Tulku înseamnă un maestru reîncarnat. Marii maeştri sunt cei care pot indica dacă un lama este un tulku sau nu.
Rinpoche, în traducere, înseamnă „cel preţios”. Este mai degrabă o funcţie decât un nume şi am găsit-o la mulţi dintre cei cu care am interacţionat prin Asia.
Acest tulku a venit până în România ca să explice cu ce se mănâncă budismul 😀 urmând paşii maestrului său, care i-a fost asistent pe probleme de filosofie lui Dalai Lama. Ce e interesant e că de fiecare dată când asculţi unul dintre aceşti maeştri capeţi o perspectivă diferită. De exemplu, de la acest Rinpoche am primit o sinteză extrem de clară şi adaptată gândirii vestice, probabil şi fiindcă a trăit mult prin Elveţia şi e deja familiar cu modul ciudat în care gândim noi, oamenii albi.
A vorbit, detaşat, despre felul în care trebuie să îţi alegi maestrul, cu atenţie la calitatea învăţăturii, la comportamentul şi obiceiurile sale, la interacţiunile maestru-discipol. Apoi, despre fiinţele vii şi natura bună coruptă de sentimentele negative cu care ne-am familiarizat prea bine. Şi, în fine, despre impermanenţă, locul în care mie, una, mi se pare că budismul şi fizica cuantică fuzionează. O recapitulare binevenită, de o claritate cristalină, pentru cei ce au mai auzit lucrurile astea, şi o introducere metodică şi corectă pentru cei ce intrau în contact pentru prima oară cu ele.
Pisicka's Book of Life 