Prin marketing a făcut valuri o carte, numită Lovemarks, provenită din celebrul, pe atunci, Saatchi & Saatchi. Care, în esenţă, spunea că un brand adevărat e cel care îl face pe consumator să îi poarte însemnele cu mândrie. De exemplu: Apple. Nike. Mercedes. şi tot aşa. Oamenii arată cu mândrie un Rolex, un Vuitton, dar nu toate aceste mărci sunt de lux. Sunt unele iubite pentru că aşa au ştiut ele să inspire iubire.
Unii dintre consumatorii lor fanatici şi le-au tatuat pe corp. Mi se pare cam extrem, dar are legătură cu povestea de azi:
Mă uit, în ultima vreme, pe Facebook şi mă înfior de cantitatea de patimă negativă pe care o trezesc politicienii de doi bani din ţărişoara asta. Şi mă apucă disperarea când văd că oameni, altfel normali la capul lor, încep să îşi schimbe fotografiile de profil (că doar de-aia se cheamă face book, e un mijloc de comunicare între oameni care au chipuri) şi îşi pun în locul feţei proprii, tot felul de sloganuri politice.
Nu are importanţă sloganul. Important e că o persoană alege să îşi dizolve brandul propriu ca să îl înlocuiască în comunicarea socială cu o dejecţie produsă de artiştii campaniilor pro şi anti demitere preşedinte.
Eu nu voi vota. Nu vreau să dau credit niciuneia dintre părţile implicate. Cred că e singurul
mod în care pot sancţiona păpuşarii care îşi închipuie să ne trag de sfori. Dar asta e o opţiune personală şi nu îmi voi înlocui fotografia de profil cu un îndemn de a nu merge la vot. Pentru că am un nume, un chip, nişte calităţi şi nişte defecte – atributele brandului meu personal – şi nu îngădui nimănui să vină şi să mă vopsească pe faţă, indiferent cu ce culoare, dacă asta nu corespunde structurii mele şi valorilor mele.
Dar, pentru numele lui Dumnezeu, indiferent de ce opţiune alegeţi, păstraţi-vă personalitatea. Marca voastră nu e nici de dat, nici de înlocuit.
Be yourself. De nişte mii de ani purtăm măştile pe care ni le oferă, cu generozitate, boieri şi fanarioţi şi comunişti şi lichele. Dacă e să votaţi, alegeţi, din nou, după atâta vreme, elitele.
Luaţi-vă înapoi identitatea confiscată. O merităm. După atâta timp, merităm şi noi să avem identitatea noastră, a românilor. A mea, a ta, buni, proşti, deştepţi sau urâţi, aşa cum suntem. Noi. Noi înşine. Daţi jos badge-urile şi ieşiţi din armatele de manevră. Gândiţi pentru voi şi cereţi celor pe care aţi pus ştampila să facă ceea ce NOI, plătitorii de taxe, vrem. Nu ce vor ei. Niciunii dintre ei.
Mi-am propus, cu mult timp in urmă, să nu mă mai intereseze politica. Mă uit, doar, cu un interes oarecum ştiinţific la speciile alese de naţia română pentru reprezentare la Bruxelles.
Pisicka's Book of Life 