9. Losar Tashi Delek: La Mulţi Ani!

E ultima zi înainte de Anul Nou.

La şase dimineaţa sărim ca arşi din pat: Tsultrim e în cameră, rotind peste tot o imensă cădelniţă, în care ard cetini şi scoarţe aromate, şi anunţându-ne că la şapte e ceremonie specială în templu. Răşinoasele ard cu fum mult şi parfumat, care umple camera mare şi răcoroasă şi parcă adună toate firele nevăzute de praf eteric pentru a le depune pe gresia roz.

În templu e un fel de stare de aşteptare încărcată cu tensiune, de parcă ar urma ceva foarte important. Copiii, în robele lor vişinii, lipăie în picioarele goale, împărţind căni celor care nu au şi umplându-le cu vârf cu ceai tibetan, sărat şi ciudat, în timp ce tobele ţin ritmul incantaţiilor, iar melcii, trâmbiţele şi talgerele punctează pauzele.

Altarul e supraîncărcat cu prăjiturile rituale, ca burlanele cotite, grămezi de fructe atent stivuite, flori şi – finis coronat opus – sticla de Fanta. O sticlă de fanta costă 115 rupii, salariul e 3000 de rupii. Uşor de înţeles de ce acest lichid hulit devine o ofrandă relevantă şi preţuită…  Prăjiturile rituale, torma, străjuiesc serios toată nebunia.

După slujba specială urmează obişnuitul mic dejun. Prezenţa chiflelor ting momo, fierte în abur, anunţă şi ea vârful de ceremonie. Aceste „japoneze” sunt absolut delicioase şi le poţi mânca separat, nu neapărat ca pe un ajutor făinos la curry-ul şi omleta cu multe vegetale pe care le găsim dimineaţa pe masă…

am decis să cumpărăm cadouri pentru cei de acasă, azi, aşa că o luăm alene pe drumul spre stupa. Lumea îl ştie, deja, pe dinafară, deşi în prima seară mi se spunea că e prea complicat. Imediat lângă mănăstire dăm de eternele şi întreprinzătoarele capre, care sunt în stare să se cocoaţe pe garduri ca să ronţăie florile din perdeaua verde, căţărătoare, sau care au abilitatea de a găsi în grămezile de gunoi ceva gustos.

La stupa poţi ajunge pe drumul lung, ceea ce înseamnă să cobori în larma străzii principale, sau pe cel scurt. Cel lung ţine cam 25 de minute, cel scurt – cam 10, dacă te mişti cu graţie, şi trece prin spate, printre clădiri, pe lângă un spaţiu viran în care găseşti o coabitare groaznică între o familie homeless, care bea şi joacă cărţi toată ziua, şi mormane de gunoi pe care nu se ştie cine, când le aduce. Imediat în spatele priveliştii dezolante e  o minunată mănăstire… iar aleea pietruită e marcată cu ziceri maoiste şi cu perdele de flori proaspăt desfăcute.

Drumul trece şi pe lângă câteva prăvălii care se ocupă cu făinoasele. În funcţie de ora la care ajungem pe acolo, putem vedea doi băieţi tineri, vânoşi, frământând cu pumnii şi coatele într-un lighean imens un aluat imposibil, sau pe una dintre femeile din familie împletind minciunele pentru prăjit într-un mega ceaun, sau, cum e acum, produsul muncii scos la răcorit. Aceste păcătoase coci prăjite, uşor dulci, merg de minune cu ceaiul masala şi sunt prăjiturile rituale pentru Anul Nou, iar dispozitivul de răcire întregeşte culoarea fără seamăn a minunilor scoase la răcorit în praful străzii:D. Şi la noi în mănăstire, călugării coc şi prăjesc de vreo două zile.

Ne-ar trebui două luni să vedem toate magazinele, să ne bucurăm de toate minunăţiile, de toate micile piese de artă, de marile statui de aur şi argint la care putem doar să visăm.

Inelul şi străzile radiale sunt pline de micile magazinaşe, din care am început să le alegem pe cele tibetane, pentru că ni se pare că atât dialogul, cât şi rezultatul, sunt mult mai deschise şi corecte. Apoi, tibetanii au un dar de a vedea că nu eşti doar un turist vânător de chilipiruri, iar dacă negociezi obiecte de cult ţi le vor da cu un foarte mic profit pentru ei, pentru că ştiu că practicantul care foloseşte obiecte cumpărate de la ei le creează karmă bună :D.

Mai greu e cu tricourile sau cămăşile, dar preţurile sunt extrem de calme.  Şalvarii de mătase costă cinci euro. Cămaşa verde cu AUM a lui Andrei, patru euro – un bumbac foarte subţire, ideal pentru zilele calde, asortat cu o eşarfă din acelaşi material, dar de un verde mai închis… aceea a fost scumpă :D, tot patru euro. Eu am naufragiat într-o pereche de şalvari albaştri minunaţi, patru euro, care, însă, au intrat la apă şi vor necesita o iscusită prelungire la Bucureşti. Tricourile brodate pot fi până la şapte euro şi sunt tare greu de negociat.

Opţiunile sunt multiple. În centru există Sherpa Mall, în care nici nu ne-am obosit să intrăm. E lângă KFC şi PIzza Hut, care au scoruri ca acasă, şi AnnaPurna Hotel, hotelul de fiţe. Dar vis-a-vis de Hyatt mai e un fel de department store, cu un concept tare ciudăţel, se cheamă Bhat Batani şi fiecare etaj e ca un fel de uriaş spaţiu deschis cu autoservire şi cu case. La ieşirea din magazin, tonete cu îngheţată şi, vis-a-vis, unul dintre punctele minunate de peisaj din oraş. Se pot vedea clar munţii şi furtuna de zăpadă creată de vântul puternic de pe vârfuri. Bhat Batani îi furnizează lui Andrei o pereche de adidaşi verzi (uf, ce greu e de găsit culoarea lui), cu interesantul preţ de 13 euro… Fiecare etaj e plin de nimicuri interesante, şi uriaşa sumă de un euor şi douăzeci de cenţi plătită pe taxi  se justifică pentru aşa o explorare avansată.

E deja seară, totuşi e februarie şi la şase începe să se întunece, dar apusul ăsta care cade, roz, peste crestele primului val de munţi aflat între noi şi optmiari e magic în fiecare zi, la fel cum magice sunt şi răsăriturile.

Este ajun de Anul Nou, aşa că, recapitulând bucuriile mici pe care le-am produs azi călugăraşilor – bile de ping pong portocalii care vor ţăcăni în curte următoarele patru-cinci zile, până îşi vor da obştescul sfârşit prin spargere – ne aşezăm la ceremonia de seară, ca să le vedem pe cele şase călugăriţe deţinătoare de roţi de rugăciune, care vin de la mănăstirea de alături, cum fac ofranda de mala (colierul de mătănii) de fiecare dată când textul sacru pe care îl citesc invocă un rezultat favorabil în viitor: colierul flutură de parcă ar decola din mâinile lor, dar, legat de degete ca o pasăre de picior, rămâne în mână, pentru următoarele mii şi mii de ofrande.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s