L’ete Indien


Y
stare de albastru. stare de violetou know, I’ve never been as happy as I was that morning

We were walking along the beach a little like this one

It was that rare kind of autumn day

That you only find in North America

Over there, they call it Indian summer

But it was just „our summer”

Mă tulbură, de câteva zile, sfârşitul languros, hedonist, sexual de septembrie, răsturnându-se lasciv de pe o parte pe alta, în temperaturi de vară şi respiraţia profundă de început de toamnă.violetMă trage înapoi, înapoi cu aproape treizeci de ani, într-o poveste care a început pe un dig, la un răsărit de soare şi a continuat până târziu, în decembrie, în temperaturi asemănătoare cu asta. A fost acel revelion când mulţi jucau fotbal în tricou.  O transfigurare uluitoare a toamnei, ca o femeie brusc machiată şi îmbrăcată de bal. Mătase foşnitoare şi pietre grele, lucitoare. Aruncând cu parfumuri pe tine.  Ăsta e anotimpul cel mai tulburător, cel mai senzual, cel mai dulce. Nu se poate să nu te trimită înapoi la iubiri foste, prezente, viitoare. În mediul ăsta, de parcă n-ar fi fost destul, îmi plonjează în player un cd cu muzică grea. La propriu. Sunt unul dintre muritorii binecuvântaţi, care au ocazia să vadă cum creşte şi prinde formă un album. Unul care se va vinde datorită numelui şi pe care doar zece la sută dintre cei care îl vor cumpăra ar putea să îl înţeleagă, integral. Şi, dintre cele două degete care ţin ţigara, în timp ce restul mâinii cuibăreşte, în gest cunoscut, paharul de Jack, vine tsunami-ul de seară: „am avut o stare de albastru, acum am una de violet”. Grădina mea hippie a produs obişnuitul efect de relaxare, numai că, vizuală cum sunt, realizez că în ultimul an mi-am cumpărat doar haine albastre şi violete.

skirt_short_violet

Starea de albastru şi tranziţia la violet sunt doar o parte din călătorie. Important e că ajunge un cuvânt sau un cântec şi, ca şi cum  firele care te leagă de lumea asta s-ar subţia, treci dincolo, în albastru, în violet.

Şi te scufunzi, legănat, în somn, înţelegând că aceia care îţi sunt, cu adevărat, prieteni pot să vadă prin tine – nu doar plămânul care se goleşte, treptat de ce a mai rămas din infecţie, ci şi că lucrul de care ai nevoie acum cel mai mult este să tai legăturile invizibile şi să ieşi pentru o clipă din apa călduţă a comunicării în care te complaci, ca într-o zeamă intrauterină.

Nu e doar un album. Nu e doar sfârşit de septembrie. Iar mâine dimineaţă o să mă trezesc dorindu-mi o fustă mov.

Anunțuri

Un comentariu la “L’ete Indien

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s