versatilitatea. poate e timpul.

urlăm. că nu mai avem bani. că nu ne mai plac joburile pe care le avem. că familia nu ne înțelege, soția ne înșeală cu ăla cu bani și mercedes. că puștii au dat-o pe etnobotanice.

cred că suntem în miezul celei mai profunde crize. Nu economice, ci de identitate. Nu mai știm cine și de ce suntem, vorba lui Chilian: ce căutăm noi în viețile noastre.

Parcă omul sărac are mai puțină criză de identitate și a rămas mai strâns lipit de felul acela incredibil în care învățasem cu toții să ne adaptăm. Am găsit un exemplu genial, în timp ce așteptam să îmi ascut briceagul de poșetă, îndelung încercat prin călătorii (3 lei toate lamele posibile). Îl las la rubrica no comment și mă rog să regăsim cu toții simplitatea tranziției de la ce nu se mai poate la ceea ce se poate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s