alte nopţi cu lună plină

distanţe comprimateOboseala. ameţeala unei nopţi îngrijorate şi a unei zile bune. vii acasă după ce ai rătăcit printre lucruri minunate ca să metabolizezi amărăciunea limitărilor la care te supune, zilnic, profesia.

Plantezi cactuşii în locul panselelor decedate prin coacere în soarele rău, de cuptor, porneşti apa în curtea vecinilor plecaţi în concediu… îţi pare rău că au lăsat căţelul la veterinar… şi apoi sari în turcoazul piscinei, te scufunzi ca un peşte, pluteşti în apa rece, dar caldă, vecinii întârzie pe sub umbrelele care îi feresc de întuneric, lumânările sunt aprinse.

Lună plină.

locuiesc în vis. Năvălesc, prin cotlloanele minţii, vise cu cei iubiţi, dragi, demult plecaţi. te trezeşti, ca de atâtea ori, bucurându-te că absenţa lor a fost doar un vis urât. Dimineţile tulburi şi ireale se amestecă, nu mai ştii ce e adevărat şi ce e vis.

E lună plină.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s