Sunt un Shipibo şi mă cheamă Drabi.

În acelaşi spaţiu, de acum sacru, în care se petrece mare parte din aventura noastră, primim botezul Shipibo într-o ceremonie tulburătoare. Funi, Roxana, copiii, Cavi Câna, Francisco, Maricela şi puştiul lor sunt cu toţii prezenţi.

Funi ne vorbeşte, mai întâi, în Shipibo – limba în care ei trăiesc,  iubesc şi se roagă.

Sper că leacurile mele vin în realitate cu voi. Dacă se întâmplă asta, eu mă bucur. Aceasta e o după-amiază foarte importantă: primiţi numele shipibo. A avea un nume shipibo e ca şi cum ai avea o protecţie. Ele sunt nume ale strămoşilor noştri, persoane care au făcut istoria. Cavi le va numi pe femei, iar Francisco pe bărbaţi. 

Numele vine împreună cu protecţia mapacho. Roxana vă va proteja cu pirir piri. Maricela va folosi, de asemenea, piri piri. Suntem o familie care lucrează pentru voi. Acum vom începe cu un ritual foarte special, pe care îl va face Cavi. 

Cavi cântă un cântec melancolic de invocaţie. Mă uit la silueta ei minusculă, la picioarele care nu au cunoscut niciodată pantof, la bluza şi fusta curate-curăţele şi la părul lung, negru, care îi trece de talie şi care abia dacă are câteva fire albe. Pielea este întinsă pe corp, gambele au muşchi fini, alungiţi, talpa e disproporţionată, foarte mare pentru înălţimea ei, de parcă ar fi un mic hobbit. Cântecul e absolut fermecător – la propriu – şi aproape că ne pare rău când se încheie.

Funi îşi aprinde ţigara, de acum legendară. Mirosul tutunului Mapacho, de zece ori mai tare decât o ţigară obişnuită, aproape la fel ca aroma grea a trabucului, rămâne în creştet după ce el trece: capul fumegă, la propriu.

În linişte, Roxana şi Maricela trec de la un membru al grupului la altul, făcând acelaşi ritual – suntem parfumaţi cu amestecul de agua florida şi plantă macerată în ea – în care ne mângăie palmele, braţele, pieptul şi faţa, făcându-ne semn să punem din lichidul preţios şi în creştetul capului.

Catî. Sancî. Habî. Drabi. Samî. Rîşin Mano. Cavi Cîna. Cîna. Sancî Vidi. Mane. Rina. Mîa, Escoruna. Iaka. Raipiko. Proaspeţii noştri naşi shipibo ne ridică în picioare şi dansăm un fel de horă ciudată, lentă, care ne leagă de străbunii, întâi călcătorii pe aceste meleaguri intacte şi verzi, şi de spiritul lor. Solemnă şi plină de bucurie, ceremonia se încheie, spre părerea noastră de rău.

Sunt un Shipibo: mă cheamă Drabi şi locuiesc într-un pueblo pierdut în Amazon, numit Nuevo San Jose. E mai sus de Iquitos, aproape de Columbia şi Brazilia.  În satul meu locuiesc 20 de oameni şi 15 călători, câteva vaci, un porc şi multe păsări.

Familia mea a pregătit în dimineaţa asta un ceaun mare de ayahuasca, împănat bine cu frunze de chakruna. Va fierbe până diseară.

Cu o seară înainte, la conversaţiile de la lumina lămpii de gaz, în templu a descins o Prezenţă caldă, blândă, copleşitoare, extrem de puternică. Am căzut retezată, parcă dormind, parcă visând în trezie. Am fugit repede în pat, ca să pot continua dialogul.

Experienţele de conectare din ultimele zile ne leagă la o reţea invizibilă, complet activă, în care funcţionează sute de mii de oameni. Suntem începători, în faţă e deschisă poarta către un alt fel de comunicare, fără internet şi telefon. Omenirea începe să îşi amintească de darurile pe care le-a purtat, adormite, zeci de mii de ani. Pe cer se perindă astre, într-un dans care ar putea declanşa efectul celor o sută de maimuţe. Măsurătorile arată peste 200 mii de oameni care au acces la conştiinţa extinsă.

Spiritele junglei, prezente în ceremonie, ne-au dat semne fizice. Mai mulţi dintre noi simt atingerea Doamnei Amazonia, nu doar în stările de conştiinţă modificată, ci şi azi, în clădirea centrală circulară în care medităm, ne conectăm, lucrăm. S-a întâmplat exact ceea ce ni s-a spus: pineala se expandează şi începe să transmită percepţiile extrasenzoriale. Suntem la capătul celălalt al curcubeului, unde se poate întâmpla orice, dar absolut orice.

Anunțuri

2 comentarii la “Sunt un Shipibo şi mă cheamă Drabi.

  1. Bine ai revenit printre noi draga Drabi…cat oi mai sta pe-aici…
    Am mare incredere in efectul celei de a o suta maimute si abia astept sa-l vad manifestandu-se. Mai este ceva de asteptat…

    • Da. Totul e exact asa cum mi s-a intamplat. In ianuarie ma intorc acolo.
      Sent via BlackBerry from Vodafone Romania

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s