marketing strălucit, sau unde se opreşte edge-ul


… şi încep aiurelile.

o juma' de voievod e gratis

O dimineaţă cu întâlniri ratate, copil bolnav etc mă aduce în locuri în care nu ajung, de obicei. Fireşte, am un super succes la advertising stupid, parcă se lipşte ca scaietele de mine.

Văd că, mai nou, la Carrefour se găseşte ştefan cel mare, la 25% discount… ptiu. Neam ticăloşit. Stau pe marginea parapetului scării şi privesc la populaţiunea care coboară treptele spre tren, mă gândesc la şirul de maşini care se târăşte, penibil, pe şosea şi purced la următoasrea întâlnire. nu. nu e o prezentare de poşete pentru club.Aterizez în salonul de ceai…

La intrare, un stand glamour, cu poşetă cu sclipici. Pe măsuţă, o scrumieră roz, sidefat, şi o poşeţică roz, uitată parcă de cineva. Is this the new Barbie world?…

şi totuşi... încă o poşetă?Nu poţi rezista tentaţiei şi te uiţi, hm, poşeta e nu din lac, ci din carton. eeeeiiii… păi ce e asta? Aşa că o deschizi. Înăuntru… un ruj roz. Naşpa. e groasă. Ce fetiţă de clubbing se joacă în ceainăria asta?

şi apoi – fireşte – deschizi şi rujul . Ptiu, e o cutie de chibrituri fancy. Iar oglinjoara cu magnet de la recepţie … e o altă cutie de chibrituri.  Foarte tare. Bravo la Glamour.

şi, pentru că toate lucrurile bune-s trei, pe biroul meu aterizează un plic de curier rapid… şi înăuntru… ce să vezi?…să vă ştergeţi bine!... Şerveţele umede.  Şi cum se cheamă.

Acum, întrebarea este simplă. Care dintre cele trei ipostaze e cea mai bună soluţie de marketing?

Vă las pe voi să votaţi.

Reclame

secţiune transversală prin retailul românesc


El cumpără un tutu. sau nulucruri mici şi frumoasepatru zile de muncăbrand attributes, values, statement, differentiation... toata reteta.Alchimişti adevăraţi la Tina Raşa multe promoţii că nu se mai vede produsul

rezultateDoamne, ce zi zăpăcită. Plec de la masaj, apuc să curăţ maşina şi deja e timpul să o apucăm spre târguri de toate felurile. Meşteşugari (şi nu prea) pe Kiseleff. Impresionantă dorinţa de a vinde confecţii ciudate, dar ceea ce m-a mişcat a fost o mică expoziţie de tablouri pointiliste, pe farfurii pătrate. Cea care îmi plăcea era două milioane opt sute de mii. De la târg am fugit să vedem ce au făcut designerii pentru un shop de îmbrăcăminte. Designerii au făcut ceva ce mi-a plăcut. Întrebarea e dacă există fit de target. Cât au vândut.

obiectele în sine, minunat expuse, pe culoarul central de circulaţie, în zona de impuls. Amazing, şi mall-ul din Militari, pe care nu-l văzusem. am dat iama în mărci pe care nu le.  zărisem în România, Un magazin cu nimicuri japoneze mi-a răpit inima. Am cumpărat de la Media Galaxy un antivirus… şi restul e istorie. Mixul e ciudat, de la Paris NATURE până la disperarea cu care auchan a populat fiecare spaţiu cu etichete de promoţie, o armată unduitoare care acoperă, în tăcere, produsele. Iar la Decathlon am făcut prăpăd. Un cuvânt suplimentar despre acesta din urmă. Sistemul de carduri e incredibil. Tu completezi formularul, ei îţi dau cardul provizoriu, cu care te duci la automat, introduci câmpurile de legătură, scanezi codul cardul şi iată. iese cardul definitiv. Jos pălăria pentru un magazin care îţi spune de la intrare că te ajută, unde oamenii se amuză cu biciclete şi mingi, şi unde nu există sport să nu îţi găseşti echipamentul.

marketing. o profesie care (se) schimbă.


La CEEMS, unul dintre subiectele interesante se referea la unde e şi unde se duce profesia pe care o iubim atât de mult.

Chiar dacă pornirea e cam aceeaşi, adică marketing e departamentul ăla care face un poster pe care scrie ce zic eu, producţia, sau vânzările, sau operaţiunile, perioada asta de criză a determinat consiliile de conducere să ridice ochii din rapoartele de vânzări şi să îl întrebe pe omul ăla care trebuia să tipărească afişe ce se întâmplă.

O criză providenţială, aş zice, pentru că că a adus înapoi în focus clientul şi strategia. Ce i se întâmplă clientului când dă de tine.  Ce vrei tu, de fapt, pe termen lung.  Researcherul şi strategu capătă din nou credit în jurul meselor de consiliu. Sunt ascultaţi, întrebaţi, consultaţi.

S-a vorbit despre câini şi pisici, dar şi despre fermieri şi vânători. A cere unui marketer să îţi facă încă un afiş de discount e ca şi cum ai pune fermierului arcul şi săgeţile în mână. Te va detesta, mai ales că , excitat de acţiune, ai călcat pe proaspăt plantatele legume de primăvară.

E împotriva naturii umane să faci dintr-un builder un reaper. Din păcate, în multe ţări din Europa centrală şi de răsărit, şi România nu face excepţie, obsesia nebună a cifrelor duce exact la tipul ăsta de schizofrenie. Zicea Ramakrishna într-una dintre parabolele care mi-au luminat stagiatura că suntem ca peştii prinşi în năvod. Mântuiţi nu sunt cei care se zbat, pentru că aceia ajung în tigaie. Scapă doar cei care realizează că trebuie să sară peste marginea năvodului.

În contextul ăsta plin de frustrare şi speranţă, am avut plăcerea să văd oameni care au mai povestit pe la aceleaşi conferinţe la care am fost invitată să vorbesc, am cumpărat minuni, ca de fiecare dată la Cărtureşti, şi am băut un ceai Sencha miiinuuunaaat, ascultând o prezentare destul de plată despre o organizaţie destul de plină de resurse. O comunitate de 15.000 de marketeri se adună sub patru litere: IABC. Profesional, interesant.

Member Job Responsibilities

o oră de la Budapesta la Bucureşti, o oră şi jumătate de la aeroport până acasă


Mi-aş dori ca măcar o dată, când revin în ţară, să mă bucur mai mult de cinci minute. Să nu mă apuce sila, disperarea, furia şi neputinţa. Cum se poate să faci o oră între Budapesta şi Bucureşti şi apoi să stai blocat într-o nenorocită de intersecţie pentru că şoferul de autobuz care face stânga de la Ikea preferă să blocheze intersecţia când ar fi putut să te lase să faci şi tu la stânga – unde nu e niciun blocaj. Poliţia, pe motoare, lunecă poetic prin coadă într-o nepăsare totală.secvenţă de lucru în accepţiune normală

De făcut şi refăcut drumuri, se întâmplă şi la Budapesta. Numai că acolo este interesant să vezi cum în faţă e decupatorul de asfalt, în urma lui camioanele varsă nisip galben ca un cozonac, vin compactoarele şi în spate e cisterna cu smoală şi automatul de asfalt. La noi durează luni de zile să facă o stradă, inevitabil început cu refacerea bordurii, să o ia naiba, după care suferi de rupi (la propriu, articulaţii şi sisteme de direcţie) şi pe urmă vine prima zăpadă şi o luăm da capo.

IMG_0018

Un Bucureşti peticit, sordid, mirosind a tutun, alcool ieftin, transpiraţie şi sărăcie, pe lângă care vâjâie Q7-urile şi X6-urile, de preferinţă conduse de domnişoare plictisite, frecând guma în silicon, hyaluron şi contemplând vreo crăpătură minusculă în gelul UV aşezat nefiresc pe unghiile de o formă la fel de nefirească.

Pentru a mia oară, te întrebi ce cauţi aici, apoi îl citeşti pe Chilian, povestind cum e umilit un român care luptă pentru adevăr, şi cum e escamotat în media adevărul, ca să facă loc ştirilor despre testicule tăiate. Mare ar trebui să fie oceanul de spiritualitate din care să vină acel tsunami care să spele şi să înnoiască ceea ce a mai rămas din duhul poporului român.

De pisicka Publicat în opinii

good talks, same business:what I have learned


My key learnings from the Marketing Summit in Budapest are shown below. I have met people who made me realise the world is still there and that my professional beliefs are correct. That marketeers are real, charming, warm people.  Both Mihaly Nagy, the organizer, and Paul Garrison, the Chairman, were focused, knowledgeable, approachable and welcoming.

So.

Crisis is good because it makes us create, if we have the balls, and brings the marketing back into light. God help us.

lumea se contractă


IMG_0007după colţul hotelului, la câteva sute de metri de mers, o cârciumă decentă, unde un fel te costă cam 8 euro. Au crescut preţurile.

Pe masă, lângă paharul de Jack de prin Tennessee, apa de Italia, berea olandeză şi mâncarea de casă din Umbria răzbate cererea imperativă în ungureşte. Lumea e mică şi toate ţările s-au vărsat pe masa noastră şi împrejurul ei.

un candelabru rămas în falia temporală Am admirat întotdeauna olandezii. Au ceva oamenii ăştia, în afară de un pragmatism care s-a vărsat şi peste ocean, un fel de căldură şi modul acela easy going de a petrece viaţa, ca şi cum ar dansa un slow fox.

Poate pentru că e atâta apă în ţara lor.

Cert e că un olandez s-a îndrăgostit odată de o femeie, a rămas cu ea în inima Ungariei şi face, relaxat, afaceri adevărate  cu mâinile înfipte în centura de cowboy şi cu sufletul de hippie nepătat de semnul Blackberry.

Inspiraţi şi constataţi cum s-au strâns belgii, românii, elveţii şi alte sri lănci la un gnocchi cu spanac şi sos de dovlecei (nah. dacă vă întrebaţi cum e, e DELICIOS; are şofran şi nu poţi mânca totul, laşi cu o lacrimă să treacă farfuria şi îţi târăşti picioarele pe lângă semnul cu podul margit închis,  spre hotelul în care nu fumezi ca să nu te aresteze ăştia de lângă uşile perfect lustruite ale liftului care face drumuri optimizate).

Expiraţi.

naţiicontinente

De pisicka Publicat în opinii

reporting from budapest


business as usual.

sedinta de dimineata Oameni care fac aceeasi meserie. produs, serviciu, agentii. cam toti spun acelasi lucru, si anume sa te concentrezi pe lucrurile care iti aduc maximum de randament.

Interesant un speech de la Heineken – basically, business as usual. nu au fugit cu niciun centimetru de la ce stabilisera. ii doare in cot de criza. Verdele merge mai departe.

regula 1, stick to business Oricum, clipele de felul asta sunt bune ca sa iti dai seama ca nu ai luat-o razna. ca mai sunt si alti oameni ca tine. ca gandirea e similara. ca brandul, strategia si tacticele trebuie sa comunice, la naiba-n puii mei.regula 1, stick to business Am ajuns sa vedem gratuit mai mare decat oferta, nu mai intelegem decat ca e ceva de vanzare. ne vindem?… olandezii zburatori spun ca nu, iar eu nu pot decat sa le dau, din adancul sufletului, dreptate.

altfel… ca lumea marketerii astia.

o piaţă în care lucrurile se schimbă


Slide1

În ultimele zile, m-am văzut cu oameni care se trezesc fie într-un modus operandi diferit de ceea ce ştiu ei, fie într-un context care nu le mai permite să facă lucrurile aşa cum li s-ar părea normal.

desigur, situaţiile par foarte simple când stai pe margine, dar pentru toţi cei care se Slide2recunosc în descrierea de mai sus, mi-am permis să pun cap la cap (iertare, dragi brand makeri pentru repetiţie, dar unii  o aud pentru prima oară) câteva direcţii.

Important în toată economia jocului e să îţi iei tema în serios, să îţi iei câteva foi de hârtie şi să încerci să completezi imaginea Slide3pe care o vezi.

După ce ţi-ai stabilit modul în care vrei să lansezi noile idei, trebuie să devii ceva mai practic.

Trebuie să te gândeşti la detalii. Iar după, abia DUPĂ ce îţi este foarte, foarte clar cum vrei să faci, şi ai completat ambele tabele, Slide4începi să te gândeşti cum ar trebui să îţi schimbi şi tu modul de operare. Suntem într-o piaţă care a venit până acum la noi. E momentul în care trebuie să atacăm, în stil ghepard. Cu un plan bun, ca să prinzi antilopa până nu se îndepărtează. Asta presupune, înainte de toate, o resetare personală.

Slide5Apoi, foarte, foarte important, e bine de căutat un partener cu care să faci câte o recapitulare periodică. Dacă nu e consultantul tău de business sau de imagine, un prieten bun. Soţul, soţia, iubitul, iubita, copilul tău adolescent.

Absolut capital să te urmărească altcineva, Slide6ca să fii motivat suplimentar.

Apoi… lucrurile ar trebui să meargă de la sine. Adică mai departe, mai adânc, ca să explorezi ceea ce a mai rămas de explorat. Apoi să o iei de la capăt, adică să reinventezi ceea ce ai lansat. Cu puţină disciplină, merge. Am ataşat şi un mic exemplu. Mă bucur că, după fix un an, am ajuns să verific în practică ceea ce am proiectat atunci.

necesara recuperare


altadata,azidin banii noştri, ăia de impozit, onor primăria a considerat oportun să facă bâlci în piaţa ruşinii. Dinspre partea mea, mai bine mai astupa nişte gropi. că sunt destule…

M-am abătut pe la piaţa Constituţiei, cum îi spune acum, ptiu, parcă un nume mai ca lumea nu puteau găsi. Îmi amintesc de strada Parfumului, pe vremuri. Nişte nume mai normale, mai puţin sforăitoare, nu toţi soldaţii şi generalii morţi pe front… Mă rog, asta e periferică.

m-am întâlnit cu trecutul, la propriu. Bisericuţa-monument din azipiaţa Naţiunilor Unite, scăpată de furia lui Ceauşescu pentru că era monument Unesco,e acum flancată de o construcţie arogantă, semnată Nadia Comăneci. Cine îi ţine PR-ul ar trebui ucis. Lent.

altadataÎn spate, flash-back-uri din perioada când eram măritată şi membru de partid. Mi-am amintit de soacră-mea, draga de ea, pentru că stătea acolo. Dar după ce treci de prima linie regăseşti frânturi dintr-un Bucureşti înlăcrimat, care nu mai ştie de ce  e acolo. Şi ce caută el, de fapt, vorba unui alt revoltat, în viaţa lui proprie.

un alt fel de Românie


Nu încetez să mă minunez văzând cum, după ani de stagnare, apar niste tineri care vor să răstoarne lumea asta ca să îndrepte câte ceva. Si mai mare e uimirea când văd că lucrul ăsta le reuşeşte.

Într-o bucăţică de Bucureşti, la fel de renovată ca ideea, s+au adunat două sute de organizaţii neguvernamentale. Fiecare a făcut o bucăţică de ceva mai bine decât era.

E o altă faţă a României, una care promite şi pentru care există speranţă. ÎMi pare rău că au trebuit să treacă mai bine de patruzeci de ani din viaţa mea ca să văd lucrul ăsta întâmplându-se. Ce-i drept, la mare distanţă de anii în care eram învăţaţi că iniţiativa se plăteşte…

verdeultimele retusuritara se schimbasustinererespectrepede, repedepaine de casao alta romanianoi totimulti si tineri totimulte culori din nou pe stradamandrilumina pe o strada renovatalocatarii sunt vrajitijucamnoi toti