Distopia


The Handmaid's Tale's' rings in handmaid's mouths explained - Insider

Sunt îmbrăcată în vișiniu, Am bluză și pantofi roșii, restul, inclusiv rucsacul, sunt lucruri vișinii. Mă urc, cu mască și mănuși, în mașină – e prăfuită de când n-am mai folosit-o. Cotesc reglementar pe strada pustie și mă duc la supermarket. Multe rafturi sunt complet goale – nu mai sunt nici măcar etichetele pe care scrie că, din păcate, produsul lipsește. În magazin nu e muzică. Sunt anunțuri seci, de la o voce masculină, să nu atingi alte legume decât cele pe care le cumperi, să nu cumperi mai mult decât trebuie și tot așa.

Sunt lucruri pe care le aveam pe listă, dar nu le găsesc. Iau altele. Planurile sunt alea pe care ți le poți face cu ce ai la îndemână. Pe rafturi zac, reci și mute, jucării de Paști. Scule de grădinărit. Următoarea persoană este la zece metri de mine.

Umplu sacoșele de rafie cu tot ce trebuie și cu câteva lucruri în plus. Plătesc cu o bucată de plastic. Ies la mașină, parcarea este trei sferturi goală. Pornesc, ies cu stângăcie de pe locul de parcare – nu am mai condus de o lună -, aproape mi se pare ciudat că sunt la volan, sunt singura femeie care conduce aici pe străzi – și mă târăsc, cu precauție, pe drum. În buzunarul rucsacului am telefonul cu pdf-ul documentului în care îmi declar scopul deplasării, ca să am voie să circul. Sper să nu fie o problemă dacă mă oprește poliția.

Sacoșele tac în portbagaj. Mă uit în oglinda retrovizoare și răsuflu ușurată: am ochelarii de soare. Sunt eu. Mă duc acasă.

4.4.4


Spirit Portals and Energy Vortexes - News Article - Supernatural ...

Ce e asta cu 4.4.4? må întreabă Teo.

Nu mai vreau să citesc toate postările new age și să aud podcasturi de demi-numerologi, așa că am decis să ofer doar un reading cinstit, clar, simplu. Este despre ceea ce percep în meditație și în afara ei.

Din mijlocul nebuniei, se deschide un fel de poartă stabilă, solidă, clară. O alternativă care depinde de liberul arbitru al fiecăruia, căci este timpul în care putem alege să ne lăsăm târâți în vârtejul suferinței și fricii sau putem parca lateral, ca să ne tragem sufletul și să ne întrebăm cine suntem. 4 este cifra Pământului, a stabilității, a solidității, a ancorării, a realității. Acest triplu patru îmi dă posibilitatea să ancorez în realitate lucruri la care aspir. Aceasta este alegerea: vrem să ancorăm ceva care ține de câmpul de disperare întreținut cu obstinație de media și autorități? Aș spune că vom observa că marile pandemii amplificate monstruos se vor fleșcăi mai repede decât ne închipuim. Există o întreagă trupă nevăzută – sunt cu zecile și sutele de mii de oameni în meditație și rugăciune, inspirați de adevărați maeștri, care creează, prin sincronizare, o undă coerentă de corectare a aberațiilor din 3D. Am mai spus asta și a deranjat, așa că acum o scriu: suntem într-un progres fenomenal din punct de vedere al alinierii ca specie și ca intenție a speciei.

De aceea, ar fi grozav să vă puneți o muzicuță bună, de meditație, să închideți tot bruiajul extern, mai ales că acum e mult mai ușor de făcut asta într-o seară de sâmbătă. Să vă scufundați în conștiință cu aceeași plăcere cu care, nu știu dacă vă mai amintiți, ne scufundăm în în apa caldă a mării în august, când vântul se oprește și supa aceea aromată cu alge seamănă aproape cu un lichid amniotic – cald, catifelat, viu. Dați deoparte toate sugestiile. Vedeți ce simțiți și percepeți. Apar gânduri ca bulele la suprafața conștiinței, doar să le remarcăm și să le reținem: nu pe cele despre ”nu mai e lapte în frigider”, ci cele care par legate de termeni aleatorii, cu sintaxe care nu au nicio legătură cu felul în care gândim și vorbim. E un timp când e bine de dormit cu pixul și post-it-ul la capul patului.

Trecem printr-un portal în care principala transformare e un fel de scuturare de bruiaj – ar putea avea un billboard pe care scrie ”Let`s get real” – și o conectare profundă cu Adevărul (Calea și Viața, a spus cineva foarte celebru): o reîntoarcere la structurile fundamentale ale Ființei, însoțită de o înțelegere profundă, liniștită, a adevărurilor pe care, uneori, mintea nu le poate cuprinde. În liniștea minții superficiale se aude Vocea reverberantă a conștiinței, care începe să ne spună cum sunt lucrurile de fapt, care sunt acele aspecte cărora ar fi bine să le oferim un pic mai multă atenție, ce îi trebuie corpului, minții, sufletului și spiritului, ce ne trebuie, colectiv vorbind, iar dacă ajungeți – nu e greu – la acest nivel de liniște, o să vedeți cum cad, prăfuite și stridente, decorurile, și cum ne aflăm în punctul în care ne putem regăsi splendoarea, ca specie creatoare, în care putem deveni constructori conștienți și conștiincioși ai unei realități așa cum o vrem, nu așa cum ni se dictează.

Portalul de 4.4.4 ne sprijină cu o energie care reverberează claritate, forță, ancorare, ne aduce aminte că pe Cale suntem toți, Adevărul ni se revelează și Viața poate deveni un act de creație orientat către toți ceilalți, nu către supraviețuirea îngustă și înfricoșată a unei entități biologice care visează un vis urât – cel al separării – neștiind că este parte din Tot. De aceea, 4.4.4 este un moment de mare Putere, acea Putere pe care am capitulat-o când șarpele ne-a întrebat dacă vrem să fim asemenea lui Dumnezeu și, astfel, ne-a indus în eroarea credinței că omul este separat de îndumnezeire.

Călătoria de o mie de leghe începe cu un pas, și nu e niciun moment mai bun decât acum ca să îl facem pe primul. Respirați și pășiți liniștiți, căci acolo unde pare că este gol ni se clădește prima treaptă.

Să aveți Inspirație.