His Holiness, Dalai Lama

Ca să poţi ajunge să prinzi un loc în partea acoperită a templului în care Dalai Lama locuieşte şi îşi ţine învăţăturile, trebuie să te scoli la cinci jumate. Iei drumul spre templu. Vînzătorii matinali vând îmbietoare turtiţe, apă, fructe. Am decis să postim, aşa că trecem pe lângă. Trecem pe lângă măgari pregătiţi de cărăuşie, înarmaţi cu propriile noastre tăşcuţe, pentru că trebuie să aduci cu tine apă, ceaşcă, nu mâncare, nu telefon, nu aparat foto. Ai voie să iei cu tine un radio mic, pentru că traducerea slujbei tibetane se transmite pe frecvenţă vestică. Locul e ticsit. Lângă scară, într-un colţ cu curent, stăm înghesuiţi ca stardelele pe salteluţe, turceşte, vom avea privilegiul de a-l vedea când intră şi iese. Împrejurul nostru, o naţiune oprimată care a învins prin blândeţe stă, răbdătoare, aşteptând să vină His Holiness. De la serviciul de securitate, blând şi amabil, care te face fără vorbe să înţelegi că acest mare maestru trebuie apărat de noi toţi, la bătrânii care aşteaptă în poziţia chinuitoare de meditaţie, aşteptarea până la nouă e lungă. Cortegiul modest, e un om care lasă pe balustrada scării o cupă şi o pălărie caraghioasă. Predica începe cu un inventar al structurii lumii şi al budismului , cu un respect infinit pentru alte credinţe. La paragraful cu desprinderea de nevoile fizice, vine pâine caldă, coaptă în cuptor, şi ceai sărat, cu unt de iac. sau smântână. Călugării în robe vişinii se ămprăştie în mulţime cu ceainice imense , din aluminiu, din care toarnă băutura. Pâinea e distribuită din coşuri dinspre faţă spre spate. E incredibil să vezi mecanicile. Aici, oamenii plătesc călugărul pentru ca acesta să se roage pentru ei. Apoi călugărul găteşte şi hrăneşte învăţăcei şi săraci. dimineaţa, pâine şi ceai. la prânz, supe-mâncăruri delicioase, orez. după amiaza, ceai dulce cu lapte. Lucrurile circulă în cerc. Pauza de prânz o petrecem afară. Ni se pare potrivit să lăsăm mâncarea pentru alţii, noi gustăm ceva din civilie. Ne luăm câte o farfurie de dal cu legume şi pâine de casă. La masă stau trei călugăriţe budiste, una americancă, una germană şi una englezoaică. Sunt impresionate că românii au venit până aici. Americanca ne întreabă dacă vrem să primim cadou vreo treizeci de buddha, făcuţi de ea. Sigur, cum să nu vrem? stabilim întâlnire pentru a doua zi, după învăţături. O să mergem la ea, să împachetăm buzii şi să îi aducem la hotel. Înapoi, la lecţii. Lângă mine, un tibetan foarte simplu, dar plin de o bunăvoie pe care nu am mai văzut-o la nimeni până acum ne adoptă. Nu vorbim aceeaşi limbă, dar ascultăm aceeaşi slujbă şi bem acelaşi ceai. faţa e arsă de soare şi dinţii, puţini.  Practica religioasă l-a şlefuit. Cei tineri au aceeaşi culoare arămie, dar dinţi surprinzător de albi. Nu mănâncă mai deloc carne şi nu se ating de dulciuri.

La fel de uimitor e cumintele copil coreean, care stă, nemişcat, lângă mine. Nu se uită nici la maimuţele care cerşesc mâncare, nici la ceilalţi. E ocupat. Are o treabă serioasă.

Ne clătinăm, plutim, light headed, între vis şi viaţă, până când mantra finală goneşte maimuţele înapoi în cuiburile din copaci, ne ridicăm în picioare, HH pleacă. trece de noi, suntem trişti, mă întreb de ce nu s-a oprit să ne salute măcar. În cincisprezece secunde, întreabă suita unde sunt românii, se întoarce să ne binecuvânteze şi să ne vorbească. Nu prea încape în cuvinte ce simţi când omul ăsta te omagiază. Şi iar plutim în jos, spre lume, ne desfătăm cu bijuterii minunate. Comand steaua pe care am văzut-o în transă. Sper că va ieşi o bijuterie deosebită. După boluri şi mandale, venim cu o grămadă de inele. brăţări şi panantive. Pur şi simplu, nu te poţi opri.

Probabil e o reacţie, ca atunci când te laşi de fumat. Împrejurul nostru e o lume construită pe alte principii.

3 comentarii la “His Holiness, Dalai Lama

  1. Ma trec fiorii cand citesc aceste randuri, atat de expresive si calduroase, colorate, mirositoare chiar.

    Mersi mult pentru acest cadou!

    Numai bine tuturor,
    Svetlana

  2. Draga Andreea,

    as vrea sa scriu ceva la fel de minunat, dar nu ma sint in stare. In loc de aceasta, imi deschid inima, si las sa curga valurile de compasiune si gratitudine iscate de textele tale si amintirea timpului din afara timpului trait de noi acolo…

    Multumesc. Tie. Si tuturor.

    Cris

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s