vibraţie, mare, sfere

Într-un sătuc îndepărtat din Nepal, unde puţinii vânzători de suveniruri încearcă să abordeze, cu disperare, fiecare turist din cei câţiva care ajung acolo în fiecare sezon, sub o tarabă era instalat un cd player. M-am oprit acolo, am întrebat care este discul, am dat patru euro şi l-am cumpărat. Pe copertă, imaginea unui lama atât de senin încât parcă e un copil dormind. Aveam să aflu mai târziu, pe o rută năucitoare a informaţiei, că vine să cânte în Varna. Asta în timp ce mă străduiam, disperată, să iau înapoi discul de la persoana căruia i l-am împrumutat acum trei săptămâni (parcă a trecut o veşnicie).

Un om despre care se spune că are şaizeci de ani şi arată de patruzeci. Un alt om, care vede cu inima. O sală violet, în care dorm, aşteptând, sticlele cu apă. Afară, mare şi palmieri. Şi cele două instanţe din timp se înnoadă, se sudează, ceea ce a curs între cele două fotograme se dizolvă, o oră şi jumătate trece, magic, şi ne lasă năuciţi, într-o mare de globuri luminoase, lângă o mare frumoasă.

O mică găşcuţă de oameni aparent neconectaţi cu tradiţiile orientale budiste venite din BHutan, via Franţa. Şi totuşi, după ce incantaţiile îl aduc lângă noi pe Medicine Buddha, după ce auzim toate mantrele importante, impresionat de reacţia sălii, care a ascultat tot concertul într-o linişte desăvârşită, dar l-a chemat la scenă repetat,  cu buchete de flori albe, lama se opreşte şi ne cere să cântăm cu el o mantră, iar aceea este alunecarea deplină dincolo. Sala se umple de o atmosferă cremoasă, consistentă, violetă, nu ne mai vine să plecăm de acolo ca să nu spargem bula de farmec care s-a materializat în jurul nostru.

Găsim, cu mare bucurie, discul dublu la ieşire, pentru 25 de leva. Scosesem bani exact pentru aşa ceva, îl cumpărăm şi plecăm, expandaţi, pe plajă, să adunăm pietre şi să contemplăm lumina din jurul nostru.

Nu prea mai e nimic de zis, ar trebui doar căutat Lama Gyurme pe youtube, pentru completarea imaginii pe care săracul scrib de ocazie nu poate să o redea cu sunet.

Nouă ne rămâne drumul de întoarcere spre casă, la fel de onctuos şi uşor ca la venire, ajungem în trei ore înapoi şi adormim cu greu, cu vise încifrate şi cu dorinţa de a ne trezi a doua zi pentru a asculta din nou, magicienii şi muzica lor fermecată.