Micul trib Shipibo care ne găzduieşte are un cult al plantelor de leac, bazat pe credinţa lor că în fiecare asemenea plantă există o inteligenţă cosmică ştiutoare şi răbdătoare, gata să lucreze cu tine şi să te înveţe ce ai de învăţat.
În ceremoniile ayahuasca am auzit şamanii invocând nu doar planta-minune, despre care s-a scris şi s-a cercetat atât de mult, ci şi celelalte plante care fac parte din dieta şamanică: saracura, renaquilla, una de gato. Despre piri piri nu prea se vorbeşte, deşi, după părerea mea, este o minunăţie.
Prietenii noştri shipibo cred că există etape în conectarea cu o plantă: mai întâi o cunoşti, te împrieteneşti cu ea. Apoi ea te acceptă. Apoi poţi să începi să o consumi conştient şi ea îţi revelează efecte. Am văzut tensiune mare scăzând, am văzut efecte pozitive asupra sistemului nervos, reglaje digestive majore…. asta numai în grupurile cu care am fost până acum în Amazon. Dar toată interacţiunea cu aceste remedii de junglă este una impregnată de sacru. De la culegerea cu intenţie, la prepararea lor, în templu: astăzi, grupul a primit maldărele de saracura, una de Gato, renaquilla. Trebuie cojite, extrase, sparte, fierte, fiecare după tipicul ei. Decocturile proaspăt făcute sunt chiar plăcute… dar în două zile trebuie consumate, epntru că fermentează cu viteza luminii.
Înaintea fiecărei ceremonii există o pregătire specială, care accentuează caracterul sacru al tratamentului cu această licoare infernală la gust, de o culoare pământie, rezultată din fierberea îndelungată a vrejurilor curăţate şi sfărâmate împreună cu frunzele chakruna, dătătoare de viziuni. Cavi cântă un icaros special… apoi suntem binecuvântaţi cu piri-piri, suflaţi prin cele chakre cu mapacho şi trimişi în căsuţă, să ne pregătim. Înaintea fiecărei ceremonii, la patru, se petrece acelaşi ritual de pregătire. După intervenţia în a doua ceremonie, aveam să primim şi un ritual aparte de pregătire, doar noi, terapeuţii.
Deşi programul pare relaxat, avem foarte puţin timp liber. După Tai Chi-ul de dimineaţă, apreciat de toată lumea (tare mă bucur) lăsăm „copiii” să cureţe maldărul de ayahuasca şi, în timp ce din templu se aude Gayatri Mantra, avem discuţii filosofice pe conceptele din spatele suitei Tai Chi. Vorim despre a invita calităţi în viaţa cuiva versus a deschide accesul la acele calităţi, ştiind că ele deja există în formă nemanifestată în fiecare dintre noi. Frumoasă temă de reflecţie. Ayahuasca, după ce a fost curăţată şi zdrobită, este pusă într-o oală mare, sprijinită pe cărămizi şi încălzită la foc de lemne, împreună cu chakruna, verde, proaspătă, bună. Funi a făcut cadou fiecăruia o bucăţică din liana – minune, cu modelul ei în formă de floricică, vizibil în secţiune, şi câte o frunză de chakruna. Şi începe acea stare de anticipare, atât de frumoasă, de dinaintea primei nopţi de pomină.
La şapte şi jumătate, îmbrăcaţi în alb, ne adunăm în comedor, cu păturici şi pernuţe, lanterne şi recipientele cu apă. După purificare cu fum de salvie albă, ne ducem, liniştiţi, în templul-sală de conferinţe, unde, după curăţenia de după amiază şi fumigaţia anti insecte, saltelele au fost aşezate, frumos, radial, lângă pereţi şi fiecare a primit câte o găletuşă şi o rolă de hârtie igienică. În ceremonie e posibil să îţi vină să vomiţi… sau nu. Ideea e să stai cât mai concentrat în experienţă, pentru a înţelege ce ţi se arată şi în ce procese intri. Funi a pregătit o ayahuasca blândă, catifelată, nu foarte concentrată, pentru a putea înţelege ce fel de experienţă trebuie să dimensioneze pentru fiecare dintre noi. Prima ceremonie curge fluid, lent, o minunată deschidere pentru şirul de experienţe ce urmează.
Pisicka's Book of Life 