Geloşi, invidioşi şi îndârjiţi: prizonierii ego-ului.


Ia uite, bă, şi la ăsta ce merţan şi-a tras. Vocea, astupată de gâjâiala invidiei, sancţionează succesul celuilalt. Şi, imediat, şi insuccesul personal. Pentru că trăim într-o lume de etichete. Dacă nu avem eticheta X, suntem un eşec social. Râca generată de acest gen de judecată e incredibilă, iar cantitatea de otravă pe care ne-o administrăm practicând această îndeletnicire străveche este uriaşă.

Cazul doi. Ea pleacă în delegaţie. El este nervos. Ea se întoarce. El o întreabă cu cine a fost în delegaţie. Dacă, Doamne fereşte, e un bărbat, cum arăta? Ce aţi făcut? Dar de ce a trebuit să pleci tocmai tu? şi, la un moment dat, obosită de vânătoarea fără rost, ca să curme cearta, ea îi livrează o minciună. Prima minciună. Întrebarea lui – o doză de otravă. Răspunsul ei – a doua doză de otravă într-o relaţie care, în curând, va intra în comă.

Cineva se apucă să predea un subiect pentru care s-a pregătit prea puţin. E plin de coach-i, maeştri, învăţători şi îndrumători pe uliţele noastre. Compensează lipsa de cunoaştere cu o mare îndârjire. Dacă, din lipsă crasă de inspiraţie, vezi găurile din caşcavalul prezentat drept intact, asupra ta se varsă un val instantaneu de mizerie, de obicei din altă clasă, la care nu prea ai replică: îţi lipseşte limbajul „de jos”, al resentimentelor. Oamenii ăştia atrag pe alţii, victime inocente ale semipregătirii şi, uneori, ale daunelor colaterale produse de aceste „cursuri” şchioape. Otravă livrată mental.

Ce e de făcut?

1. Corectură majoră în sistemul de gândire. Dacă văd o femeie mai frumoasă decât mine, îi complimentez frumuseţea, ştiind că o anumită cuantă din ingredientul ei magic se va întoarce la mine. Dacă văd că un vecin şi-a cumpărat Mercedes, îi trimit, de fiecare dată, un gând bun, poate o bucăţică din abundenţa aceasta va ajunge şi la mine în casă.

2. Dacă văd pe cineva mai bun nu încerc să îi copiez cursul, ci plătesc ca să mă duc şi să învăţ. Cele mai importante cunoştinţe pe care le poţi transmite sunt cele pe care le-ai experimentat îndelung şi asupra cărora ai deja concluzii personale.

3. Dacă eşti în relaţie cu cineva gelos, fugi mâncând pământul. Oamenii care doresc să aibă drept de proprietate şi control asupra altor oameni sfârşesc într-o formă de violenţă mentală, verbală sau fizică: nimeni nu îşi doreşte asta. Iar dacă tu eşti cel gelos, abţine-te de la a privi, pronunţa, gândi vreo formă de reproş. „If you love someone, let them go”. Şi dacă celălalt alege liber să te lase, o să accepţi asta, pentru că singurul lucru pe care îl putem dori iubitului sau iubitei e să se bucure. E libertatea celuilalt de a alege.

Toate apucăturile de mai sus sunt oglindiri puternice ale ego-ului, care vrea să stăpânească, să posede, să controleze, să planifice. Singurul antidot pentru otrava livrată în fiecare dintre exemple este să iubeşti. Pentru că oamenii ori pot oferi iubire, ori au mare nevoie de ea… şi nimic mai bun decât o îndrumare blândă şi iubitoare. Aminteşte-ţi că ei decid dacă vor sau nu să te asculte. Ca să nu cazi şi tu în capcana cu otravă.

Reclame

Wesak şi armonia


deer_and_dharma_wheel Probabil că în fiecare zi, în lumea asta mare, e o sărbătoare. Azi este, în tradiţia buddhistă, Wesak-ul, ziua lui Buddha. Mai este şi ziua lui Matei, în tradiţia catolică, e şi o sărbătoare în Malawi şi tot aşa. Unul dintre simbolurile izbitoare şi repetitive la buddhişti, la fel cum găseşti crucea la noi, este roata cu opt spiţe. Fiecare reprezintă o valoare morală, etică, aşa cum sunt cele zece porunci la noi…  sau cele cinci principii Reiki. (dacă vrei să citeşti mai mult despre ele, iată un articol dedicat: https://pisicka.wordpress.com/un-pic-mai-bine-in-interiorul-tau/reconectarea-cu-orice-radacini/don-beckett-despre-principiile-rei-ki/.

Revenind la cele opt spiţe ale roţii Căii sărbătorite azi, ele reprezintă calea prin care omul îşi poate atinge natura sa superioară, şi au fost explicate de Buddha în prima învăţătură de după iluminare. Calea în opt aspecte se referă la a privi corect, a avea intenţiile corecte, o vorbire corectă, acţiuni corecte, un mod de viaţă corectă, un efort corect, o atenţie asupra prezentului şi o concentrare corectă. Acestea sunt, în esenţă, înţelepciunea, purtarea şi disciplina mentală necesară evoluţiei personale. Pentru detalii referitoare la înţelesul fiecăreia dintre noţiuni, puteţi consulta https://pisicka.wordpress.com/un-pic-mai-bine-in-interiorul-tau/catre-un-echilibru-mai-bun/

vatican_solar_wheelCeea ce este, însă, interesant, este că simbolul roţii este de regăsit peste tot… Celebra Piaţă Sfântul Petru, din Vaatican, este construită pe acelaşi simbol, cu un obelisc central, simbolizând Calea, şi opt spiţe… Crucea şi Soarele, Steaua cu Opt Colţuri, toate sunt de regăsit de la civilizaţiile asiriene până în prezent. Simbolul, foarte, foarte vechi, a fost purtat din generaţie în generaţie de iniţiaţi, care ştiau, ca şi Platon, că patru este cifra Pământului şi că structura de patru este forma supremă de sacru bazat

sunwheel6smŞi, pentru că lucrurile nu se termină niciodată, practicile indienilor din America de Nord conţin construcţia şi operarea dintr-o structură simbolică sacră, pe care ei o numesc Roata Leacului, şi care conţine…. opt spiţe, în acelaşi format solar, care conectează ce e Sus cu ce e Jos, Masculinul cu Femininul, Trecutul cu Viitorul, Naşterea cu Moartea… sinteza tuturor aspectelor polare în cel unic, divin. M-am bucurat tare mult când am văzut o Roată de Leac deschisă în faţa Sfinxului nostru vechi şi bun. Şi o văd crescând, de la un an la altul.

Rosettes excavated from UrUltimul exemplu de opt pe ziua de azi, venind din zona sufită, este steaua cu opt colţuri. Ea apare peste tot în culturile planetei, de la cei opt nemuritori din tradiţia chineză, la cele opt puncte ale Rozei Vânturilor – direcţiile cardinale, solstiţiile şi echinocţiile. Echilibru, armonie, ordine cosmică: Islamul vine cu o interpretare extrem de răspândită în toată creaţia sacră a acestei religii, iar simbolul se numeşte Sigiliul Profeţilor. Se numeşte Khatim Sulayman. Este, evident, în relaţie directă cu Pecetea lui Solomon, versiunea iudaică, de data asta în bază trei… cele două triunghiuri suprapuse. Pentru cei pasionaţi de matematicile sacre, există o carte numită Beginners Guide to Constructing the Universe, de Michael Schneider… şi un filmuleţ pe youtube, https://www.youtube.com/watch?v=f81ZEVO6Btw

Diagram of pattern constructionSimbolismul stelei cu opt colţuri, regăsită peste tot în ornamentele islamice şi numită  khatam , este o încercare de a înţelege Creaţia, aşa cum a fost percepută de misticii Sufi (diagrama alăturată aparţine lui Ibn al-Arabi). Numărul opt, cu al nouălea punct în centru, este cardinal pentru simbolistica mistică sufită. Este tiparul care descrie cele mai profunde secrete ale omului. Întregirea, puterea, perfecţiunea simbolizate de pătrat în tradiţia islamică se duplică în steaua cu opt colţuri: triunghiurile care arată în afară simbolizează expansiunea, pe când cele care arată înăuntru, contracţia. Iată ciclul creaţiei, suflul divin. Polarităţile intră în jocul de manifestare a formei. Din Africa până în inima Islamului, acest tipar a fost memorat şi transmis de la inimă la inimă, din generaţie în generaţie, iubirea şi frumuseţea ajungând până la noi, azi.

Azi e zi minunată ca să sărbătorim armonia, echilibrul şi iubirea.

 

Locuri „speciale”


Satul Shipibo în care ne petrecem stagiul de junglă
Vorbeam ieri cu nişte prieteni, veniţi la o palavră şi o supă de roşii cu coriandru, despre locurile care ne atrag ca magnetul şi în care se întâmplă lucruri ciudate, semnalate, înregistrate ştiinţific sau doar reverberând puternic în sălile inimilor noastre.  Şi, parcă, pe măsură ce trec anii efectele se intensifică.

2014 a fost, până acum, un an de provocări intense. E ca un val care se ridică, răscolind tot nisipul, de la uriaşele mişcări ale aştrilor până la schimbarea frecvenţei de rezonanţă a Pământului (da, ştiaţi că frecvenţa a crescut?…)

Locuri din astea, speciale, cum le spunem, există peste tot. Nu cred că e om să fi păşit în preajma Piramidelor de lângă Cairo şi să nu fi spus că acolo e ceva de dincolo de noi. La fel în zona Babele – Omu, de la noi… sau în Munţii Buzăului. Sau la poalele Himalayei, unde se întâmplă tot felul de năzbâtii inexplicabile. Lista poate continua. Dintre cele pe care le-am parcurs deja: Creta, Amazonul, Dobrogea, în multe locuri, Stonehenge, Sedona, multe bucăţi din Irlanda, Delphi, sudul Franţei… Urmează Macchu Picchu.

 

dincolo de noirDacă vreţi să citiţi despre experienţe în asemenea locuri, aruncaţi un ochi la

https://pisicka.wordpress.com/2013/06/22/calatorie-in-tara-luanei/.

Aceste spaţii sunt marcate de construcţii rituale înălţate de mâna omului, în epoci mai vechi sau mai apropiate. De la megaliţi la catedrale, aceste construcţii sunt o confirmare a unor energii nevăzute, adesea calificate drept portaluri sau vortexuri. Se spune că sunt 12 portaluri principale, 144 secundare… nu am dovezi care să confirme această afirmaţie.  Pământul, din ce în ce mai clar, este o planetă misterioasă, pe care Cei Vechi o considerau, pe bună dreptate, sacră, iar aceste „puncte de putere” sunt locuri unde venim, atraşi de un fel de magnetism inexplicabil, să ne primim lecţiile, să ne facem şcoala primară a conexiunilor şi să ne amintim ceea ce trebuie să ne amintim. Suntem ca nişte pelerini care se perindă pe la Marele Catedrale ale Pământului.

Templul lui ApolloAceste locuri, în care se deschid porţile unor energii mai puţin cunoscute, şi care răspund de „minuni” (minune e tot ce se întâmplă mai rapid decât ne-am aştepta, în lipsa condiţiilor fizice care ar putea explica fenomenul… nu?) oferă cunoaştere printr-un fel de cataliză neştiută. Pelerinul accesează o înţelepciune şi o cunoaştere, care îl marchează ca o ştampilă luminoasă, primită în schimbul unei anumite atitudini, care combină admiraţia, smerenia, recunoştinţa şi respectul pentru acel loc.

La noi, poţi recunoaşte aceste locuri prin prezenţa schiturilor solitare, căci călugărul ortodox are o anumită ştiinţă de a „citi” energia locurilor şi de a alege spaţii puternic încărcate pentru a stabili tabere de bază în care se lucrează, intens, spiritual. Cercetătorii au venit şi au măsurat locuri ca Munţii Buzăului, Sfinxul şi altele. Asemenea zone radiază câmpuri electromagnetice de înaltă frecvenţă, iar pe liniile de câmp sau pe punctele de maximă energie se aliniază construcţii: temple, catedrale, piramide, totul construit pe proporţiile matematicilor sacre. Adânc, în pământ, cuarţul, mica sau alte aglomerări cristaline „validează” caracterul special al punctului respectiv. Ca nişte creuzete purificatoare, multe din aceste locuri răspund de vindecări sau iluminări instantanee, documentate.  Energia circulă în varii direcţii, purtată de curenţii vortexului, iar uneori deschide ceea ce numim portal. Conexiuni cu alte dimensiuni. Părintele Isidor îmi spunea astă vară, pe vârful Ţurţudui, că „aici e Athosul românesc. Aici vorbesc eu cu Dumnezeu”, şi multe sunt poveştile despre dispariţii şi translocări instantanee din acel punct. Găuri de vierme invizibile conectează prin portal cu lumi mai materiale sau mai puţin materiale, accesibile accidental sau intenţionat, în stări de coerenţă şi claritate. Armonizarea cu acest „spirit al locului” pare o condiţie esenţială pentru experienţele mai deosebite.

la Athosul din Munţii BuzăCivilizaţii vechi, cum este cea a indienilor din America de Nord, practică ceremonii în care se cere permisiunea pentru un asemenea acces, iar locurile profund sacre par păzite de scuturi de protecţie care coboară numai în faţa impecabilităţii. Echilibrul, cunoaşterea de sine, starea de bine interior sunt şi ele condiţii de acces.

Aceste portaluri sunt gestionate de fluxuri de energie cosmică, şi de aceea experienţele variază în funcţie de eclipse, solstiţii, proximităţi, alinieri astrologice.  Oamenii vin în flux şi reflux, atraşi la un anumit moment de un anumit punct care radiază, ca un far, chemarea. Iar ceea ce se întâmplă este că pelerinul primeşte un „pachet” de energie, cum mi-a explicat săptămâna trecută un băieţel de clasa întâi, iar în schimb, locul este încărcat cu încă o prezenţă. Mergând pe vechiul drum al pelerinilor, pe lângă Macon, pe drumul spre Santiago de Compostella, se simte „semnătura” tuturor celor care l-au parcurs, printre bisericile de secol X şi dealurile cu vii. Semnăturile noastre, ale celor ce se simt chemaţi să atingă un anumit punct de pe planetă, sunt cuante de amplificare şi activare a locurilor respective.

la tathagata tsalDacă, în 2014, vă simţiţi chemaţi către un asemenea loc, împrumutaţi banii de călătorie şi mergeţi acolo. N-o să luaţi cu voi în mormânt nici costumul Armani, nici geanta Gucci, nici casa, nici maşina.

Acestea sunt experienţe care ne schimbă viaţa, ne fac mai buni, de la nivel cuantic până la emoţional şi social, şi care deschid uşa unui alt tip de evoluţie personală. 2014 e bun pentru ceea ce vracii din civilizaţiile tribale numesc „vision Quest”, călătorii de căutare interioară a înţelegerii asupra a ceea ce suntem.

Recalibrarea personală pe care o asemenea călătorie o produce este esenţială, şi puteţi întreba pe oricine a avut o asemenea experienţă ce anume s-a schimbat. Majoritatea va arăta către pace, înţelegere profundă, compasiune, iubire şi regăsirea sensului individual în viaţă. Explorarea conştiinţei şi redobândirea măiestriei de a trăi prin eliberarea de tot ce este stagnant, autoexaminare şi regăsirea confortului cu liniştea interioară sunt şcoala primară şi eticheta celor conştienţi de nevoia de a creşte, învăţa şi dărui mereu.

Asta ca să ne aducem aminte că locul cel mai important şi sacru nu este afară, ci în inima noastră, şi că îl purtăm cu noi pretutindeni. Iar dacă simţiţi nevoia de a porni acum, imediat, iată şi ocazia:

https://pisicka.wordpress.com/calatorii-inspirate/amazon-2014-tabara-de-constiinta-extinsa/