Chiar așa. O întrebare adevărată: cine ești tu, Pisicka, de poți să dai altora sfaturi?
Iată o microbiografie care arată cel puțin experiență, dacă nu și competență.
M-am născut într-un București care arăta mult mai curat și civilizat decât cel de azi, chiar dacă se vorbea în șoaptă despre politică și se asculta pe ascuns Radio Europa Liberă.
De mică le explicam alor mei că am un prieten fără corp, numit Andrei, cu care aveam lungi conversații și cu care mă jucam. Trebuia să aibă tacâm la masă și loc pe scaun, păstrat cu îndârjire. Nu m-am jucat cu păpuși. Apoi am devenit pionier socialist și am învățat că nu există Dumnezeu. Lucrurile au durat ceva, până am descoperit, prin stagiatură că nu este adevărat.
la 16 ani am primit primul mentor de la care am învățat medicină energetică: doamna doctor Vișinescu, să o țină Dumnezeu sănătoasă, mare practicantă de acupunctură și medicină energetică. Ea avea nevoie de cineva care să îi bată la mașină lucrările, eu aveam nevoie să învăț cum stă treaba cu meridianele și cu elementele, ce relații sunt între organe și cum se leagă toate aceste lucruri. De acolo am plecat cu un manual mental de reflexologie bine învățat.
Am intrat la o facultate care producea ingineri, ca să nu ajung educatoare la grădinița din vreun sat. Pe vremea așa era. Întâmplător, facultatea era de chimie, specializare în medicamente și cosmetice. Am învățat ce și cum trebuie sau nu trebuie luat.
Anii de stagiatură, în care erai trimis în celălalt colț al țării și arătat cu degetul dacă erai bucureștean, au fost un prilej pentru a doua curbă de învățare. Am citit religii comparate, m-am împrietenit cu Eliade, am învățat ce spune Heidegger, am tradus Ramakrishna, m-am înțelepțit puțin.
Conducând oameni devii, fără să vrei, psihologul și confesorul lor. Înveți să îi privești, să îi urmărești, să le simți stările. Înveți limbaj corporal și câte și mai câte. REvoluția m-a eliberat de legăturile cu glia din stagiatură și mi-a permis o carieră accelerată în funcții de conducere în firme foarte mari care aveau legătură cu comunicarea, cu hrana, cu tratamentele. Am cunoscut lumi după lumi. Am mers până în Tibet ca să văd de ce călugării trăiesc mult, deși beau ceai cu unt. Și în Nepal, unde am stat de vorbă cu oameni care au vindecat cancerul cu stări mentale pozitive și remedii ayurvedice.
Mâna de chimist fremăta, nerăbdătoare. Am revenit la matcă, amestecând lichide și solide, compunând remedii aromatice sau nu. De mulți ani sunt quasi-vegetariană și mă uit cu atenție la ce intră în frigider, în oală, în castron. Dezlipirea de joburile obligatorii de la 8 la 6 seara mi-a dat prilejul pentru a doua mare curbă de învățare din viață: am stat de vorbă și am absorbit cunoștințe de la psihologi, terapeuți, specialiști în medicină alternativă.
Practic, pentru mine și prieteni, un mix de metode care pleacă de la reflexologie și merg până la aroma terapie, cu necesara implicare a stării mentale. Cei ce lucrează cu mine în sesiuni 1 la 1 și seminarii spun că se simt liniștiți și echilibrați după aceea. Pentru că, în fond, aceasta este preocuparea, pasiunea și misiunea mea: să transform omul – barcă aflat pe marea în furtună în omul – vapor ancorat, liniștit, la doc. Sunt aici, cu toate cele bune și toate cele la care mai am de lucrat, un altfel de coach în vremuri de schimbare.
Pisicka's Book of Life 