În Căutarea Graalului

13680307_1430700273610681_1648326284654362518_o

Este 6 august… ziua Schimbării la Față. Superstițiile locale spun că nu e bine să călătorești, dar iată că primim un contra-semn: plecăm de la poarta 13, la ora 13… Zburăm în sudul Franței, către Nisa, cu trecere prin Munchen, iar avionul de legătură către Nisa întârzie o oră, ceea ce ne prilejuiește ceva documentare și hărți la terminalul gratuit din lounge-ul deștept croit de aeroport. Are stații PC și loc de cocoțat pentru copii plicticoși, așa că ne răsfățăm cu câte un șpriț de mere cât așteptăm avionul. Universul râde de mine. Zburăm cu Air Canada :))).

Aeroportul din Nisa se prezintă la aterizare cu aceeași voltă de pe mare, dar este mult lărgit față de ce îmi aminteam. Spectacolul la apus e incredibil, dar ceea ce e și mai incredibil e procesul interminabil prin care obținem mașina de închiriat – un SUV drăguț, cu un GPS neprietenos și loc suficient pentru toate valizele. Ei bine… ăsta e prețul când cauți cea mai ieftină opțiune. Seara se descompune încet, în timp ce stăm la coadă mai bine de o oră în locul pentru care ne-a trebuit o altă oră să ajungem de la avion și ne bucurăm de prima Orangina franțuzească. O să conduc pe întuneric… ptiu. E nouă. Am senzația că, aterizând ca deschizători de drum, am îndepărtat toată senzația aceea cleios-vâscoasă, lăsând pista liberă și lină pentru următoarea mașină.

13895322_1426566084024100_8802976677425225850_nExperiența pe autostradă e plăcută, mai greu puțin cu găsitul hotelului, dar franceza scoasă de la cutia cu vechituri își face treaba și parcăm, în fine, la hoteluțul ieftin (suntem în vacanță și ne-am propus să fim frugale) la care vor trage și restul de cinci din gașca de Magdalene, cum ne-am autointitulat. Hotel ieftin. Nu are recepție noaptea. Are un fel de mașinărie infernală, care cere numerele de rezervare, apoi cardul. Nu îi plac cardurile românești. Sunăm de o mie de ori la telefonul de urgență, care taxează, taxează pe minut, până vine un nene ciufulit, care ne trece prin procesul normal de check in la hotel și iată-ne într-o veritabilă cameră de cămin studențesc, în care baia a fost cuibărită într-un fel de separație din sticlă, într-o cameră deja plină cu 3 paturi. La 20 de euro de căciulă, decidem să ne distrăm, deși pentru persoanele pudice camera poate prezenta inconveniente reale…

Parcarea e cu cod, ușa de la hotel e cu cod, camera e cu cod, dacă nu le știi, dormi afară. Transmitem codurile către cealaltă mașină și murim de râs până se reunește grupul. În definitiv, suntem în blockstartul parcursului magic pe care l-am visat, l-am dorit, care mă inspiră de șase luni. Energia locului nu se simte – e prea mare oboseala, prea mare balamucul cu a doua mașină, care  aterizează la scurt timp după noi. Ne prăbușim în vis, decizând să nu cumpărăm micul-dejun la hotel… plecăm la vânătoare în oraș. Mâine. Până atunci, somn adânc, fără vise. Schimbarea la Față ne-a adus la început de drum de schimbare personală: nu știam ce parcurs fabulos avea să ne aducă traseul de zece zile de la Alpii Maritimi la Pirinei și înapoi…