Marele Scop

Kavi și Juni scanează

Kavi și Juni scanează

Suntem, iarăși, în ziua de dinaintea ceremoniei. Kavi și Juni, ca de obicei, vin pe nepregătite și ne pun într/o ceremonie de protecție, cum zic ei. Kavi trece pe la fiecare, ne ia de mână şi ne simte, după care discută în Shipibo cu el. Primim o traducere oarecum diplomatică, după cum simt vibraţia cuvintelor originare şi cea a spaniolei. Conversaţia pleacă de la diagnoza asta şi continuă cu un dialog despre ce urmează să se întâmple în ceremonia de diseară.

Urmărim cu mare atenţie turul celor doi:  este interesant ce ne spun fiecăruia, şi corelăm cu ce vedem şi simţim şi noi.  Afară cântă o pasăre, un sunet ciudat, pe semitonuri. Juni spune că se numeşte Loro.

cărţi dense

cărţi dense

Protecţia de azi cu Piri-Piri e specială, planta este infuzată în apă de iasomie. Ne pune să respirăm printre palme, probabil pentru că îi place foarte mult aroma şi se aşteaptă ca şi noi să avem aceeaşi senzaţie 😀 .

Proaspeţi după sesiunea parfumată, deschidem cartea cu care a venit I. Citim din Teaching o the Masters of the Far East – o relatare foarte profundă a unei călătorii spirituale de-a lungul şi de-a latul Pământului, întreprinsă la început de secol XX de o trupă de căutători. Vorbim mult despre cum se poate intra în Măiestrie, ce fel de atitudini şi comportamente presupune asta.

măiestrie deplină

măiestrie deplină

E foarte complicat să renunţi la sinele acela mic, lumesc, şi să capitulezi în faţa Sineui mai mare, care ştie, intuieşte, este natural. Vrăjiţi de natura densă a textului şi a discuţiei, plonjăm într-un fel de uniune perfectă, dincolo de substanţă, în care ne simţim cu toţii fiinţe luminoase şi care durează ceva timp…

Apoi, omenescul intră în rol, năvăleşte peste tine şi te sâcâie cu o tristeţe imensă, covârşitoare, devastatoare, te trage de mânecă: dar eu?…  şi te şantajează cu nevoia aceea uriaşă de afecţiune, de contact, de grijă. Să fii legănat. Să fii mângâiat.

misterios, Manati

misterios, Manati

Şi baia în râu nu spală sentimentele, doar ne face să ne bucurăm că suntem mai supli :). Tot mai supli. Mâncarea fără brânzeturi şi grăsimi, carne şi sare, zahăr şi alcool îşi face efectul. Şi, deşi râul este magic, bobul de tristeţe se încăpăţânează să rămână acolo. Îmi târşâi papucii până la căsuţă, îmi agăţ la uscat costumul de baie şi mă îmbrac cu tricoul extrem de potrivit cu starea: încă mă simt om, deşi ştiu că sunt mai mult.

Nici c-ar fi prilej mai bun pentru o Ceremonie a Focului. Avem cu noi bileţele de la o cohortă de oameni dragi, care ne-au rugat să le ducem dorinţele în inima verde a Pământului. Şi le ducem. Iar ego-ul mic, omenesc, arde temporar, odată cu hârtiuţele, lemnele, tămâia şi ce mai punem bun în foc.  la FocAjunşi acasă, aveam să aflăm că mulţi au simţit, de partea cealaltă a globului, ce am făcut în seara zilei aceleia, în junglă: Focul şi Madrecita au ajuns până la ei, într-o noapte plină de vise şi senzaţii puternice.

Poveştile personale ale fiecăruia sunt prilej de contemplare a problemelor comune pe care le avem. Nu ne vine să dormim, suntem cinci sub plasă. Mă retrag, în final, în pătuţul meu roz, roz. Încerc să adorm, mă trezeşte o atingere pe spate şi sunt sigură că este I. Mă întorc. În cameră nu e nimeni. Anticipez o seară interesantă…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s