privire înăuntru

Ne trebuie, din când în când, o privire în viitor şi una înăuntru. Cea din viitor ca să vedem dacă vrem să schimbăm visul, scopul, viziunea, iar cea dinăuntru ca să verificăm dacă nu cumva ne-am pierdut pe drum.

Mai jos, câteva exemple de autoanaliză personală, cu comentariile mele şi ceva sugestii pe fiecare studiu.

În această primă analiză, ne uităm la percepţia exterioară. În exemplul care urmează, ar mai trebui regândit cadranul din stânga sus. Ce anume, mai concret, aşteaptă ceilalţi de la mine?

Apoi, în stânga jos, beneficiile pe care le oferă brandul personal respectiv ar trebui reformulate ca nişte beneficii, nu ca nişte atribute. şi ar fi nevoie de patru sau cinci lucruri în loc de două…

Următorul exemplu se referă la structura personală,văzută ca un brand.

Aici avem pe cineva care ştie bine cine este. E un intermediar în crearea de relaţii sociale, consiliază financiar, conduce.

Două buline necesită atenţie aici. Prima este cea referitoare la personalitate, unde ar mai trebui scrise lucruri. Cum sunt eu? Pragmatic, realist, săritor? Scrie-le

Apoi, bulina dedicată sintezei într-un cuvânt sau o imagine. Acolo nu e nimic. Dacă ar fi să aleg un cuvânt sau un desen care mă reprezintă, care ar fi acela?

Un alt exemplu „rotund”, de om matur are ştie cine este şi ce poate. Aici e de analizat un pic prăpastia între viziune şi misiune, pe de o parte, şi între competenţe şi valori. Cred că un om care vrea să dezolte cunoaşterea şi face training e automat atras de oameni, pe care îi preţuieşte şi îi ajută. Oamenii lipsesc la „valori”.

Un alt lucru care m-a intrigat a fost folosirea cuvântului manipulare lângă formula maestru Rei Ki. Vindecarea şi manipularea se află, cred eu, la poli opuşi. Poate influenţă e un cuvânt mai bun decât manipulare şi nu, nu e idiosincrazie. Don Miguel de Ruiz, autorul cărţii celebre Cele Patru Legăminte şi a urmării acesteia, Al cincilea legământ, vorbeşte mult şi apăsat despre perfecţiunea maestrului. Despre excelenţa în exprimare, pentru că un cuvânt, doar el, singur, poate face mult rău sau mult bine, în funcţie de cum e ales. Un manager repetă, la un nivel mai prozaic, acelaşi lucru. Există angajaţi care pot fi demotivaţi de o singură vorbă nelalocul ei.  Temă de reflecţie…

Încă o schemă perceptuală, iarăşi clară. Cineva care ştie prin ce excelează,  ce văd ceilalţi valoros în el, ce le trebuie celorlalţi. Nu am prea mult de comentat aici, cu excepţia comunicării în cadranul din dreapta jos. A preda cunoştinţe necesită, obligatoriu, abilităţile de comunicare, şi aici trebuie făcut un inventar care să evalueze cum stă persoana respectivă la fiecare item. Cum ascultă, cum clarifică, cum poartă conversaţiile dificile, cum sumarizează, cum dă feedback şi tot aşa.

Panoul de brand aparţine aceleiaşi persoane. Din nou, claritate. Un matematician cu suflet de artist, care ar trebui să aibă mare grijă la şuturile şi dezamăgirile pe care le ia de la viaţă şi mai ales, mai ales, să nu se lase influenţat. Un om foarte deschis, care are nevoie printre trăsăturile de personalitate de fermitate, discernământ şi curaj. Succes la dezvoltare.

În exemplul următor, şi ultimul de altfel din această postare, vedem un om care ştie să îşi facă treaba, dar nu a identificat la ce e mult mai tare decât ceilalţi. Un om care şi-a asumat rolurile, a învăţat, cunoaşte mediile în care se învârte.

Unde ar mai fi de lucrat e cadranul din stânga jos.  Dacă ar fi să îi întreb pe ceilalţi ce găsesc ei bun, care e beneficiul lor din relaţia cu mine, oare asta ar spune? De încercat.

Simţiţi-vă liberi să luaţi tabelaşul şi să îl completaţi, apoi să vedeţi dacă pe cele două diagonale se potrivesc lucrurile pe care le-aţi scris. Distracţie plăcută.