2. Marea Stupa: la, pe şi împrejur :D

Ne obişnuim incredibil de repede cu noul fus orar, care aleargă în faţa orei noastre cu 3 ore şi 45 de minute. În ciuda berii ceremoniale primite aseară ca semn de mare cinste pentru oaspeţii deosebiţi (să nu comitem erori: o jumătate de pahar de bere Everest a fost suficient ca să ne pună la orizontală), ne-am trezit proaspeţi şi voioşi pe la şapte fără ceva, aşteptând micul dejun, anunţat pentru şapte. Locuim în aripa pentru venetici a mănăstirii, călugării au chiliile şi bucătăria lor, nu se amestecă deloc cu europenii ăştia pângăriţi :))

Micul dejun, binecuvântat cu o altă ofrandă specială – două borcane de ness – este cel tipic de mănăstire: o pâinică, ce poate fi chapati, sau gogoaşă, sau un fel de japoneză coaptă în abur şi intitulată Ting Momo (Momo e numele tibetan generic pentru toate felurile de găluşti, umplute au ba, confecţionate din făină, de la colţunaş la chiflă). Ceai Masala cu lapte, mirosind a toate cardamoamele şi scorţişoarele şi enibaharurile şi mirodeniile de pe lume. Curry de cartofi cu sau fără năut. Uneori, tot ca mare favoare, friganele. Şi o omletă cu puţin ou şi foarte, foarte multă ceapă încă crocantă, pentru lupta cu bila :D.

Nu e timp de foială, pentru că la zece prietenul nostru cel oficial a spus că vine să ne anunţe programul, conform conversaţiei matinale cu Maestrul. Aşa că dăm o fugă la Stupa ca să facem cele trei ture rituale de învârtit roţile. Dimineaţa, Stupa e invadată de tibetanii care se rotesc în jurul ei ca un fluviu viu, într-un fel năucitor, încât nu mai ştii cine pe cine roteşte: ei pe roata Stupei, sau Stupa pe ei şi timpul lor?… Oricum, această roată umană continuă şi fluidă curge în jurul imensei construcţii ca un fluviu temporal, învăluită în fumul frumos mirositor al ofrandelor – pudre şi aşchii de lemn aromatic şi de conifere exotice, beţişoare din aceleaşi ingrediente, toate lucrurile bune din lume care miros a armonie.

În interiorul gardului prin care intri pe una dintre cele două porţi găseşti accesul către prima cupolă, pe care o poţi parcurge în acelaşi sens, pe sub şiragurile de steaguri. Poţi ajunge la locul unde se fac prosternările – un fel de mătănii mari cu mare efect de fitness – şi unde se aprind lămpile de unt, sau se oferă vase de apă cu şofran ca dar pentru nevăzutele Puteri care mobilizează capacităţile fenomenale ale stupei.

Pe cercul exterior al Stupei, despărţite de construcţia principală, care, văzută de sus, arată ca o gigantică yantră, se află felurite prăvălii care vând lucruri mai turistice sau mai spirituale, fiecare după putinţă. Uriaşe thangka, mala, accesorii de cult, tricotaje şi lucruri făcute din lână neţesută, haine hippie din bumbac uşor şi mătase, tămâie, chestii de metal, de la clanţe sub formă de şopârlă sau leu până la clopoţei de toate formele, sunetele, naturile, lacăte care imită modele vechi nepaleze, măşti de lemn, articole din hârtie făcută manual… câte şi mai câte. Preţurile sunt cam cu 30% mai mari decât cel edin Tamel, cartierul hippie, pentru că la stupa vin turiştii ca la miere. Uneori cotaţiile sunt abracadabrante, dacă cunoşti cât de cât preţurile locale.

Tot pe acest cerc de dincolo de cărarea de cărămidă care înconjoară stupa se aud slujbele – puja – de la mănăstirile aflate în apropiere, clinchetele uriaşelor roţi de rugăciune, conţinând sute de mii de mantre, mantrele cântate de pe cd-uri cu muzică budistă tibetană, din care predomină Om Mani Padme Hum – mantra compasiunii şi iubirii universale, a cărei patroană este tibetana Chenresig, zeitatea cu 1000 de braţe, câte unul pentru fiecare fiinţă simţitoare, sau, în tradiţie indian-sanscrită, Avalokiteshvara. Sexul acestor mari fiinţe de lumină care patronează frecvenţele energiei bunătăţii iubitoare este incert. Quan Yin, omoloaga extrem orientală, este feminină, Chenresig predominant feminină, Avalokiteshvara pare androgin, deşi toate aceste forme, pe care le asociem cu Fecioara Maria din Creştinism, reprezintă acelaşi tip de vibraţie. ne scufundăm în misterele profunde de pe Acoperişul Lumii.

Trebuie să gonim înapoi la mănăstire, pentru a afla programul zilelor următoare: azi sosesc prieteni buni, practicanţi vechi, din România, mâine suntem liberi, vineri vom avea un autobuz pentru a merge la Swayambhu. Apoi rămâne prea puţin timp până la ora prânzului, şi ne reîntoarcem după amiază la Stupa, ca să parcurgem, iar şi iar, circumferinţa minunatei clădiri şi să explorăm puţin ce se află pe străduţele radiale care pornesc de la ea ca nişte microreplici ale bulevardelor din Place d’Etoile.

Într-unul dintre sectoare sunt întinse zeci de planşe de lemn de un metru pe doi, lustruite mai mult sau mai puţin, ceea ce arată cât de utilizate au fost de către cei care fac prosternările. Prosternarea e o dedicare totală, gesturile arată, în secvenţă: cu trupul (simbolizat de atingerea creştetului capului), cu vorbirea (mâinile în gassho ating buzele) şi cu mintea (care, după tibetani, este în inimă, deci mâinile ajung în dreptul centrului pieptului) mă dedic acestui loc, energi, Buddha (urmează marea plecăciune, în care corpul atinge complet pământul, cu mâinile întinse în faţă). Douăzeci şi una de prosternări sunt un exerciţiu bun. O sută opt, o alergare de sănătate.

Am fost invitaţi la ceremonia de ora patru, de la mănăstire. Ganachakra este o mare ofrandă, care poate fi adresată unei entităţi, maestrului, fiinţelor simţitoare şi constă în lichide şi solide, în principal tsampa dulce construită sub forma unor prăjiturici falice cu sau fără ochişori (fiecare ochişor simbolizează ceva) şi sfinţirea unei mari cantităţi de alimente care se împarte participanţilor. Nu întâmplător i se spune şi marele ospăţ, pentru că la aceeaşi masă se află fiinţe de lumină, oameni şi entităţi din tărâmurile inferioare, toată lumea înfruptându-se fizic sau din energia care transformă cu o mantră alimentele şi băuturile într-o ofrandă vibraţională. Slujba e atât de puternică, încât simţim nevoia unui debriefing după aceea, ca să vedem ce şi cum a trăit fiecare dintre noi.

Pentru simbolismul profund al Stupei, cei care doresc detalii suplimentare pot parcurge textul de mai jos.

Lama Govinda spunea că reconectarea noastră profundă cu terenul din care a izvorât cultura umană se face prin simboluri arhetipale. Stupa este unul dintre cele mai vechi, la origine o construcţie care adăpostea rămăşiţe ale marilor maeştri budişti. Ulterior este folosită ca un simbol al accesului la starea de Buddha, tradusă în limba noastră ca fiind contopirea cu conştiinţa lui Dumnezeu. La stupa te poţi uita raţional sau intuitiv. Oricum ai face-o, este o oglindire perfectă a armoniei şi principiilor universale, o invitaţie la trezirea potenţialului deplin al Omului.

Numele tibetan al stupei este chorten. Fiecare dintre elementele stupei are o simbolistică profundă, iar forma stupei îl reprezintă pe Buddha încoronat şi şezând în postură de meditaţie pe un tron leonin.

Inceputurile stupelor se găsesc în tumulii sfinţilor asceţi din India, care au devenit locuri sfinte de pelerinaj şi meditaţie, în formă de dom. Forma aceasta s-a desprins din poziţia aşezată în care erau îngropaţi sfinţii.

Buddha Shakyamuni a cerut discipolilor săi să îi aşeze rămăşiţele într-un monument, după tradiţia indiană a conducătorilor acelor timpuri. Nu a făcut asta pentru ca generaţiile viitoare să îl venereze, ci pentru a încuraja şi inspira pe alţii să se elibereze de suferinţă. De aceea, Stupa a căpătat nu doar importanţă arhitectonică, ci şi spirituală.

Problema la moartea lui Buddha a fost cui vor aparţine rămăşiţele sale şi, în consecinţă, cine avea să construiască acest măreţ monument. Neputându-se lua o decizie, rămăşiţele sale au fost împărţite între opt regate. Opt stupe construite nu puteau avea, fireşte, un model identic. Astfel, aceste opt modele sunt simbolig pentru cele opt evenimente majore din viaţa lui Buddha. aceste evenimente sunt:

Naşterea
Iluminarea
Întoarcerea roţii Dharmei
Coborârea dintr-un tărâm ceresc
efectuarea minunilor
reconcilierea sciziunii între practicanţii la Pădurea de Bambuşi
prelungirea voluntară a vieţii sale la Vaishali
His death at Kushinagar

Cele opt stupa sunt un simbol şi pentru calea în opt aspecte către iluminare (simbolizată, de asemenea, de cele opt spiţe ale roţii Dharmei): vederi corecte, gândire corectă, vorbire corectă, acţiune corectă, mod de viaţă corect, demersuri corecte, atenţie corectă şi concentrare corectă.

Simbolismul este prezent şi arhitectural. Cele cinci forme geometrice ale Stupelor corespund celor cinci elemente, din care al cincilea, pe care noi îl numim de obicei eter, este identificat ca vid sau spaţiu:

Baza pătrată sau fundaţia corespunde pământului.
Domul corespunde apei.
harmika, de forma unui gard de piatră, corespunde focului.
stâlpul umbrelei corespunde aerului sau vântului.
Umbrela în sine corespunde vidului sau spaţiului.

Dar o stupă are mai mult de cinci părţi. Baza are patru trepte, există o poartă şi garduri, şi chiar şi poteca din jurul stupei, pe care oamenii înconjoară construcţia în sensul acelor de ceas, este considerată o parte a monumentului. De la prima treaptă a fundaţiei în sus, fiecare piestă simbolizează un aspect al buddhismului , majoritatea fiind luate direct din cărţile canonice Abhidhamma.

Primul etaj, care stă cu feţele în toate direcţiile, fiind pătrat, reprezintă cele patru fundaţii ale atenţiei (cattari satipatthani):

atenţia corpului
atenţia senzaţiei
atenţia minţii
atenţia fenomenelor.

Folosesc termenul „atenţie” pentru ceea ce în engleză se cheamă „mindfulness”, pentru care nu am găsit o traducere bună în română, în ciuda discuţiei cu buddhişti români practicanţi, care s-au izbit şi ei de acelaşi obstacol lingvistic. Mindfulness înseamnă să fii cu mintea prezentă 100% în ceva. În acum, în aici, într-un obiect al atenţiei sau într-un proces al atenţiei. Nu înseamnă concentrare, aceea e altceva. Înseamnă această prezenţă dedicată. Dacă aveţi un sinonim mai bun, vă invit să comentaţi 😀

Al doilea etaj al fundaţiei corespunde celor patru eforturi (cattari sammappadhanani):

efortul de a distruge răul care este prezent,
efortul de a preveni răul care nu este încă prezent,
efortul de a produce binele care nu este încă prezent, şi
efortul de a încuraja şi cultiva binele care este deja prezent.

Treapta a treia reprezintă puterile psihice (cattaro iddhipada) pe care se spune că le au ci iluminaţi:

dorinţa de a acţiona ,
energia,
gândul,
investigaţia.

vârful celui de al patrulea nivel de la baza stupei reprezintă cele cinci facultăţi (pancindriyani):

credinţa,
energia,
atenţia,
concentrarea,
raţiunea.

Baza circulară a domului reprezintă, de asemenea, aceste forţe. Poate că a patra treaptă reprezintă şi partea pasivă, iar baza, partea activă a acestor forţe. Această teorie provine din faptul că stupele mai vechi au doar trei trepte la bază, iar a patra se desprinde din nivelul al cincilea, cel al bazei circulare a domului, care apare mai târziu în construcţia acestor monumente.

Anda, sau domul, reprezintă cei factori ai iluminării:

atenţia,
discernerea adevărului,
energia,
extazul,
seninătatea,
concentrarea,
echilibrul.

Harmika de pe vârful domului reprezintă, din nou, calea în opt aspecte către iluminare. Harmika este ceea ce susţine stâlpul umbrelei, sau tulpina copacului vieţii. Această tulpină reprezintă cunoaşterea în cele zece aspecte ale ei:

cunoaşterea legii,
cunoaşterea gândurilor celeilalte persoane,
cunoaşterea relaţiilor,
cunoaşterea empirică,
cunoaşterea suferinţei,
cunoaşterea cauzei suferinţei,
cunoaşterea anihilării suferinţei,
cunoaşterea modului care duce la anihilarea suferinţei,
cunoaşterea lucrurilor conectate cu disperareaâ
cunoaşterea non-producerii lucrurilor.

Partea superioară a stupei, sau arborele vieţii, corespunde celor 13 puteri mistice ale lui Buddha, conform lui Tanjur:

cunoaşterea locurilor potrivite pentru învăţături,
cunoaşterea maturării diverselor tipuri de Karma,
cunoaşterea tuturor stărilor de meditaţie în sferele superioare,
cunoaşterea facultăţilor superioare şi inferioare,
cunoaşterea diferitelor înclinaţii ale altor fiinţe,
cunoaşterea diferitelor sfere de existenţă,
cunoaşterea modurilor care conduc la finalul dorit,
cunoaşterea şi reamintirea existenţelor precedente,
cunoaşterea momentului morţii şi al renaşterii,
distrugerea forţelor negative,
cele trei fundaţii ale atenţiei Buddhas-ilor.

Este uluitor cât de multe semnificaţii poate avea această construcţie, şi cât de profunde. Poate că asta justifică atracţia uriaşă pe care o exercită, amplificată de prezenţa şi rugăciunea milioanelor de oameni care o înconjoară în fiecare an.