Darul de la Dalai Lama

Suntem nişte români care au ajuns în Tibet. Poate faptul că suntem mulţi l-a determinat pe Dalai Lama să ne primească într-o sesiune personală de învăţături. Sau poate faptul că avem multă curăţenie de făcut acasă. Cert este că am avut privilegiul de a asista la două ore în care am văzut până unde merge raţionamentul mână în mână cu budismul, şi cât de profund gândeşte un budist – colegii din Taiwan aveau o listă de întrebări – dar mai ales acela de a-i fi în preajmă celui care întruchipează puterea blândeţii.

În cele ce urmează, am încercat să prind toate poveţele venite după întrebările mai simple sau mai sofisticate. Ceea ce nu am putut, însă, aduna este atmosfera de bucurie liniştită pe care o poate inspira un om, într-un templu din vârful lumii, sub mângâierea crengilor de pin, tropăitul mărunţel al lăbuţelor de babuin şi razele calde de soare de octombrie picurate prin uşile glisante deschise larg, larg, ca să intre toată suferinţa lumii în templu şi să iasă toată iubirea înapoi, la miliardele de oameni care îşi aşteaptă viitorul. Prima întrebare a fost referitoare la momentele de cumpănă, în care credinţa ţi se clatină.

Rugaţi-vă şi apoi examinaţi voi înşivă punctele pe care le-am menţionat în text şi experianţa noastră zhilnică. Prin acesta veţi dezvolta mai multă convingere. Un alt nivel al înţelegerii, în principal datorită propriei voastre experienţe şi reflecţii, acestea aduc convingere. Apoi vine timpul pentru familiarizare. gândiţi-vă constatn două săptămâni, este nevoie de analiză şi investigaţie suplimentară, apoi faceţi meditaţie pe un punct unic.  Apoi, pentru un moment scurt, încercaţi să rămâneţi acolo. Transformarea corectă sau experienţa sunt cele care impactează emoţiile noastre pozitive şi pentru care avem apoi mai mult respect.  Apoi, în fine, ceva practică tantrică, vizualizarea zeităţilor. Aceste lucruri necesită şi o grămadă de studiu. Doar vizualizarea, fără cunoştinţe, nu are prea mare efect. La ce bun mii de contemplări dacă nu ştim care sunt simbolurile şi ce înseamnă? Abia atunci obţineţi ănţelegerea, altfel faceţi mii de lucruri neconfortabile şi aveţi de purtat unsprezece pălării prea grele. Ar trebui să ştim că în spatele lor e o filosofie mai profundă. Cercetaţi.

Apoi, practica tantra mai avansată. Viaţa, naşterea, moartea. Cred că moartea este un stadiu intermediar, urmat de naştere. Acestea trei sunt calea cercului vieţii samsarice. Folosiţi aceste tre lucruri, treceţi-le în practică. ele devin antidotul celor trei lucruri, adică starea indeependentă. Nagarjuna a spus care sunt aceste trei lucruri, ele vin mai târziu.

înţelesul lui Om Mani Padme Hum: sunt mai multe interpretări şi înţelesuri diferite. Oamenii o explică în diferite moduri, dar unul simplu, şi cel mai bun este: OM e important. E calea budistă. Accesul la budism. OM sau AUM se referă la corp, vorbire şi minte. nivelul A este corpul obişnuit, impur, cu vorbirea şi mintea, dominat de ignoranţă. Odată ignoranţa dispărută vine înţelepciunea. OM este acest fel de corp, minte şi vorbire. Pentru a tranzita înspre corpul, vorbirea şi mintea pură, metoda este mani padme. Înseamnă giuvaer. Giuvaerul este Boddhicitta, altruismul. Ca un giuvaer, aduce voioşie. Givaerul înseamnă altruism, deci apar emoţiile pozitive. Padme în seamnă lotus. În principiu, lotusul e un nufăr. Creşte din nămol, dar el însuşi e foarte pur, foarte curat. Aceasta simbolizează înţelepciunea (shunaddah). HUM înseamnă inseparabilitatea. Aceasta înseamnă că cele două – altruismul şi înţelepciunea – trebuie combinate. În final, trebuie să fie una. Prin aceast mod, puteţi transforma corpul vorbirea şi mintea impură în corp, vorbire şi minte budistă.

Săptămâna asta de învăţături a fost esenţială.

TRansplantul de organe: o parte a învăţăturilor budiste pe care Lama Tsongkapa le-a adus în practică se referă la generozitate (în textele Vajra Samka). Nu ştiu dacă traducerea în chineză este disponibilă. Trebuie să existe oarece traducere din vechime. Citiţi acea porţiune. În câteva cuvinte, o parte din practica unui Boddhisattva pentru corp, vorbire şi minte trebuie dedicată total, după depunerea jurământului Boddhisattva. E ceva care poate fi de folos unei alte persoane în viaţă? Trebuie luat.

Te angajezi într-o acţiune şi iei o decizie pe baza unui scop. De exemplu cineva cu un nou ficat capătă un mare benficiu. Trebuie oferit acest beneficiu. La fel şi cu rinichii. Unul oferit, celălat ne face mai uşori 😀 .Dacă donaţi un organ vital, terminaţi cu viaţa. Dacă corpuil este decedat, iar unele organe sunt nealterate,cu o durată de viaţă clară, sincer, oferiţi aceste organe pentru beneficiul altora. Părerea mea, realmente, este că aceasta este decizia şi nu simt nici un regret. Trebuie să fiţi pe deplin de acord, altfel oferiţi ceva, dar mai târziu regretaţi şi chiar sunteţi mânioşi pe acea persoană, şi asta nu e bine. Mai bine nu o faceţi.

Toate aceste lucruri depind de împrejurări. Trebuie să privim caz cu caz. Dacă vindeţi sau cumpăraţi [organe] atunci produceţi mai multă suferinţă şi, mai rău, mai multă mânie. În clipa morţii, mintea trebuie să aibă o atitudine virtuoasă. Dacă la momentul morţii vine mânia, nu e bine. Foarte mult calm şi altruism. E foarte important.

E posibil ca rase şi religii diferite să ajungă la respect şi armonie la nivel de comunitate, social?

Etica seculară este o etică universală. Ceea ne trebuie e o mişcare eficientă în direcţia educaţiei. Educaţia şi economia imediată sunt foarte cruciale. Dacă este posibil? Mă gândesc la vizia mea recentă în Canada şi SUA –  o întâlnire a unor oameni de ştiinţă, doctori şi neurologi – desăre cauzele violenţei şi ale problemelor sociale, în special la tineret. Ar fi utilă o fiscuţie serioasă. Dialogul academic şi social , iată ce e important.

Dacă îngrijesc pacienţi cu boli mintale, e dificil. Cum aş putea să practic boddhicitta fără să fiu stors emoţional? Cum aş putea ajuta? Propria experienţă bodhicitta poate fi slăbuţă. Practică mai mult, şi pe măsură ce trece timpul motivaţia altruistă devine mai puternică. Autprii budişti săun cî ânceăîtorii, când sunt angrenaţi în practica generozităţii şi Bodhicitta creşte, nu vine nicio durere fizică: aceasta este puterea Bodhicitta, care rezolvă problemele.

Cum face existenţa dependentă posibil conceptul de Dumnezeu? Care e diferenţa dintre acesta şi Sursă?

Creatorul este adevărul ultim conform religiilor monoteiste . Neschimbător, permnent, indeăendent.  Conform interdependenţei budiste, fiinţa lui Buddha există doar în forma corp-suflet-minte, pe care nu le putem găsi, aşa că e o perspectivă diferită. Un prieten indian, student, a menţionat dpă ce a citit Etica pentru Noul Mileniu, în care există o discuţie asupra interdependenţei, că că acest concept nu ar fi nimic fără religia budistă. Vine de la budism, dar este aplicabil la orice. Interdependenţa şi Dumnezeu… Unii spun nu gândi aşa, nu prea ai la ce te gândi. Conceptul de interdependenţă e util şi are efecte.

Care e diferenţa între suflet şi conştiinţă?

Budismul apreciază  înţelegerea conştiinţei, vorbind de mintea luminii clarea, dar există pericolul alunecării în şcoala Samkhya. [şcoală indiană de gândire, care clasifică existenţa în două categorii, Prakriti, natura sau materia, şi Purusha, sufletul sau conştiinţa. Pentru detalii, http://www.srds.co.uk/begin/samkhya.htm ]. O parte se referă la mintea luminii clare gersus mintea clară. Ele sunt diferite. Motivul pentru care mintea luminii clare nu este percepută este datorită factorilor din care rezultă încetarea nivelului grosier. Se pare că aceaata nu este compusă şi este permanentă; non-compusă, , pentru că nu e produsă de al treilea factor.  Şi permanentă, pentru că nu se chimbă şi nu are sfîrşit sau continuare. aceasta este mintea subtilă, în schimbare continuă,. Dacă credem că untem Buddha, suntem vai de noi. Un buddha plin de probleme. Atunci nu are rost să practici Dharma. Suntem esenţa lui Buddha. Nimeni nu vede sămânţa în sine – noi înşine suntem construiţi dintr-un germene. Putem vorbi despre bun Buddha nemanifestat care există în noi; aceasta este eschivalent cu poziţia Samkhya. Dacă credeţi în existenţa germenelui, dacă ţesătura se produce din bumbac, atunci sunteţi îmbrăcaţi cu o sămânţă. Budiştii spun că este sămânţa sau natura lui Buddha . Copacul acela nu este întotdeauna în sămânţă. Continuarea minţii subtile se duce la Buddha. Dar schimbarea înseamnă multe componente. Prezentul se schimbă momentan, aşa că nu putem pune degetul pe mintea subtilă. De asemenea, ne lipseşte un punct de existenţă independentă. Şi mintea luminii clare nu poate exista fără analiză critică. La nivel convenţional, nu are nici început, nici sfârşi. La nivel subtil, nu o putem găsi.

Prin simpla memorare a textelor acumulăm un merit enorm, dar acesta nu e complet corect. cân reciţi o mantra, dedici mantra Domnului Alokeshwara şi tuturor fiinţelor. E un merit, se acumulează un merit, probabil, nu foarte mare doar prin recitarea mantrei. Maeştrii tantrişti, marele Siddhi de la Orissa, au obţinut starea de Buddha într-o singură viaţă. Simpla lecţie de la guru a dus la iluminare. Asta nu se califică la zicala orice se poate întâmpla prin guru, ci la cea care spune că este necesară binecuvântarea de la guru. REcitarea mantrelor va ajuta, dar ea nu este cauza [iluminării]. O recitare de mantra nu este suficientă, deşi produce ridicare.Ne trebuie Dharma. Ceva de felul ăsta 😀

Nu este secretul meu, ci al aproape 10.000 de călugări. 172 dintre ei sunt învăţaţi. Majoritatea studenţilor vin din marile instituţii monastice.

Eu nu cred în Muntele Meru [munte sacru în cosmologia hinduistă şi budistă şi în mitologia jainistă] . Am motive în epistemologia budistă. Există două logici, două feluri de logică: raţionamentul prin opoziţia contrariilor, şi raţionamentul prin înţelegerea directă a implicaţiilor. Primul implică respingerea opusului tezei, folosit pentru tradiţia non budistă. Respingerea a ceva care ar trebui perceput din ceea ce există. Al doilea tip de negare stabileşte non existenţa a ceva prin faptul că lucrurile nu sunt percepue ca atare.  Să presuppunem că ne bucurăm de umbra muntelui Meru, că o expperimentăm. Deoarece umbra e o experienţă, muntele Meru însuşi, care  sursa umbrei, ar trebui să fie percepibil ochilor noştri. [aici nu mă pot opri să mă entuziasmez de ilusrarea principiului nedeterminării, de mai sus, cu conştiinţa pe care nu o poţi găsi pentru că e în mişcare continuă, sau de super dialectica pe care o practică în continuare]. Dintr-o navă spaţială care merge pe lună, soarele şi luna rămân la acelaşi nivel de pe ambele părţi ale muntelui Meru. De pe lună ar trebui să vedem mutele Meru. DAcă întrebaţi, nimeni nu a văzut muntele Meru. Din nava spaţială se vede o planetă albastră minunată.  Nu e nicio urmă de munte Meru. acă există ar trebui să fie perceptibil pentru simţurile noastre, dar semnele indică absenţa lui.

Budiştii care încearcă să respingă preceptele non budiste încearcă să utilizeze această metodă. Dar propria vedere, când cineva oloseşte aceeaşi logică, este cu adevărat nedreaptă. Logicianul trebuie să fie excelent. Aceeaşi logică pe care o folosim trebuie să o acceptăm de la alte şcoli de gândire.  Dacă nu poţi discerne, întâi foloseşte logia şi abia apoi atacă.  Abordarea logică este esenţială, de aceea sunt foarte sigur de fizica cuantică de azi, începând cu Saharv, constructorul bombei atomice în India, care menţionează că a citit, cu ceva timp în urmă, vederile lui Nagarjuna şi că acestea sunt similare cu fizica cuantică. Aşa că m-am simţit mândru că indienii de acum două mii de ani au format bazele fizicii nucleare. Dacă Nagarjuna ar trăi, mi-ar susţine vederile, nu există muntele Meru.

Îmi ofer corpul , mintea şi posesiunile, toate virtuţile viitoare… dacă trebuie să acumulezi non existenţa cum altfel decât prin creare şi oferire? Deşi nu accept existenţa muntelui Meru, există pericolul de a nu primi nicio mandală de la studenţi :D. Dar există beneficiul de a putea oferi mandale.

Luna şi soarele au aceeaşi mărime văzute de pe Pământ, aceeaşi distanţă. Am uitat mărimea, dar cred că lumina are nevoie de o secundă ca să ajungă aici de la lună. Ştie cineva? e o mare diferenţă: 348.000 km până la lună, 160.000 km până la Soare.

Raţionaţi pentru a respinge ceva, găsind ceva la care să obiectaţi: natura, găsirea cauzei a ceva opus, găsirea reyultatului a ceva opus… Utilizaţi această gândire. Apoi va fi foarte dificil să acceptaţi muntele Meru. Deşi înţelegerea mea asupra logicii budiste este foarte slabă, trebuie logicieni budişti la un text. TRebuie să studiem dar este foarte dificil. Odată m-am întâlnit cu un mare învăţat, cu o minte foarte ageră. El mi-a spus: acum în India cu greu găseşti pe cineva care să poată explica textul de la început la sfârşit, iar eu nu sunt o excepţie.

Putem discuta cu savanţii. Putem să ne aşezăm împreună. Mă simt într-un fel mândru că pot sta şi discuta cu ei. Poate sunt un pic lăudăros. De mulţi ani am întâlniri cu savanţii cosmnologi, neurobiologi, fizicieni, psihologi. Eu nu stpămânesc aceste domenii. Cunoştinţele mele sunt foarte limitate, dar când ei explică , datorită gândirii logice budiste poţi spune „asta da, asta nu”. Mintea e activă şi ageră în asocierea lucrurilor, care determină să tragi concluzii ulterioare. Când pun întrebări, aceşti savanţi se clatină puţin 😀 . Au apreciat foarte mult întrebările mele. Nu pentru mine, ci pentru pregătirea mea. Maeştrii minţii ascuţite m-au învăţat cum să investighez. Acum predăm acest lucru în şcoli. Acesta nu e religie, ci doar un instrument de investigare. Dacă un avocat ştie logica asta, este atât de uşor să găsească „lacunele” părţii opuse, încât căştigă şi primeşte mai mulţi bani.

Vizualizarea descreşterii suferinţei celorlalţi aduce beneficii practicantului?

Acest lucru este adevărat. Am preluat ceva din teama, mânia oficialilor chinezi, şi a m dat compasiune. În realitate nu s-a întâmplat nimic, dar aceasta aduce mai multă forţă interioară, mai multă încredere. De fapt, cred că unii chinezi au mai multă compasiune.

Cum facem faţă suferinţei şi pierderii în boli terminale? Aceasta e Natura. Aşa că… Există boli nefericite, la vârste tinere, atunci ai mai multe motive să te simţi trist. Dar lucrurile se întâmplă. Inevitabil. Atitudinea noastrăă, bună-rea, trebuie să fie realistă. Fără speranţe şi tristeţe, priviţi doar realitatea. Fiecare efort de a schimba aceasta e bun, dar dacă lucrurile sunt hotărâte, atunci acceptaţi. Asta e realitatea.

Gândiţi-vă la karma. Dacă e o madlitate de a o depăşi, încercaţi-o. DAcă nu, acceptaţi-o. Realitatea.  În fiecare zi primesc ştiri rele [aici face o aluzie extrem de delicată la ştirea uciderii compatrioţilor care încercaseră să treacă frontiera chineză cu nici 24 de ore în urmă] dar nu se poate face nimic. Le accept ca parte din Samsara. Există ignoranţă, mânie, suspiciune, ataşament. Apoi există următoarea viaţă. Corpul nefolositor aruncaţi-l, şi luaţi o nouă haină.Când am luat decizia operaţiei, doctorul a spus „Creatorul a creat acest corp şi anumite limite ale anumitor organe. Acum acest organ e nefolositor, aşa că mai bine îl îndepărtăm”.  Nu am religie, nu am credinţă? Să fim practici. Un eveniment rău: nu tu. Şase miliarde de oameni, multe cazuri. Nu eşti singurul. Cazuri fără ajutor şi îngrijire corespunzătoare, unele mult mai rele decât al tău. Uneori e o boală foarte gravă a intestinelor. Aceea dă dureri teribile. Am trecut prin cel mai sărac stat indian: mulţi copii nu aveau nici încălţări, nici mâncare, doar culegeau fructe. Un bătrân cu haina albă, în toamna vieţii, părul încâlcit – nimeni nu îl îngrijea. În noaptea aceea am reflectat la aceşti oameni. Îngrijorarea în privinţa lor chiar mi-a redus durerea.

O întrebare referitoare la budismul tibetan, diferit de Mahayana: Practicarea nu e obligatorie… Milarepa era foarte cunoscut în secolul XI. Toate sectele acceptă unanim că el a fost cel mai bun practicant . În camera lui nu era nicio statuie, nicio ofrandă, cu excepţia unui vas spart şi a unui aşternut verde. Într-o noapte a venit un hoţ în peşterea lui, încercând să găsească ceva. Atunci el a râs: ziua nu pot găsi nimic, noaptea nimic nu poate fi găsit. Cred că, gândind un pic critic, pracica nu e uşoară. Uşoară e statuia noastră, ceva ofrande, apoi rugăciuni şi pleci. Mulţi oameni merg pe calea uşoară.

Cineva vorbeşte de voci negative în minte. Fără a ne gândi la cunoaştere, religia e un obicei. Fără convingerea Buddha Dharma nu e religie. Oamenii care sunt plini de cunoştinţe sunt diferiţi.  Fără  a ştii asta, statuile lui Buddha Iisus şi templul de la Mecca sunt acelaşi lucru . Unor oameni le e greu să îl accepte pe Dumnezeu şi Biblia în privinţa creaţiei. Odată, în Austria, un ziarist m-a întrbat dacă cred în existenţa dinozaurilor. Eu, surprins. Am spus: O, da, uite fotografia! Acestea sunt probleme culturale. Lumea făcută în 7 zile, dar îi e dificil să accepte dinozaurii…

În 1989, am primit anunţul de candidat Nobel. Eram în California, în întâlnire cu nişte oameni de ştiinţă. Atitudinea lor este: de ce să discutăm cu oameni religioşi? Atunci, cumva, totul e din cauza lui Dumnezeu. Eu am spus: nu există creaţie, totul e cauzat e eevoluţie, de sine. Nu de Dumnezeu. Atunci au zis OK, religia ta e ceva diferit. Deci, aici interesul era mai mare. A doua sau a treia zi au abordat translatorul- subiectele astea sunt cele despre care vorbesc budiştii?

Nu încerca să concurez cu alte religii. Nu e de niciun folos să concurezi… Ei cred că religia lor e mult mai bună. Sunt oameni minunaţi. Maica TEreza e mai bună ca mine. Şi-a dedicat viaţa oamenilor neajutoraţi. Acest fel de energie, de dorinţă, vine din învăţăturile lui Iisus Christos. DAr apoi, judecând ştiinţific, budismul e mult mai deschis.

Am auzit că anumiţi călugări ortodocşi greci trăiesc experienţa meditaţiei creştine. Dacă există posibilitatea, aş vrea să investighez asta. Vreau să ştiu mai mult. Am un interes real.

Nu e atitudinea noastră cea care interferează cu credinţa altora. Dacă aveţi cu adevărat interes faţă de budism, studiaţi mai mult. Apoi experimentaţi . Apoi convingeţi-vă că budismul e eficace pentru voi. Apoi vă puteţi considera budişti. Dacă convingerea e solidă, atunci aveţi dorinţa de a practica.

Cele 3 principii ale căii – renunţarea, Bodhicitta, vidul – care e primul?

Mai întâi conştientizaţi Shunya [http://www.rialian.com/rnboyd/shunya1.htm]. ASta aduce o imagine clară. Apoi renunţarea. apoi boddhicitta. Când cineva practică Calea, vidul vine după Boddhicitta. Motivul este că Bodhicitta implică meditaţie. Mai întâi, motivul pentru a depăşi omniscienţa. Studiaţi la început interdependenţa. Apoi putem realiza cea mai adâncă ignoranţă. Ignoranţa e baza percepţiei distorsionate. Ignoranţa ultimă este realitatea.

Shunyada este realitatea ultimă. Studiaţi pentru a o cunoaşte. Atunci, veţi avea o înţelegere mai profundă şi veţi simţi autoaprehensiunea ignoranţei şi distorsiunea. Apoi puteţi îndepărta. Apoi urmează renunţarea. Apoi starea de Buddha.

Dacă nu puteţi avea conşptiinţa clară a raţiunii, rămâneţi ataşaţi.

Vorbind despre aceste lucruri mult mai mari decât noi, Dalai Lama insuflă calm. Ştie ce vrea. Ştie ce ne-a dat. Ne aşteaptă să facem pasul următor, într-o modestie desăvârşită şi cu o dragoste de oameni nesfârşită.

2 comentarii la “Darul de la Dalai Lama

    • mai am ceva povesti de prin Dharamshala de povestit in acelasi capitol. mai laice, dar la fel de poetice :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s