Am petrecut ceva vreme în avion desenând o rochie de ceremonie. Cred că va deveni un proiect interesant.Dacă întârzierea de o oră de la Air Europa ne-a aruncat pe o orbită necunoscută, care presupune că nimic din planul inițial nu iese, atunci ce avea să urmeze a fost proba că Universul e înttdeauna mai deștept :).
La aeroport, după ce am stat cu sufletul la gură să ne luăm bagajul (și da, au ieșit printre ultimele) și am pierdut, astfel, legătura cu cursa de opt de iquitos. Optzeci de dolari mai târziu, cu rezervările făcute pentru cea de mâine (azi nu mai sunt locuri), facem rost de numărul de telefon de la hotel și de un taximetrist amabil, care caută îndelung adresa. Pentru că mâine plecăm foarte devreme, primim azi breakfastul aferent, așa că, după mâncarea groaznică din avion, începem, în fine, ziua cu bine: ceai, ouă și, la sfârșit, o detensionare resemnată în fața sorții care îți arată că lucrurile sunt organizate de un project manager mai tare ca tine.
Într-un părculeț liniștit, la zece minute de aeroport, hotelul nerăsfață cu ventilatoare imense în tavan (gândul la Colonii), în contrast izbitor cu decorarea pentru Crăciun, un nonsens total dacă ne uităm la cele 23 de grade din dimineața asta. După obligatoriul duș și facultativul mic-dejun, ne împachetăm și plecăm să vedem orașul. Începem cu Plaza de Armas, firește. Este închisă, se întâmplă o manifestație a sindicatelor și locul e împânzit de poliție. Care pe jos, care pe motociclete sau la volanul mașinilor, dar – cel mai spectaculos – pe Segway-uri. Găsim o străduță laterală și intrăm pe acolo, cu ajutorul unui polițist, să vadă și băieții piața centrală.
După pozele regulamentare, revenim la locul de întâlnire cu șoferul (Walter îl cheamă)și purcedem către ceea ce el numește Centrul Istoric și care e ca pe vremuri, în hală la Unirea, doar că e înțesat cu artizanat. Spunem pas și continuăm către Miraflores, la ocean. Iar aici se deschide pagina pentru oferta de Sfântul Andrei, de la Univers. Trecem printr-un părculeț de la marginea oceanului, cu imitații de Gaudi, și coborâm faleza pe un drum absolut surprinzător, la un restaurant de pescărie – Rosa del Mar. O roză a vânturilor, reinterpretată modern, îmi vorbește de steaua cu opt colțuri și Sirius, care ne trimite în haute cuisine la un preț excelent :), așa că , printre păsările care se așează cu sutele pe acoperișurile bleu ale locuinței lacustre transformate în restaurant de lux, we are dining in style. Primesc un trandafir (meniul pentru doamne are altă culoare și are prețuri) și ieșim să adunăm pietre de la Ocean. Apa e călduță pentru un ocean așa mare și rece, e plin de surferi și parapantiști, doar să stai să îi privești. Cu susc de maracuja și samlere, ne delectăm între șervetele fine, din olandă, trandafirii de pe mese și oglinzile care adaugă lumină locului deja foarte luminos :). Ne jucăm, apoi, cu pietrele de toate culorile – gri, vânăt, verde, ocru,rotund, rotund, rotund – și așteptăm să vină Walter.
Suntem foarte, foarte obosiți. Așa încât picăm la șase după-amiaze. Ghici cine se trezește la miezul nopții :). Dar nu e nimic. Timp pentru recuperat, pe email și facebook, înainte de două săptămâni de tăcere. Timp pentru meditat. Tiomp ăentru pus totul în zip folder, ca să nu stăm cu fișierele inutile deschise prin junglă. Timp de ascultat muzică :). După ziua de azi, care a fost ca o binecuvântare și o realiniere în Armonie, o despărțire de discordanță și stress,mă gândesc că e trei dimineața (ce-i nou, când zbori la șapte ore diferență de fus orar?) și astă-seară voi dormi în muzica junglei.
Discordante sunt doar gândurile. Nu există altă cale decât armonizarea individului cu contrariile, prin înțelegerea relației armonioase cu realitatea.
Citește și
Pisicka's Book of Life 