despre știința de a trăi cum vrei tu


Ieri, într-un tren care a așteptat două ore în câmp reparația necesară pentru restaurarea sistemului de dirijare a trenurilor, pus pe butuci de niște băieți care au furat cabluri (no comment), am răbdat, recunosc, cu mare greutate, tirada unui nene, evident provenit din ”structurile” de dinainte de 1989. Pe undeva, pe la mijlocul tunătoarei deversări de negativitate, căci nimic nu e bine și el e cel mai deștept etc., a recunoscut că a deținut poziții ministeriale fără studii :), ceea ce mi-a adus aminte de glorificarea comunistă a mediocrității. . Neimportant. Important e că îl auzea tot vagonul și că a stors-o pe doamna din fața lui, emigrantă româncă în America întoarsă în țară pentru o vacanță de Paști.

Am încercat de toate. Respirație, meditație, căștile în urechi – nimic nu mergea. Apoi m-am gândit câți or fi la fel. Și ce balast de neînchipuit este masa asta, aparent inertă, dar,de fapt, profund negativă. Aproape că simțeam un fel de legătură între oprirea încăpățânată a trenului în câmp și felul ăsta de a gândi…  Când, în sfârșit, m-am resemnat și am decis să nu intervin, trenul s-a pus în mișcare.

Nenea ăsta, cu manifestarea atroce de aroganță, negativitate și sunetul de trombon triumfător, m-a făcut să îmi revizitez prezentarea pentru bucata de curs de comunicare pe care urma să o susțin în mai  puțin de două ore (un motiv de recunoștință, deși poate ar fi funcționat și o metodă mai puțin hapsână), dar – cel mai important – m-a pus tare pe gânduri, pentru că era exemplul perfect de om care trăiește în furie, frustrare, ego și refulare.

Întâmplător sau nu, astăzi am dat peste un filmuleț genial, grație National Geographic,  care arată baza științifică a unui mod de viață axat pe  prezență în acum și pe bunătate. Vă las să trageți concluziile, iar domnului din tren îi urez sănătate. Va avea nevoie.

Reclame

Gânduri care creează


E opt şi un pic, dimineaţă devreme. Mă pregătesc să plec la prima întâlnire pe ziua asta. Mă urc în maşină, pornesc motorul şi, în timp ce mă îndrept spre strada principală, gândul reflex mă face să mă întreb dacă roata din dreapta spate e dezumflată. Am uitat că am făcut pana – un cuişor sfios, care făcea ca roata să piardă presiune şi să trebuiască umflată o dată la trei zile.  Ies în şosea, se aprinde în bord indicatorul de anvelopă moale.

Dacă aş fi putut să-i trag minţii una zdravănă peste ceafă, aş fi făcut-o.

Pe drum, îmi amintesc că se termină apa din dozator, şi dozatorul picură. Trebuie să sun la firma care ne aduce apa şi să mă plâg :). Nu trece o jumătate de oră. Sună telefonul. Vor să vină să detartreze dozatorul, le spun că mai bine îl schimbă… şi să îmi aducă şi apă, da. :). Punct marcat.

Pe drumul de întoarcere, mă opresc la piaţă. Aş avea chef de un pepene, dar aici sunt uriaşi mult prea voluminoşi ca să îi pot termina singură, şi în plus nu îmi place pepenele rece. Renunţ, cumpăr roşii, ardei, piersici. La final, pentru că am luat totul din acelaşi loc, primesc cadou o jumătate de uriaş :). Punct marcat.

În faţa computerului, îmi fac o notă mentală să sun la agenţie pentru biletul de avion al partenerului meu, care trebuie să sosească în septembrie pentru o salbă de traininguri, ateliere şi conferinţe.  Fireşte, în cinci minute apare pe mess propunerea de rezervare. Nu am timp azi să îl sun, dar voi vorbi cu el mâine.

Şi mâine nu trebuie să pun eu mâna pe telefon, pentru că sună el. Pe skype.

Îmi fac socotelile de cash flow pe luna următoare. Îmi lipseşte un proiect ca să iasă totul bine. Nu-i nimic. Vine. (a doua zi am primit confirmare scrisă că în săptămâna ce urmează am de făcut proiectul respectiv).

Viaţa are un fel interesant de a curge când gândeşti relaxat. Am început să am o bună practică la lucrurile mărunte, după cum se poate vedea. Încă mă străduiesc să diminuez încrâncenarea cu lucrurile mari. Pentru că energia curge acolo unde se duce atenţia, după cum s-a putut vedea. Cu cât te concentrezi pe un obstacol, cu atât obstacolul creşte. Dar tehnica de tip Scarlett O’Hara, care spunea „La asta o să mă gândesc mâine”, lăsând Universului timp să vină cu o soluţie înainte ca ea să se îngrijoreze de problemă, chiar funcţionează.

Click. Click. Click.


Ai avut vreodată momentele acelea de claritate în care poţi vedea înlănţuirea logică a etapelor din viaţa ta? Unul dintre acele momente în care totul seamănă cu click stream-ul explorării pe o pagină de Internet, în care un click duce la alt click, care duce la alt click…

Patru şi jumătate dimineaţa e o oră bună pentru un asemenea moment :). Unii îi spun integrare, alţii claritate, cert e că asupra ta pogoară o înţelegere profundă a roller coaster-ului în care ne-am urcat cu toţii, din momentul în care am tras în piept prima gură de aer.  E ca o radiografie în detaliu, care îţi arată, strat peste strat, punctele tale tari şi cele slabe, bornele kilometrice de pe traseul de până acum, cu o linişte inexplicabilă şi certitudinea că următorul pas necunoscut nu este unul în gol.

Social, asta e nebunie sau lipsă de responsabilitate, dar la nivel de creştere personală e una dintre clipele de graţie.

Nu, nu e o autostradă.  E un şir de lecţii, care de care mai dure, şi duritatea e invers proporţională cu viteza cu care înţelegi ce e în neregulă cu tine şi unde ai de lucrat. Dar le înveţi, fără discuţie, înveţi de îţi merg fulgii.  Pe urmă uiţi, şi Universul te bagă în examenul de corigenţă, şi iar îţi iei lecţia, dacă ai uitat-o.

Norocul maxim e când eşti suficient de prezent ca să te „prinzi” şi să te adaptezi la concluziile lecţiei. Apoi vine următoarea, şi parcă sunt din ce în ce mai profunde – şi ca  înţeles, şi ca impact.

Bine-bine, şi ce e de făcut? o să spună pragmaticul.

Simplu de zis, necesită efort ca să şi faci asta.

1. Fii prezent, stai în claritate mentală, nu intra cu totul în vârtejul procesării raţionale pe care îl creează mintea în stările de trezie.

2. Dacă faci asta, poţi avea suficientă vedere de deasupra ca să poţi pune în legătură elemente de puzzle aparent disparate

3. Odată făcute conexiunile, nu ezita şi urmează direcţia pe care noua imagine o indică. Lucrul seamănă cu felul în care un râu îşi alege traseul prin porţiunile de minimă rezistenţă. Ai şansa unei vieţi fluide şi a unui lanţ de „coincidenţe” absolut delicioase, care te poartă în propriul tău joy ride.

4. Asezonează toată salata asta complexă cu două sentimente: bucurie şi iubire. Ele sunt starea noastră naturală, alimentează posibilitatea schimbărilor în sensul bun, al evoluţiei, şi ar trebui crescute ca roşiile la solar – cu disciplină, îngrăşământ şi lumină. Dacă îţi lipseşte combustibilul ca să le alimentezi, gândeşte-te la ce anume îţi face bine şi prescrie-ţi rapid remediul respectiv, fără să stai prea mult pe gânduri.

5. Adu-ţi aminte de copilărie şi adolescenţă, când visai cu ochii deschişi, şi apucă-te de exerciţiul ăsta de imaginaţie, ca să dai frâu liber creativităţii şi posibilităţii de a re-crea prezentul tău.

Rezultatul e, de obicei, uimitor. înlănţuiri de evenimente care îţi aduc exact ce îţi trebuie la momentul respectiv. Te salvează dintr-o criză de lichidităţi, îţi readuc iubirea în viaţă, apare jobul la care ai visat sau te duc în călătoria vieţii tale.

Iar starea „corectă”, care catalizează această ieşire din blocaj, este una de profundă recunoştinţă pentru

  • oamenii pe care îi întâlnesc şi îmi sunt profesori
  • semnele pentru care am centrarea şi liniştea ca să le pot remarca
  • curajul de a accepta că singurul lucru cert este lanţul de schimbări de pe drumul cu pietre kilometrice invizibile pe care îl numim Viaţă.

Chiar dacă acest lucruri nu s-au întâmplat încă.

Lucrurile devin, astfel, mult, mult mai simple, iar barca lunecă mai lin către ţinta pe care nu o vedem, ci doar o bănuim. Are multe nume, Cel care îmi  vine azi în minte este realizarea de sine.

În timp ce scriam această recapitulare mentală, utilă şi pentru rezumatul meu personal, şi pentru modul alternativ de a trăi pe care îl propune (nu îţi rămâne decât să o accepţi şi să o încerci – singurul lucru care se poate întâmpla, în cel mai rău caz, e să nu se întâmple nimic), casa s-a zgâlţâit serios datorită celor vreo şase grade Richter cu care ne-a cadorisit Vrancea în dimineaţa asta. Eu consider asta un semn, o validare, un îndemn la reîntoarcerea în interior pentru o reconstrucţie umană generală şi majoră.

o chestiune de alegere


Vineri dimineaţă, liber, absolut neaşteptat. Profit de ocazie şi mă apuc de listuţa de corvezi pe care trebuie să le rezolv. Acele treburi care sunt legate de casă şi pe care veşnic le amâni, pentru că există ceva mai important, un client cu o urgenţă, o propunere de făcut, cineva de ajutat.

Plouă cu găleata, şi puştiul soră-mii e încuiat în casă, răcit şi singur. Ea munceşte ca să plătească facturile la electricitate şi apă şi coşul de mâncare de la supermarket. De ce nu, îmi zic. Sun, îl cer în arendă două zile pe micul mucos şi promit să îl iau imediat după ce fac pana. Acum fix zece zile mi s-a rupt ventilul de la roată, e al doilea incident după cel de anul trecut: franţuzoaicei mele i-a cam îmbătrânit portţigaretul în şase ani de umblat. Ajung la service-ul de roţi… nu au valva, e ventil din ăla deştept, de îl citeşte computerul…. dar colegii lor din Glucoza pot rezolva chestiunea. Cealaltă roată de pe spate dă şi ea semne că e dezumflată.

Ajung „dincolo”, îl caut pe nenea indicat, îl găsesc şi se duce în magazie să caute valva. O au. Yeeeeey. Zic: mă duc să iau un copil şi revin în 30 minute, dar am roata de pe dreapta spate puţin dezumflată. Puteţi să puneţi puţină presiune?… şi omul rămâne cu al treilea ventil rupt în ultimele 12 luni, mulţumesc, Peugeot, iar roata se turteşte fâsâind dramatic. Ei. Acum sunt două de făcut, nu mai putem pleca. Şi, să vezi drăcie cu pălărie, aici nu au decât o valvă.

Opţiunile mele în momentul respectiv erau

1. să disper şi să mă dau de ceasul morţii că nu pot pleca să iau copilul şi cine ştie cât o să stea maşina în service până fac ei rost, vinerea, de a doua valvă

2. să îmi iau un suc şi să mă aşez, liniştită, pentru că iată o jumătate de oră liberă, şi au şi wi-fi, şi pot să mă joc, pentru prima dată de muultă vreme, bejeweled pe blackberry. Îmi citesc mesajele, scriu pe facebook, mă uit la posterul lor cu Misiunea şi Viziunea şi zău dacă văd vreun cusur.

Intră un nene good looking, deşi bine copt, atletic şi cu atitudinea aia deschisă care se citeşte din limbajul corpului şi felul în care priveşte. Vrea să îşi schimbe cauciucurile la motor. Cauciucurile sunt în maşină… motorul e acasă. Una dintre fete găseşte soluţia. Se depozitează cauciucurile aici, veniţi mâine cu motorul şi le montăm. Toată chestia pare destul de scumpă pentru portofelul lui, aşa că i se face cât ai clipi şi o reducere, ca să îl aducă aici şi nu la alt atelier de roţi. Oamenii ăştia sunt ori bine recrutaţi, ori bine instruiţi, ori amândouă.

Între timp, cineva a plecat la cealaltă magazie, unde au şi a doua valvă, roţile se repară, se montează, şi în patruzeci şi cinci de minute sunt gata cu totul. Plecăm, culegem copilul nerăbdător, cumpărăm bunătăţi, gătim bunătăţi… în bucătăria mea suntem, din nou, trei la masă şi numărul ăsta mă face să mă simt foarte bine. Puştiul e vesel şi ca atare răceala se tratează cu bucurie… şi cu o baie cu uleiuri eterice diseară, pentru că l-am obţinut în custodie până mâine :D.

Ce vreau să spun cu povestioara asta mititică şi potenţial sordidă e că un şir de ghinioane poate deveni unul de şanse. Depinde cum priveşti problema. Şi în ce ape se scaldă mintea ta. Urmează încă o ploaie, iar grădina mea tropăie de bucurie. Gazonul creşte văzând cu ochii… şi la fel şi mazărea… şi undeva, adânc, cred cu tărie că grădina mea creşte atât de repede pentru că îmi citeşte intenţiile, şi că potenţialul ghinion (cum ar fi fost să rămân cu ventilul în mână pe stradă, când rezerva e deja montată în locul roţii deja defecte?) e de fapt o binecuvântare… aşa că nu îmi rămâne decât să comut de pe wi fi-ul mort de acasă pe net-ul de rezervă (uite cine a lucrat la contingency plans) şi să mă bucur de o după amiază de vineri, în fine, tihnită. Unii i-ar spune stare de graţie. Cred că şi eu.

deblochează-te experimentând


Un citat şi zece reguli care ar trebui să te scoată din orice blocaj:

Definiţia nebuniei este să continui să faci acelaşi lucru şi să aştepţi să se schimbe ceva.

1. Deschide ochii. Larg. Concentrează-ţi atenţia pe ceea ce funcţionează. Rămâi acolo şi dacă mintea vine înapoi să te bată la cap cu ce nu merge, trimite-o la colţ.

2. Încearcă în fiecare zi ceva nou. Mintea încuiată în energia ei cea veche ca o fantomă într-o casă seculară o să reînveţe să creeze.

3.  Uită-te împrejur şi ignoră tot ce nu merge. Cu cât te concentrezi mai mult pe blocajul tău, cu atât îi dai mai mare putere să se manifeste.

4. Creează deliberat ceva. Pictează. Desenează.  Cântă, scrie, cumpără-ţi plastilină, decorează-ţi cta cea veche de ceai cu carioca permanentă şi dă cu lac pe deasupra ca să nu se şteargă imediat.

5. Intră în contact cu pământul şi ceea ce e verde. Plantează un morcov sau o ceapă în ghiveci şi admiră-le florile.  Plantează-ţi seminţe pentru germeni, recoltează şi adaugă la salată. Pune un

sâmbure de avocado într-un vas cu pământ şi aşteaptă să ţâşnească de acolo copacul.

6. Ia-ţi vacanţă când toţi ceilalţi muncesc. Munceşte când toţi ceilalţi sunt în vacanţă.

7. Joacă-te când munceşti. Nu te lua prea în serios. Dacă nu îţi place ceea ce faci, caută-ţi o slujbă nouă.

8. Poartă haine colorate, în fiecare zi de altă culoare.

9. Mută mobila în casă şi dă o petrecere de re-inaugurare.

10. visează cu ochii deschişi, obligatoriu, zilnic, măcar 10 minute.

Aplică-le consecvent pe cele de mai sus, sau inventează-ţi propriul mod de a re-experimenta viaţa fără teamă că greşeşti. Cine nu greşeşte nu învaţă.

Suntem suma schimbărilor, mari şi mici, pe care le facem conştient în noi, zi de zi. Un om care nu mai învaţă nimic, care nu mai schimbă nimic, care ştie tot îşi poate plăti deja în rate coşciugul la Pompe Funebre, pentru că viaţa sa s-a încheiat.

Elasticitatea este secretul reuşitei. Cine e elastic se poate lega la şireturi fără să îl doară spatele şi se poate adapta pe loc oricărei ocazii apărute… Iar ocaziile se văd doar dacă aplici regula nr.1. Să fii aici, acum, cu ochii larg deschişi ca să îţi poţi crea viaţa în cel mai bun mod posibil în fiecare secundă.

In Joy


de Dragobete

Şi da, e bine scris. Anii de stagiu de prin State m-au deprins cu cuvinte care îmi vin mai la îndemână decât limba română.

Vin sărbătorile astea, „obligatorii”. cu înregimentarea specifică. Dacă nu ţi-ai planificat o cină romantică de Valentine’s Day, eşti un ratat neintegrat. Şi mai vin sărbători pe care chiar le simţi.

Atunci încep să se întâmple ciudăţeniile… Când vine peste tine ceaţa aceea dulce care începe cu visul cu ochii deschişi şi se termină cu visul adevărat, din somnul călător.

de-o vorbăSau când aterizezi într-un loc pe care l-ai dorit…  şi apar de niciunde oameni pe care îi cunoşti de când lumea. Şi se deschid porţile nevăzute, şi de dincolo de ele încep să apară Darurile.

Ce încerc e să spun că ocaziile nu sunt, de cele mai multe ori, planificate.  Că nu trebuie să ne conformăm. Că suntem invitaţi şi răsplătiţi să ne urmăm inspiraţia. Ce urmează după aceste momente de desprindere din normă nu poate fi decât bun.

Mai mult decât atât… când sunt Sărbători adevărate, acelea nu se programează, ci se simt. În jurul lor pluteşte un fel de aer dens şi plin de forţă.

Invitaţia de azi e triplă:

1. explorare, şi scufundare în sensurile adânci ale acestor zile speciale

2. un NU hotărât programărilor de tip social. Dacă definiţia ta de plăcere e o ceaşcă de ciocolată, substituie pregătirile cu o zi în pijama şi cu cea mai dragă ceaşcă, umplută şi iar umplută

3. nu e greşit să ai inspiraţie. De fapt, e chiar bine. Ce te inspiră azi, într-o zi specială, sau în cea mai normală zi din viaţa ta?

Şi de aici rădăcina bucuriei, în care poţi să creşti şi să alegi să rămâi. In Joy.

gândesc cu inima


Uneori, ai senzaţia că tot Universul s-a oprit. Că nimic nu mai respiră. Că bobul de rouă rămâne lipit de frunza pe care s-a condensat. Că totul în viaţa ta a căpătat viteză zero şi, orice ai face, eşti ca o buburuză căzută într-un iaz, care se zbate pe loc, ameninţată de înecul iminent.

Şi totul conspiră la starea de entropie zero: cade internetul, telefonul şade, mut, de parcă s-a zidit un perete de sticlă între tine şi lume, gândurile şi creativitatea se prăbuşesc la zero Kelvin, în nemişcare, şi timpul devine, şi el, vâscos şi lipicios, ca un caramel bine legat.

 

Instinctul (sau, mai bine zis, dresajul) te împinge să forţezi. Să apeşi tare, tare, pe porţile ferecate ale posibilităţilor, să îţi juleşti coatele şi genunchii în uşile astea grele.

Dar nu.

Nici aici nu merge, de fapt, cu acţiune şi reacţiune.

Primul lucru de făcut e să punem căluş minţii. Nu pentru totdeauna, ci doar pentru câteva ore, ca să se poată auzi acea voce mititică a intuiţiei, care revine în plin blocaj cu un flux  din ce în ce mai mare de inspiraţie.


Pluteşti pe acest val, care se ridică. La început, e nespectaculos. Dar dacă îl asculţi şi ieşi din orice activitate raţională, vezi cum coama valului se curbează, prinde viteză şi în final călăreşti un „berbec” cu creastă de spumă, care te saltă mult, mult peste blocajul iniţial.

Cum se face, practic, lucrul ăsta, care pare atât de împotriva tuturor procedurilor pe care am fost învăţaţi să le aplicăm?

Simplu.

Mai întâi, te alimentezi cu energie. În orice fel ştii tu. De la o cafea până la a privi ierburile şi frunzele mişcate de vânt şi a-ţi închipui că acea forţă intră şi se stochează în tine cu fiecare inspiraţie.


Apoi începi să creezi mental situaţiile. Le vezi în derularea normală, nu în faza curentă, înţepenită. Aproape că le poţi atinge. Poţi vedea situaţii similare cu ceea ce vrei să porneşti sau să deblochezi. Şi poţi trimite o binecuvântare tăcută. Subconştientul tău a ieşit din blocaj şi acum creează. Dă-i putere spunându-i, cu cuvinte, ce vrei să facă. Exprimă verbal viziunea pe care o ai. Elibereaz-o în lumea asta 3D, ca să cutreiere, să îşi adune potenţialul din energiile tale şi cele de aiurea, şi să îţi apară în faţa ochilor.

E timpul să te întorci în realizare. Să faci ceva care seamănă cu începutul realităţii pe care o re-croieşti, pe care o re-setezi. Ceva concret. Dacă  ai pierdut legătura cu cineva, scrie un email pe care o să i-l trimiţi curând. Restabileşte legătura. Dacă te-ai poticnit în lipsa de resurse, cheltuieşte ceva. Şi tot aşa.Poţi consolida starea de încredere în această nouă realitate cu ceva creat, desenat, construit, produs de tine.

Apoi mergi şi culcă-te în mare pace, căci Universul conspiră să facă ceea ce tu ai proiectat. Mie, azi, mi-au fost suficiente douăsprezece ore de la intenţie până la rezultat. Uşile ferecate s-au deschis. Păşesc în filmul pe care l-am conceput azi, cu instrumentele pe care le aveam la îndemână: câteva cristale, un pic de vis, încredere şi credinţă, plus disciplina obligatorie a mutării în stare de gândire pozitivă. Am lăsat inima să ia deciziile şi i-am pus amortizor minţii.

Încerci?

suntem ceea ce gândim


Îi dedic această însemnare domnişoarei Carmen Chindriş, cu care vorbeam sâmbătă seară despre manifestarea intenţiilor.

Şi care îmi spunea că îi vine greu să creadă.

Vracii din cele două americi, budiştii, hinduşii vorbesc cu toţii despre posibilitatea ca un om dezvoltat din punct de vedere al antrenamentului minţii să poată focaliza cu destulă precizie energia mentală pentru a deschide o fereastră de probabilitate pentru un eveniment fizic în lumea 3d.  Fanii fizicii cuantice încep să găsească substanţă în asemenea formulări, căci se pare că există o posibilitate de a cataliza transformarea energiei în materie, nu doar invers.

am decis, aşadar, să relatez trei lucruri care mi s-au întâmplat în cinci zile

1. agăţ cu unghia tasta de shift de la computerul mic şi încercat, căruia i-am schimbat pe rând hardul, tastatura şi ecranul, care au încetat succesiv să mai funcţioneze. excedată de repetiţia dezastrelor tehnice, pronunţ: nu ştiu ce să mă mai fac cu laptopul ăsta, ce bine ar fi să îl pot înlocui complet. Şi îl rog pe Andrei să mă ajute, să vadă dacă am vreo soluţie să refac starea tehnică normală. În aceeaşi zi, apare ca prin minune, de la o zână bună, un laptop nou. Nu de oricare. de fiţe.

2. După ce se încheie sâmbătă trainingul, stabilim adunarea trainerilor la o bere, ca şoferii de cursă lungă la motel :D.

Privesc meniul şi nu văd niciun desert interesant. Pronunţ ceva de genul „desertul pe care îl vreau eu nu e în meniul ăsta.” Acum… care e probabilitatea ca doi bucureşteni care au făcut ceva afaceri împreună să fie în acelaşi restaurant, în aceeaşi seară, în Sibiu?… iar unul să sărbătorească ceva… şi să vină la masa noastră cu un tort de ciocolată?:..

3. cel mai tare dintre toate. duminică, în pregătirea lungului drum către casă, o cafea în Piaţa Mare din Sibiu. Cu noi, un spiriduş de un an jumate care scotoceşte în orice, oricând, face zob pliculeţe de zahăr şi linge conteinerul de miere gol scrijelind în el cu o lopăţică de îngheţată. Glumesc: „acum rămâne să mai scotocim în lăzi de gunoi”. plec la drum, mă opresc la jumătate pentru o pauză şi o ciorbă caldă de legume. mă duc la toaletă şi, ca să nu pierd cheia, o agăţ în breteaua sutienului, metodă brevetată.

Revin la masă. Cheia, ia-o de unde nu-i. Intru în bâţâieli. sunt pe valea oltului şi cealaltă cheie e un jaf care se află pe birou, acasă. Nici nu mai ştiu dacă e funcţională. Mă întorc la toaletă… şi ca să găsesc cheia răstorn coşurile de gunoi…

Morala e super simplă. Suntem ceea ce gândim. Proiectăm lucruri bune, primim lucruri bune. Proiectăm gunoi, primim gunoi 😀

Staţi centraţi, calmi şi pozitivi şi Universul va veni către voi cu toate minunile, darurile şi premiile vieţii pe care le-aţi putea visa vreodată.

gândesc pozitiv, deci exist


Care este acum starea mea mentală?

Pentru a înţelege puterea unei stări pozitive, trebuie să îţi cunoşti starea de moment şi să înţelegi cum arată starea pozitivă.

Întreabă-te: care este atitudinea mea? Când te trezeşti, dimineaţa devreme, ai energie? Te bucuri şi abia aştepţi să începi ziua, sau eşti ca măgăruşul din Winnie ursuleţul, care are tot timpul un norişor cenuşiu deasupra capului?

Ce spui cu voce tare?

Analizează cu atenţie ce cuvinte îţi ies pe gură.

Ce îţi spui ţie însuţi, în gând?

Gândeşte-te la ce îţi spui de obicei…

De ce e posibil să nu ai o gândire pozitivă, de ce gândeşti negativ?

S-ar putea să fii concentrat pe fructele acţiunii.  Priveşte la rădăcini, ca să vezi cauza .

Care sunt rădăcinile?

Oamenii din jurul nostru.

Felul în care am fost educaţi şi crescuţi.

Împrejurările curente.

Unul dintre maeştrii tibetani pe care i-am întâlnit prin preumblările mele spuneau că sursa nefericirii sunt aşteptările. Dai un examen aşteptând să îl iei.  Semnezi un contract, aşteptând să fii plătit pentru munca ta. Intri într-o relaţie, aşteptând ca persoana cealaltă să se comporte conform standardelor tale. Şi apoi, fiecare dintre aceşti oameni, situaţii, relaţii îţi fac o surpriză neplăcută, fiindcă aşteptai altceva.

Cum e să nu aştepţi nimic: te amuzi de eşecuri. Te bucuri de surprizele bune, de ceea ce îţi este oferit. Şi dai fără să aştepţi nimic în schimb.  Iar de undeva, din Universul ăsta mare, vine şi se manifestă pentru tine o răsplată neaşteptată.

Aceasta este Puterea din spatele gândirii pozitive! :0)

De ce să ai o stare pozitivă? Pentru că eşti ca o plantă în ghiveci. NU poţi creşte fără lumină şi apă. Şi când gândeşti pozitiv, mintea nu mai este blocată. Spaima şi furia nu mai lasă loc pentru nimic în minte, aduc un fel de obstacol major în calea găsirii de soluţii.

Există câteva direcţii pe care le poţi urma şi care îţi pot schimba în bine starea:

  1. Uită de recompensa instantanee. Nu te vei putea schimba într-o singură zi, aşa că ar fi bine să îţi promiţi că vei face aceste lucruri într-o perioadă de câteva luni.
  2. Afirmaţii: declari că un anumit lucru este adevărat. Iată câteva exemple:
    1. De la o zi la alta, mă simt mai bine.
    2. Oamenii îmi dau bani cu plăcere

Devenim ceea ce gândim, suntem ceea ce gândim. Nimeni nu te poate face să te simţi inferior dacă tu nu consimţi la asta.

Avem nişte conturi bancare personale în care ar trebui să facem depuneri regulate:

–          Spiritual – rugăciune şi meditaţie

–          Emoţional  –  fii o persoană iubitoare, care face lucruri cu pasiune. Fii recunoscător.

–          Fizic  –  exerciţiu. Mănâncă bine, odihneşte-te cât trebuie, ai grijă de sănătate.

–          Mental – citeşte cărţi pozitive. Ascultă programe audio pozitive. Priveşte lucruri pozitive!

E un nou început: fii conştient de ce gândeşti. Schimbă gândirea. Pune acolo lucruri bune.

Afirmaţiile pozitive funcţionează. Ele pot fi folosite pentru a manifesta ce îţi trebuie şi a aduce o schimbare pozitivă şi permanentă în viaţa ta. Imaginaţia noastră are o putere extraordinară de a genera şi încărca aceste afirmaţii.

Ce este o afirmaţie? Orice gând care îţi trece prin minte şi orice vuvânt pe care îl spui este o afirmaţie. Toată pălăvrăgeala noastră interioară şi dialogul noi înşine nu sunt nimic altceva decât un şir de afirmaţii. Afirmăm continuu lucruri cu cuvintele şi gândurile, iar acest flux de afirmaţii ne influenţează viaţa în fiecare secundă.  Ceea ce credem  este învăţat prin tipare mentale pe care le-am dezvoltat din copilărie: multe dintre ele funcţionează bine din punctul nostru de vedere, dar altele ar putea funcţiona în detrimentul nostru. Sunt disfuncţionale, ne sabotează şi ne împiedică să obţinem ceea ce credem că vrem. Fiecare afirmaţie pe care o gândim sau spunem este o reflecţie a adevărului interior s/ar putea să nu fie de fapt adevărată, sau poate fi bazată pe impresii incorecte sau nepotrivite pe care ni le-am construit din copilărie.

Subconştientul nostru foloseşte tipare comportamentale pe care l-am învăţat pentru a răspunde automat şi a reacţiona la multe evenimente cotidiene. Este esenţial pentru supravieţuire să putem răspunde repede la evenimentele din jurul nostru – lucru imposibil dacă ar trebui să re-examinăm fiecare aspect al lucrurilor de fiecare când se întâmplă ceva simplu. Răspunsurile învăţate şi tiparele mentale ne ajută să răspundem automat la împrejurări, repede şi uşor. Dar dacă aceste tipare s-au format dintr-o perspectivă distorsionate, s-ar putea ca strategia să fie bună pentru o împrejurare dificilă dar nu e bună pentru a reuşi în lumea reală, ca adulţi.

Puteţi folosi afirmaţiile pozitive: sunt propoziţii scurte, care urmăresc să atingă un anumit set subconştient de convingeri, să le conteste şi să submineze convingerile negative pentru a le înlocui cu convingeri positive, care ne ajută. E un fel de spălare a creierului care permite convingerilor negative să dispară. Felul în care sunt construite afirmaţiile este foarte important. La fel de important este să vă amintiţi că tot ceea ce spunem crezând că este o afirmaţie pozitivă ne forţează să stăm concentraţi pe scopurile noastre interioare şi ne aminteşte să gândim conştient despre cuvintele şi gândurile noastre.

Deşi unele dintre afirmaţii par copilăreşti, ele au fost construite ca să ajute. Cu cât sunteţi mai hotărâţi să faceţi schimbări şi să vă desprindeţi de trecut, cu atât mai bine vor funcţiona.

Când decideţi să spuneţi ca adevărată o afirmaţie pozitivă, subconştientul nu poate reacţiona decât în două feluri: să evite sau să reevalueze. Cu cât e mai mare distanţa dintre afirmaţie şi adevărul interior pe care îl petreceţi, cu atât veţi simţi rezistenţă. De aceea, veţi simţi un sentiment negativ şi tot de aceea, dacă simţiţi ceva pozitiv, mintea va răspunde instinctiv că acel lucru e adevărat.Când veţi simţi acest sentiment pozitiv, veţi şti că afirmaţia a început să funcţioneze!

Repetarea afirmaţiilor va  ştirbi repetat din rezistenţă. Odată rezistenţa învinsă, subconştientul va putea re-examina convingerea de bază şi tiparele pe care aţi lucrat. Efectul poate fi uimitor, iar lucrurile se pot schimba foarte repede, dacă convingerile disfuncţionale sunt înlocuite de un adevăr intern nou. Dacă întâlniţi o rezistenţă puternică şi identificaţi o zonă de traumă în viaţa personal, este bines ă apelaţi la un psiholog, care vă poate ajuta să vă eliberaţi de trecut cu mai multă uşurinţă.

Înlocuirea convingerilor disfuncţionale cu cele noi, pozitive face ca schimbarea să vină uşor şi natural. Aceasta se va reflecta în viaţa exterioară: veţi trăi schimbări majore în bine.

Crearea afirmaţiilor

Gândiţi-vă la zine în care vreţi o îmbunătăţire şi cum vreţi să fie viaţa voastră. Scrieţi o listă. Uitaţi-vă la fiecare reper al listei şi încercaţi să scrieţi afirmaţii. Concentraţi-vă nu pe ce nu vreţi, ci pe ce vreţi.

De exemplu, dacă îmi doresc un serviciu care să mă împlinească, aş putea scrie

Am un serviciu minunat, care mă împlineşte pe mai multe niveluri

Mostrele de mai jos vă pot da idée de cum ar trebui să arate aceste afirmaţii. La început, veţi avea nevoie de afirmaţii de eliberare:

„Sunt gata şi vreau să mă desprind de trecut, acum. „

Puteţi să vă faceţi un fel de cărţi de joc şi să trageţi zilnic o afirmaţie. Le puteţi încerca privind în oglindă, mărind importanţa mesajului.

Dar cel mai bine e să vă scrieţi afirmaţia pe ceva, astfel încât să o vedeţi toată ziua. Sau să o scrieţi de 10-20 ori ca să se imprime în minte.

Pronunţaţi afirmaţia cu pasiune, cântaţi-o sau incantaţi-o.

Afirmaţii pentru sănătate:

  • Fiecare celulă din corpul meu vibrează de energie şi sănătate
  • Faptul că mă iubesc îmi vindecă viaţa. Îmi hrănesc mintea, corpul şi sufletul.
  • Corpul meu se vindecă repede şi uşor

Afirmaţii pentru abundenţă:

  • Prospeori mă întorc şi ştiu că merit prosperitate de orice fel
  • Cu cât sunt mai recunoscător, cu atât mai multe motive am să fiu recunoscător
  • Îmi plătesc facturile cu iubire, căci ştiu că abundenţa curge liber prin mine.

Afirmaţii pentru iubire:

  • Ştiu că merit Iubire şi o accept acum
  • Dau Iubire şi o primesc însutit
  • Mă bucur în Iubirea pe care o întâlnesc în fiecare zi.

Afirmaţii pentru cuplu

  • Am un partener minunat şi suntem fericiţi şi liniştiţi
  • Mă eliberez de orice disperare şi permit dragostei să mă găsească
  • Atrag doar relaţii sănătoase

Afirmaţii pentru pierdere în greutate

  •  Am greutatea perfectă pentru mine
  • Fac alegeri pozitive şi sănătoase pentru mine.
  • FAc regulat exerciţii

Afirmaţii pentru respect de sine

  • Cred în mine, şi aşa fac şi ceilalţi
  • Îmi exprim cerinţele şi sentimentele
  • Sunt sinele meu unic – special, creative şi minunat.

Afirmaţii pentru pace şi armonie

  • Toate relaţiile mele sunt iubitoare şi armonioase
  • Sunt liniştit
  • Cred în procesul Vieţii

Afirmaţii pentru bucurie şi voioşie

  • Viaţa e o bucurile plină de surprise încântătoare
  • Viaţa mea e o bucurie plină de iubire, amuzament şi prietenie. Tot ce trebuie să fac e să termin cu critica, să iert, să mă relaxes şi să mă deschid.
  • Aleg iubirea, bucuria şi libertatea, îmi deschid inima şi las lucrurile minunate să curgă în viaţa mea.
Nota:
Materialul provine din mai multe surse, combinate cu experienţa personală.

A obține starea de grație


În fond, e o chestie de alegere personală. Dacă dai drumul la televizor, din ecran curge un jet de dejecții care îți spun ce rău e, ce rău urmează să fie, cât de mult se vor înrăutăți lucrurile.  Că se scumpește benzina. Că se distruge Roșia Montană. Că tații își ucid soțiile și își violează copiii. Că nu suntem în stare.

Poți să privești pe stradă și să vezi cum un stat se laudă că își îngrijește cetățenii, ridică stații de prim ajutor pentru zilele calde, în care nu stă nimeni și sunt cu zece grade mai mult ca afară,  și instalează toalete publice în care nu poate intra nimeni din cauză că sunt încuiate cu lacătul.

Poți să alegi să te agăți de toate astea. Sau poți să alegi să vezi ce e frumos, adevărat. Zborul de meduză al unei flori necunoscute care îți aterizează pe parbriz. Norii la apus. Bunătatea minunată a unui om pe care îl cunoști de mult timp, dar la care nu ai avut timp să te gândești cum trebuie ca să îl descoperi. Unii numesc asta fatalism. Eu îl numesc moment de grație. Și frumusețea e că nu are rost să aștepți  să ți le dăruiască Universul, Divinitatea sau oricine altcineva: va trebui să ți le obții fără ajutor. e simplu, simplu, trebuie doar o respirație, o clipă, o secundă de liniște în minte ca să plonjezi, ca un înotător fără echipament de scuba, în cea mai adâncă, liniștită și adevărată întâlnire cu Tine.