În Cupa Graalului

20160810_124638Plecăm din Alet les Bains cu portbagajul plin de cristale și inima plină de lumină. Următoarea oprire este una majoră: Rennes le Chateau, o țintă aflată, din nou pe o înălțime. Din frumusețea mignonă a sătucului precedent, ajungem pe o altă panglică îngustă de asfalt, gen 15% pantă, 270 grade curbă și 15 litri benzină la suta de kilometri, în parcarea de sub cetate. În sat nu se urcă decât cu piciorul și singurele mașini autorizate sunt cele ale localnicilor sau cele care poartă persoane ce nu se pot deplasa: pentru acestea din urmă există o parcare special amenajată lângă Turnul Magdalei, ca o binecuvântare specială.

Magdala,  în aramaică, înseamnă loc însemnat, măreț. În ebraică înseamnă turn. Mintea se întoarce la apostolul apostolilor, Magdalena: dacă piatra pe care s-a așezat Biserica a fost sacrificiul lui Petru, atunci sigur turla ei, prima răspânditoare de învățătură christică, a fost  Ea…

13882509_1430703673610341_3043935768312946121_n

Locul este împânzit de magazine care vând obiecte simbolice sau magice, prăvălii de artiști. Case vechi și ceva camere de închiriat completează acest spațiu minuscul, în care se concentrează tot misterul după care alergăm de mii de kilometri, cu mașina și avionul.

Dan Brown l-a împrumutat de aici pe Sauniere, preotul local care pare să se fi îmbogățit brusc înainte de a construi tot complexul pe care îl vizităm. Omul pare să fi fost obsedat de amprenta Mariei Magdalena, căreia îi dedică biserica, grădinile, turnul: o cetate în toată regula, plină de simboluri.

Tot de aici pare să fi curs și primul indiciu, referitor la prezența Graalului: ”sub un cer înstelat”… ridic ochii în biserica plină de lume tăcută și văd cerul roz, înstelat. În echilibru cu cerul bleu, înstelat. Roz pentru Iubire, bleu pentru Înțelepciune, auriul stelelor pentru Putere. 20160810_144322Biserica e plină de simboluri, până la nivelul la care te lupți cu curiozitatea de a le vedea pe toate și cu dorința de a te scufunda în non-minte, ca să le pătrunzi 🙂

A existat aici o minte care a pus totul la cale, cu răbdare și rigoare, ca pe un dicționar menit Căutătorului, din care poți descifra atât cât poți, la nivelul  la care te afli…

13902627_1430703263610382_1797318405365124079_n

20160810_144515

Stând în liniște pe băncuța mică, din lemn lăcuit, în minte curg forme luminoase, iar lângă tine se așează, abur luminos, Prezența ei, care îți șoptește: Aș vrea să intrați în muzeu. Muzeele nu sunt exact scopul nostru, dar urmăm indicația, primim reducere la biletul de intrare (deși reducerea apare doar de la zece încolo, teoretic, dar am cerut-o și iată că ni se acordă) și intrăm în spațiul construit atent de Sauniere. Biserica pare să facă un pol cu turnul. Un loc fabulos, în care te răvășesc vânturile sălbatice ale sudului și unde simți cum Lumina și Aerul trec, literalmente, prin tine. Un loc de stat și de integrat, sub cerurile perfecte, bleu, pline de lumina soarelui. Mi-aș fi dorit mai lungă stația asta, dar oamenii sunt gata să plece către următoarea țintă. Coborâm alene străduța principală. Pe latura dreaptă, magazinul cu zâne și spiriduși se ține, bățos, încuiat. Mai jos e o prăvălie de artist. Mandale de lumină, la propriu, țâșnesc din fiecare pânză. Cumpăr ceva cărți poștale cu reproducerile… dar tipăritura nu poartă aceeași energie ca originalul. Încet, la vale, îi urmărim pe cei care respiră greu urcând ultimele serpentine dinspre parcare până la complexul Sauniere. În minte stăruie semnătura ei, din biserică, împreună cu simbolul uniunii pe care Biserica încearcă să o ascundă.

Nu avem niciun plan de cazare în Montsegur, dar doamna cu îngerii care patronează pensiunea din Rennes les Bains ne-a spus că pe strada principală e o casă veche, ne-a dat și numele doamnei, așa că o să ne încercăm norocul.

20160810_202810Pe serpentinele de-acum familiare apar țancuri stâncoase și, curând, două parcări. În sat nu se poate intra cu mașina. Invocăm parking karma și găsim fix 2 locuri. Așezăm, cuminți, mașinile în rând și plecăm să vedem pe unde om dormi. Satul e minuscul, singurul vehicul cu care se poate circula este, eventual, o bicicletă :).20160811_095741 Mă apucă o inspirație bruscă, fac la dreapta, iar la dreapta. La numărul 111 e o căsuță care afișează un nume predestinat: cuibul pelerinilor. Intru și se deschide un spațiu absolut incredibil. Șemineul conține simbolul catharilor și crucea specifică. La dreapta de intrare, clopoței enormi, de cupru, sună a biserică. 20160810_193937Tot acolo, o fântână cu cristale de ametist învârte abundența.

Șase dintre noi primesc loc în acest spațiu incredibil, în care găsești sală de meditație, iar camerele au numele elementelor. Aceeași pereche de norvegieni care a conceput întreaga minunăție face un mic miracol și găsește loc și pentru cei ce nu mai încăpeau aici. Mai ieftin. La două minute de aici.

20160810_202829.jpgMicul dejun este promis pentru mâine dimineața, în lobby, la mesele masive, lăcuite natur, pentru că nu găsești nimic de mâncare miercuri seara în acest sătuc, unde brutarul face pâinile pe comandă, după rețeta străveche cu maia, iar magazinul de alimente – unicul – este deschis puțin dimineața și puțin după amiaza :). Ni se recomandă singurul restaurant deschis, unde mâncarea și serviciile sunt groaznice, dar foamea este cel mai bun bucătar. Pe șemineul restaurantului, o cruce cathară străveche.

Avem câte o farfurie vegetariană, adusă foarte, foarte târziu, pentru care mulțumim și apoi ne ducem să medităm în camera magică, plină de boluri, și să dormim sub cerul înstelat în apropierea țintei de mâine: fortăreața Montsegur, aparent de neatins.

Citește și https://pisicka.wordpress.com/in-cautarea-graalului/ape-binecuvantate-pamant-binecuvantat/

Anunțuri