Prin vizuina iepurelui

Image result for ayahuasca imagesAyahuasca e o experienţă inedită. Pentru cei care au încercat să acceseze stări modificate cu mijloacele chimice moderne, întâlnirea cu Madrecita poate fi dezamăgitoare: nu este un trip. Este un plonjon în profunzimile conştiinţei superioare personale, care seamănă cu ceea ce a trăit Alice când a ajuns în Ţara Minunilor prin vizuina iepurelui care modela timpul.  Absolut imposibil de descris, uneori doar trăită, alteori văzută cu al treilea ochi, ceremonia este extrem de personală, ţine de ce intenţionezi şi îţi arată, aproape cu degetul, care sunt punctele tale tari şi cele slabe. De obicei  începe cu cele slabe 🙂

Am ales câteva imagini care seamănă, întrucâtva, cu ceea ce am experimentat, personal, în cele 20 de ceremonii la care am participat. Precizez că practica anterioară de concentrare şi meditaţie este un plus major, la fel şi un regim de viaţă fără toxine, în special carne, cafea, băuturi carbogazoase, grăsimi şi medicamente sau droguri. Deşi combinaţia de ayahuasca şi chakruna creează o stare de ameţeală şi de rău (uneori), virtuţile lor principale sunt accelerarea energiei în corp şi deschiderea percepţiilor extrasenzoriale. Şamanii îi spun accelerării putere, iar stării extinse – ameţeală. 

Viziunile pot lipsi cu desăvârşire sau pot fi copleşitoare. Majoritatea raportează forme vibratorii, spiralate sau nu, văd lumini în jurul corpurilor vii, zăresc un fel de „reţea” luminoasă a Pământului şi animale iluzorii. Toxinele care se desprind de corp iau forme care de care mai stranii, de la pete uleioase, întunecate, care se preling din trup până la insecte şi târâtoare de tot felul. Între iadurile personale experimentate de cei care se află în stadiile de purificare şi stările de iluminare poate fi o distanţă de o jumătate de oră. Cea mai bună politică este cea de zero aşteptări şi un protocol minuţios de purificare fizică şi emoţională înainte de a purcede la asemenea experienţe.

În funcţie de şamani, ceremonia poate dura şase ore sau toată noaptea. Se întâmplă noaptea pentru că unul dintre efecte este o amplificare senzorială fără egal, o şoaptă se poate auzi ca un tunet, o rază de lumină poate orbi. Aici, în Amazon după şase ore de meditat, cântat şi dansat, şamanii se retrag şi ne lasă să ne ducem în camerele noastre, unde experienţa continuă într-o formă mai uşoară, de vis, sau mai fizică, pentru cei care încă sunt în curăţare. Urmează o dimineaţă ireală, în care totul pluteşte până când Roxana, generalul de armată care conduce micul grup ce ne îngrijeşte, trimite două stacane mari de apă de cocos, remediu rapid de recuplare la realitatea 3D, împreună cu recomandarea de a face o baie în râu. Cu încetinitorul, prin hamace, patinând pe lângă mâncarea imperială (zilele de după ayahuasca sunt cu mic-dejun, nu ca zilele obişnuite cu ceai şi fructe) – ouă ochiuri, cartofi, salată – unii dau curs invitaţiei la râu şi vin reîmprospătaţi. Noi suntem puţin mai lenţi, plutim prin timpul siropos şi vorbim cu şamanii, care au decis să facă o terapie privată cu cineva.

Procedura e cel puţin interesantă, unii cântă, alţii nu, dar există o concentrare specială pe anumite puncte din corp, în care se adună, parcă, energiile stagnante şi apoi se elimină prin presiune mare, rapidă, intensă pe punctele respective, însoţite de o respiraţie specială a şamanului, care suflă, şuieră şi expulzează ceea ce era de eliminat.

Într-un târziu, mergem şi noi la râu, după ce am pregătit o surpriză majoră pentru W., om curajos, care a venit să îşi sărbătorească în junglă aniversarea de 70 de ani: un tort cu seminţe de chia, banane, papaya, fructe uscate şi seminţe, îndulcit cu miere… arată chiar ca un tort :). Pe ponton, pe îndelete, avem parte de un moment de pace cu noi înşine şi I. îmi toarnă, tacticos, şamponul frumos mirositor pe cap, apoi primesc cel mai grozav spălat cu masaj.

Înapoi în „sat”, vorbim cu M., în „sala de şedinţe” din patul cel mare, şi primim, surprinzător, în dar temporar, două perdele verde-lămâie, cu buline strălucitoare şi irizate… patul arată ca un iatac de prinţesă, dacă facem abstracţie de scândurile geluite grosolan ale podelei şi pereţilor :). Adormim în cele O Mie şi Una de Nopţi.

 

Aventurile următoare, la https://pisicka.wordpress.com/calatorii-inspirate/calatorie-in-inima-pamantului/lumina-din-amazon/cinci-intr-un-pat/.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s