Salt pe următoarea spiră


E plin internetul de ştiri astrologice. Pe vremea când am bătut intens poalele de Himalaya, un călugăr tibetan mi-a spus că importante nu sunt sărbătorile făcute de mâna omului, ci cele cosmice, pentru că ele vin cu o anumită energie. Se referea la 1 ianuarie, care e doar o convenţie, la 14 februarie şi alte ocazii de marketing :D. Dar, de fapt, sărbătorile acelea Mari, din Crucile Universului, sunt ca un fel de talaz care vine şi mătură viaţa, iar cei ce înţeleg acest fel special de surfing pot încăleca valul ca să ajungă lin, repede şi frumos la destinaţie.
Am traversat crucea iernii, cu solstiţiu, lună nouă şi intrarea în Capricorn: fiinţa aceea încăpăţânată care se duce drept în vârful muntelui. Cu energie, cu voinţă, cu viziunea atingerii acelui vârf, oricare ar fi el în mintea fiecăruia: poate că este naşterea unui copil, atingerea unei conexiuni mai profunde cu Sufletul propriu, realizarea unu scop care să îi atingă, blând, pe ceilalţi, cu aripa Binelui sau, pur şi simplu, exprimarea deplină a talentului şi abilităţilor cu care am venit pe planeta asta.

Oricum am lua-o, tot un salt înainte e. Şi, dacă între 2012 şi 2014 am fost scuturaţi în shakerul cosmic mai ceva ca la Barul Universal, acum este momentul să ne propunem ceva care să înceapă, dacă se poate, fără o negaţie :D. Începe ceva nou. E timpul pentru acţiune. Dacă se poate, până la idealurile acelea la care nici nu am cutezat să visăm. Suntem într-un moment în care, orice intenţie am arunca în Univers, ea are şanse uriaşe să capete formă. Ni se propune o formă de leadership personal care presupune să stăm ancoraţi în realitatea aceea imediată, dar să ne facem mişcările din spaţiul inimii către exterior. Centrare, viziune, construcţie, răbdare, autenticitate, compasiune, creaţie şi intuiţie sunt cuvintele-cheie.  Să le luăm pe rând.

  • n-o lua razna. stai şi ancorează-te, iar şi iar, în realitate. S-ar putea să nu fie simplu, pentru că te simţi ca o bulă de gaz care iese la suprafaţă şi e nevoie de voinţă ca să rămâi în lichid. Când simţi că pierzi legătura cu realitatea, aşează-te şi respiră.
  • ceea ce este împrejurul tău contează enorm. Observă. Notează, alege opţiunile de a răspunde realităţii. În fiecare secundă. Fii pregătit pentru orice, pentru că semaforul tocmai ce s-a pus pe verde.
  • atenţie mare la credinţe. REalitatea este ce gândeşti, nu ce doreşti. Deci gândeşte ca şi cum realitatea deja se curbează ca să te ducă la ceea ce îţi doreşti.
  • şi apoi creează. Intrăm într-un spaţiu în care creativitatea de orice fel este favorizată, este atu-ul cu care poţi câştiga jocul. REscrie-ţi povestea. Ai grijă ca ea să facă bine şi periferic, altora, nu doar central, ţie.
  • gata şi cu victimele. Dacă e să fii victimă, e din cauza propriei tale lipse de apetit pentru a îţi conduce viaţa. Concentrează-ţi energia şi mobilizează-te.
  • e timpul să încetezi cu învinovăţirea şi autocritica . Ia-ţi în braţe bunele şi relele, acceptă că asta e materia primă cu care lucrezi şi vezi cum faci ceva bun din tot amestecul.
  • ştii ce funcţionează pentru tine. ştii cine eşti. dă-ţi voie să trăieşti.
  • înţelege că suntem cu toţii parte din ceva mai mare, suntem interconectaţi. Uită-te la ce îţi arată ceilalţi (că îţi place sau nu, fiecare proiecţie e o lecţie) şi vezi cum poţi să te armonizezi cu fluxul colectiv.
  • ascultă-ţi inima şi las-o să te atragă în explorare. acolo unde ştii totul nu mai e nimic de creat. 

Aşa. şi ce facem cu toate astea?

Cel mai simplu, alegem una şi stăm în auto-observare şi auto-corectare vrei trei săptămâni. apoi trecem la următoarea. Simplu.

Vă doresc tuturor Sărbători line, bune, inspirate şi pline de Iubire.

Anunțuri
Imagine

pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale


pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale

să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Că bine zicea bătrânul Caragiale.

Undeva între disperare şi frustrare, din cauza ultimelor săptămâni în care am întâlnit oameni cu care tot lucrez de cel puţin un an, şi care sunt blocaţi în stări de care ar fi trebuit să scape de mult, realizez punctele comune ale situaţiilor: cu toţii sunt într-un prag de mare schimbare. Au o indicaţie clară asupra schimbării. Gandhi zicea că dacă vrei schimbarea, trebuie să FII schimbarea. Cu alte cuvinte, să ai curajul să scoţi capul din stratul moale şi cald cu care ţi-ai căptuşit viaţa (aceea care nu îţi place) pentru un pic de confort, şi să faci pasul acela în gol, ştiind că undeva, Cineva o să materializeze o treaptă pe care să păşeşti.

Când eşti aliniat cu talentele şi scopul tău, singurul lucru care te mai poate despărţi de acea curgere frumoasă şi plină de surprize, care e viaţa, este încăpăţânarea de a sta cantonat într-o stare fără potenţial. Ca o bilă care se află pe fundul unui castron. Acolo, la potenţialul minim, nu se mai poate întâmpla nimic, în afara înţepenelii cronice.

change 1

Şi atunci vine momentul acela, în care încrederea şi curajul îi dau fricii peste ceafă, şi păşeşti în gol. Chiar o faci. Asta îi dă bilei primul impuls, şi e uluitor cum se răsucesc toate în Univers, într-un fel paradoxal, şi se rearanjează sfidând toate regulile fizice şi ale cauzalităţii, misterios şi minunat, ca să acomodeze noua stare în care te-ai autodesenat.

Fizica cuantică a determinat că locul unei particule subatomice se schimbă când te gândeşti la ea. Avem puterea de a mişca munţii, la propriu, şi o folosim atât de puţin, încât, ca specie umană, suntem de râsul Universului. Bine-bine, dar cum schimb? Cum schimb?

E simplu… what you resist, persists, zice englezul.  În loc să te concentrezi pe situaţia curentă, fie ea o lipsă, fie un exces de lucruri, stări sau sentimente pe care nu le doreşti, ai, din nou, de făcut ceva ce sfidează tiparele cu care am fost amprentaţi din fragedă copilărie. Stai cu mintea la rezultat, nu la situaţia curentă. Concentrează-te să vezi filmul de la sfârşit la început, ca să oferi putere de manifestare acestui sfîrşti dezirabil.

seeds-of-change

Vrei iubire? Binecuvântează toate cuplurile care se sărută, înconjoară-te de lucruri pereche, nu te mai gândi de fiecare dată „păi eu nu am pe nimeni şi uită-te la ăştia”. Vrei bani? Binecuvântează tot ce e abundent: o pădure, o grămadă de bănuţi, un morman de pietre, valurile de legume de pe tarabele acestui anotimp. Vrei sănătate? Binecuvântează tot ce are mare vitalitate, de la bebeluşi la soarele de pe cer, de la fructe la oamenii care fac jogging în parc. Subconştientul tău se va deschide şi va lucra la posibilitatea ca lucrurile să fie aşa cum vrei, nu aşa cum te-ai înţepenit.

E simplu. Începe cu starea de final, şi cu recunoştinţa că această stare se întâmplă. Pentru că o dată cerut, lucrul acela e acolo, trebuie doar să îţi deschizi inima ca să îl primeşti în această Realitate în care funcţionăm.

Păşeşte cu dreptul în 2013


Avem o grămadă de tradiţii şi superstiţii pentru un început bun: să mănânci struguri şi peşte… să nu mănânci supă de pui… să porţi roşu… să ai bani în buzunar. Să te laşi sorcovit. Să deschizi o plăcintă cu răvaşe. Şi tot aşa…

Probabil că motorul cel mai puternic în tot ceea ce ni se întâmplă este intenţia, pe care o consolidăm în felul ăsta. Pentru amatorii de activitate „avansată”, puteţi planifica o meditaţie – fie înainte de miezul nopţii, fie imediat după. Valul de bucurie care infuzează toată zona orară în care vă aflaţi la ora 12 este un fel de undă purtătoare pentru intenţia cu care intraţi în meditaţie.

Puteţi alege o meditaţie „liberă”, pe o temă cum ar fi alinierea cu energia universală, care să vă îndrume şi să funcţioneze ca un combustibil pentru întregul an care urmează. Sau acceptarea a ceea ce este, ca lecţie supremă (vorba zen-băieţilor care îmi plac aşa mult: Problema e, de fapt, soluţia). Sau blândeţea faţă de tot ceea ce este.  Apropierea de identitatea reală şi de capacităţile asociate scopului superior al existenţei noastre pe acest Pământ. Sau iertarea…

Tehnica e simplă: aprinzi o lumânare, te aşezi într-un colţişor liniştit (sau îţi pui căştile în urechi şi alegi de pe playlist-ul din telefon ceva care să sune armonios), respiri, respiri, respiri şi laşi intenţia să îţi conducă gândurile către spaţiul acela non-gând din meditaţie. Revii amintindu-ţi ce informaţii ai primit :D, mulţumeşti şi închei meditaţia.  Pentru cei care au probleme cu concentrarea, se poate alege o meditaţie ghidată. Găsiţi câteva foarte abordabile la

http://www.orindaben.com/pages/home/wwmeditation_starenergy/.

sau puteţi alege una în limba română dintre Riturile de Trecere de la Children of the Sun:

http://www.childrenofthesun.org/index.php?option=com_content&view=article&id=511&Itemid=265

Puteţi alege ritul Iubirii, pentru a crea forţa de transformare… sau pe cel al Co-creaţiei, pentru a conştientiza şi folosi puterea de a crea pe care o avem cu toţii.

Meditaţi în grup, dacă puteţi. Grupul aduce o amplificare semnificativă energiei meditaţiei. Iar la încheiere dedicaţi rezultatul evoluţiei personale şi globale, ca pe o ofrandă nevăzută pentru o lume mai bună, care începe chiar acum.

Un an plin de miracole!

comori Navajo


” A nickel for your thought”, spune americanul, când vrea să te întrebe la ce te gândeşti. Lucrâd să pregătesc seminarul de joi, a venit gândul de cinci penny.

Simpli băieţi, indienii ăştia. cum trăiau ei în corturi şi vânau bizonul. Cum făceau ei focul, ca nişte barbari, şi dansau împrejur.

Dar, mai ales, ce desenau ei pe nisip. Şi, mai interesant, ia uite, domule, cum seamănă cu ce desenează tibetanii din nisip. Dincolo de aparenţe, descoperi o lume plină de simboluri, chei care deschid lacătele uşilor schimbării.

Pe cântăreţul punk din poză l-am numit,  la început, omul cu fluierul. Ştiam că îmi place. nu ştiam de ce. Indianca din magazin, însă, da.  Am întâlnit, mai târziu, un alter ego al cântăreţului din Flaut, am aflat şi numele, Kokopelli.

Omuleţul ăsta ciudat şi un pic prea tapat pentru zilele noastre cântă Schimbarea. Încearcă să printezi imaginea, la dimensiunile unei poze de paşaport, şi să o porţi cu tine. Durează maximum o lună până la prima schimbare relevantă. Şi aici nu vorbesc de o canadiană nouă.

Atâtea lucruri magice şi misterioase se ascund în spatele unei aparenţe lipsite de mărire. Vânzătoarea din magazin ar putea fi fiica unui şef de trib. Sigur, conduce un Chevy din ’70 toamna. Dar câte minuni are în mesa ei cu pietre ale puterii.  Ce vreau să spun e că sunt două lucruri pe care le ignorăm şi le călcăm zilnic în picioare în loc să le cultivăm, ca nişte fermieri ceva mai pricepuţi: potenţialul şi schimbarea. Când ai reflectat, serios la ele? Când le-ai invitat să vină în viaţa ta? Când le-ai privit altfel decât cu rezervă sau cu teamă? Când le-ai valorificat?

Sigur, principii, generalităţi. Să trecem la concret. Care e lucrul de care îţi e cel mai teamă? Dacă schimbarea ar aduce acest lucru în viaţa ta, ce ai face? un plan concret. Acum, că ai făcut planul de rezervă, şi ştii că acel ceva nu te va ucide, ci te va obliga să evoluezi, cum te simţi? Parcă e puţin mai acceptabil, nu?

Am o prietenă care şi-a intitulat blogul Reţetar împotriva fricii. Frică ne e de ce nu ştim. Cheamă schimbarea în viaţa ta, şi dacă valul vine şi cu ceva buturugi şi noroaie, pregăteşte-ţi costumul impermeabil ca să treci şi de testul ăsta şi să îţi afli adevăratul potenţial.