O fugă în Shambhalla

cavi

Există dimineţi de graţie aici, în Amazon. Pregătisem pentru ziua de azi o meditaţie mai specială, de conectare superioară… Pe Y. îl ia apa după prima sesiune de discuţii despre vise (tare ar fi vrut să ştie cu cine a fost visul meu de azi-noapte) şi a trecut direct în continuare, cu o călătorie în tărâmul sacru al fiecăruia. Ce e chiar curios e că prima bucată de meditaţie era identică, dar absolut identică, de parcă ar fi fost clonată după meditaţia pe care intenţionam să o conduc. Problema cu tigrii e că ei vor să conducă tot… şansa e când intră în frecvenţă şi ajung să facă exact ceea ce trebuie :D.

Şi apoi, e plăcut să călătoreşti când conduce altcineva meditaţia :)). Ajung în esenţă, văd floarea de crin imperial, în tonuri de roz şi mov, şi ceea ce mă conduce acolo e un fel de morişcă cu trei palete, una mov, una albastră şi una verde.

Seamănă mult cu un model de floare, sau cu motivul central din iconografia buddhistă, doar că acela este roşu, galben şi albastru. O bun ăpregătire pentru ultima ceremonie de azi. Parcă ne ducem din ce în ce mai adânc, din ce în ce mai departe, într-un loc de linişte, de bucurie şi de iubire, din care nu-ţi mai vine să te întorci vreodată. Mai sunt puţine ceasuri până plecăm.

Continuăm în spiritul plutirii cu o baie în râu. Sunt acolo, cu băieţii, şi o găsim pe Cavi, goală până la brâu, spălându-se. Y. ezită, apoi realizezază că nu e nicio problemă, venim aproape şi îmi pune în palmă o perlă de şampon. O spăl pe îndelete pe spinarea cu piele neobişnuit de netedă pentru vârsta ei, sub sânii căzuţi după atâţia copii care au supt din ei, sub braţe, şi pe părul superb, lung, cu foarte puţine fire albe. E un moment de graţie, apropierea noastră faţă de femeia asta e inexplicabilă şi inefabilă. stropeliApoi Cavi îmi zâmbeşte cu gura ei ştirbă, e un zâmbet cald şi bun care parcă te îmbrăţişează în iubirea aceea fundamentală, simplă, care nu necesită nici explicaţii, nici elaborare. Plecăm în tăcere şi facem loc găştii care vine să se reconecteze cu elementul acvatic şi cu stropelile de rigoare, de unde se vor întoarce mai degrabă plini de noroi decât spălaţi, fiindcă stârnesc tot mâlul din apa mică.  Copiii tribului însoţesc grupul de fiecare dată, nu pierd prilejul de joacă. Noi ne întoarcem, în linişte, savurând plăcerea fundamentală a ceea ce tocmai s-a întâmplat la râu.

cavi brodeazăP. are toate simptomele de oreion. Umflătura de pe laterala gâtului s-a amplificat, e tare şi fierbinte, cu tot cu ganglion, ca un fel de guşă laterală. Antibioticul parcă strică în loc să repare, iar ketonalul abia ce mai ţine durerea în loc. Pe treptele căsuţei s-a adunat o jumătate din comunitate: femeile au venit cu arme şi bagaje, Oswaldo le-a adus şi lucrul de mână şi se pregăteşte un castron cu o mixtură infernală: alcool, muşuroi de termite şi lapte de mamă.  Roxana îmi cere comprese, şi ceea ce fac ele e să schimbe la fiecare zece minute compresa cu acest noroi înnobilat. Brodează, se perie, îşi aranjează părul şi caută în el micile musculiţe negre care ne devorează pe toţi şi cărora se pare că le place părul lung şi umed. Povestesc cu voce scăzută şi din când în când revin la P. ca să mai schimbe cataplasma. Ocazie cu care conchid, din nou, că oamenii ăştia ne iau de departe la multe, multe… după amiaza de tratament cu remediile lor de junglă trage ganglionul şi umflătura înapoi. P. nu va intra în ceremonie din cauza antibioticului, dar mâine va fi, practic, ca nouă. Alt leac imposibil de importat. Unde găseşti muşuroi proaspăt de termite în România?…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s