se întâmplă lucruri ciudate cu Pământul. Ninge în aprilie. Sunt douăzeci de grade în decembrie. Cutremure. Tsunami. Radiaţii. Inundaţii. El Nino, La Nina.
Tot felul de nume alegem ca să denumim un complex de fenomene prin care planeta parcă intenţionează să se scuture de tot răul pe care noi, oamenii, l-am generat, aşa cum un câine se scutură de apă sau de praf.
Circulă din ce în ce mai insistent teorii referitoare la această tranziţie, evoluţie, revoluţie. Calendarul maya. Prezenţa altor civilizaţii care asistă la tâmpeniile pe care omenirea ar trebui să le repare. O întreagă ierarhie spirituală „in charge” cu această transformare.
Nu solicit niciun fel de acceptare sau respingere a lucrurilor pe care am ales să le reproduc. Cert este că, atunci când mai mulţi spun că eşti beat, ar trebui să te culci. Deja, aceste informaţii aparent visător-New Age se coroborează şi ar trebui măcar trecute în revistă, după care fiecare dintre noi are liber arbitru. Să adopte, să decarteze, să meargă înainte într-un fel sau altul. Dacă Pământul era până acum problema altora, cred – şi nu din atitudine cheap de tip Greenpeace – că a devenit problema noastră. Eu, una, reciclez. Măcar atât. Şi mă străduiesc să salvez animale. Şi să plantez verde. Şi să schimb maşina cu una care consumă cât mai puţin, ideal curent electric. De ziua mea îmi doresc o pompă de căldură şi o celulă solară. Poate aşa o să avem mai puţine cutremure.
Pisicka's Book of Life 