajungi, într-un final , întârziind o jumătate de oră. Capul te doare şi îţi vine să vomiţi pentru că te-ai întâlnit cu prea multă lume, dintre care unii au sorbit cu nesaţ din tine.
Te duci la întâlniri, oameni pe care îi întâlneşti pentru prima oară te întreabă nu cum facem comarketing în 2010, ci cum a fost în călătorie. Vezi programe cu suflet şi instituţii care vor să adere. Birourile au prins viaţă, sunt verzi. Managerii şi-au lăsat stilourile, au muiat degetele în vopsea şi s-au jucat. Angajaţii au făcut colecţii de insigne pe spatele unui scaun riguros dintr-o sală de şedinţă.
Realitatea se transformă într-o posibilitate foarte asemănătoare cu ce ai trăit. Bucuria de a trăi şi o oarece etică reapar, răzbătând prin stratul gros de mizerie europeană, mai puţin evidentă dar mult mai vătămătoare decât gunoiul de pe străzile din India. Există o realitate, pe care am experimentat-o în Dharamshala, dar care devine, evident, posibilă şi aici. Şi, brusc, realizezi că o parte există deja, e un potenţial, şi că oamenii îşi ies din costume şi cravate pentru că tu ai venit schimbat. Eşti un catalizator: uneori catalizatorii se acoperă cu un strat gros şi inactiv, şi trebuie regeneraţi, după care îşi pot reîncepe misiunea. Sunt mulţi, mult mai mulţi decât cei nouăzeci care au făcut călătoria. TRebuie doar scânteia din fiecare pusă la lucru.
Pleci spre casă, nu mai vezi gropile, ci doar un apus minunat. Tragi maşina pe dreapta, să fotografiezi estetica uşor baudelaireiană, blitzul se declanşează accidental şi vezi că în geantă, în afara celor douăzeci de kilograme reglementare, s-au strecurat milioane de globuri luminoase. Sunt aici, cu tine. Ca să te însoţească şi să te ajute.


Spor la treabă, dragii mei.