De data asta, pe alte coordonate. Iată un text la care nu simt nevoia să contribui, ci doar să îl reproduc:
Pe măsură ce bărbatul şi femeia îşi măresc valoarea spirituală, puterea şi influenţa lor benefică se măresc şi ele, şi devin puncte de concentrare pentru gazdele cereşti care veghează omenirea. Sub îndrumarea acestor păzitori, în timp ce îşi îndeplinesc menirea şi îşi cultivă natura lor superioară, bărbatul şi femeia îşi măresc perfecţiunea.
Cei care merg pe calea discipolului găsesc mare ajutor într-o asemenea companie apropiată. Transmutarea continuă a structurii corporale este atinsă şi continuată printr-o asemenea comuniune sufletească, iar prin activitatea mentală rezultată, corpul este schimbat, celulă cu celulă. Această transmutare este procesul alchimic prin care mâncarea, băutura şi respiraţia se schimbă în sânge, iar sângele în fluid aerian şi apoi în substanţă eterică sau mentală. Apoi ego-ul îşi pune amprenta propriei vibraţii şi devine şi mai eteric în esenţa sufletească sau aurică.
Fiecare efort conştient pe care îl facem ca să ne ridicăm şi să ne rafinăm corpul fizic este un pas către accelerarea facultăţilor noastre spirituale, adâncirea intuiţiei şi mărirea înţelepciunirii şi a înţelegerii. Procesul vieţii este un lanţ continuu de sublimare şi rafinare.
Începând cu cele mai joase şi brute forme ale materiei şi terminând cu cea mai înaltă expresie a vieţii, totul trece prin evoluţie şi transformare.
Trebuie să ne amintim că atunci când suntem folosiţi ca agenţi în aceste planuri superioare acest lucru ne prieşte pentru că astfel devenim eliberaţi de formele inferioare ale karmei, cărora încă le sunt supuşi cei ce se află încă în planul material. Acesta este unul dintre beneficiile însoţirii spirituale; ne propulsează prin plantarea seminţelor iubirii şi veneraţiei, preschimbând forţele emoţionale şi pasionale ale naturii în ceea ce este cel mai interior şi superior, oferindu-ne astfel un aperitiv al iubirii divine pure şi neegoiste, pe care o vom realiza cândva în ariile superioare ale vieţii cosmice.
Simpatia perfectă poate rezista între parteneri a căror constituţie poate introduce doar armonie în relaţia lor. Când există cea mai mică repulsie, datorată antipatiei exterioare, legătura necesită o slăbire a nevoilor. Dacă s-a stabilit armonia pe planurile fizic, mental şi spiritual, şi scopul asocierii este slujirea scopului cel mai înalt pe care îl pot concepe cei doi parteneri, atunci revelaţia Divină le sosşte şi îi iluminează în toate cele. Este Vocea lui Dumnezeu în Grădină, spunându-le cum să încununeze viaţa sfinţită cu bucurie şi frumuseţe, şi cum să facă din aceasta o bornă pentru călătorii generaţiilor viitoare.
Lumina vibrează de la o stea la alta, de ce nu şi de la un suflet la altul? Dacă scopul vieţii este binefacerea, aşa cum ştim că este, nu cumva e datoria fiecărei fiinţe de a sluji drept canal pentru a împrăştia lumină şi bucurie? Când două fiinţe umane sunt unite pentru acest obiectiv pe pământ, gazda angelică de sus le binecuvântează uniunea şi îi ia sub aripa sa. Ei sunt conduşi pe autostrăzile şi drumurile ocolitoare ale vieţii, li se arată nespusa suferinţă şi sunt chemaţi să ajute şi să aline. Privind împrejur, ei învaţă cum să îi iubească pe cei ce nu ştiu ce este iubirea, cum să arate milă, cum să ajute şi să crească asemenea lui Dumnezeu. Astfel întăriţi de credinţa lor reciprocă, ei merg mai departe în misiunea lor de compasiune, revărsân binecuvântări asupra celor care au nevoie de ele şi asupra celor disperaţi, cu care Karma lor îi aduce în contact. Iubirea lor pură, personală, i-a învăţat iubirea Divină, care e încă şi mai pură.
Beneficiind de asocierea lor în trup, minte şi suflet, ei lucrează acum în planul spiritului, ca slujitori ai celui mai înalt Dumnezeu. Cu adevărat binecuvântată este această parte, căci ei au găsit un dar dincolo de muritori, şi chiar când totul se va fi sfârşit pe pământ, faptele lor iubitoare vor dăinui. Cu siguranţă acolo nu mai este frică de moarte, căci, împlinind ciclul destinului lor pe pământ, ei vor continua lucrarea iubirii în tărâmurile de dincolo.
-Hidden Treasures of the Ancient Qabalah, de Elias Gewurz, [1918]