Să repari un șaman rănit


Ayahuasquero Norteño - About | Facebook

Ne gândim, de obicei, la șamani ca la niște ființe supranaturale. Pe măsură ce experiențele Ayahuasca au început să fie importate în Europa, știrile despre acești vrăjitori buni încep să circule, iar șamanismul revine în centrul atenției.

Acum câțiva ani, într-una dintre expedițiile din jungla amazoniană pe care le facem regulat, un regizor francez, venit să documenteze fenomenul ayahuasca, se revolta pentru că i-a văzut pe șamanii shipibo mâncând carne. I-am explicat că felul lor de a funcționa presupune nu o formă absolută de spiritualitate, ci un nativă, integrativă și mai degrabă subconștientă.

Asta înseamnă că sunt supra-oameni, care îți apar gigantici în ceremonie și care pot săvârși manevre magice cu energiile din corpul tău, dar și că în viața de fiecare zi poți să îi vezi cu un tricou rupt, o pereche de bermude și purtând cu ei o sfială incredibilă.

De aici începe povestea: unul dintre șamanii cu care lucram în acea expediție părea evident afectat de ceva. L-am întrebat ce se întâmpla, nu era în forma pe care o cunoșteam, funcționa în viteza întâi. Îmi spune că l-a părăsit soția: pentru indiencele Shipibo, extrem de dinamice ca femei, absența partenerului din viața de cuplu este greu de suportat. Șamanul intră în dietă când lucrează avansat cu o plantă, iar asta înseamnă că nu mănâncă nici carne, nici sare, nici lactate, nici zahăr, nu bea alcool, nu consumă niciun excitant, cum ar fi cafeaua, sau iritant, ca piperul sau ardeiul iute. În abstinență totală, se consacră conectării cu planta respectivă, pe care o consumă și meditează, ca să îi înțeleagă bine proprietățile.

Și dacă ai trei-patru diete într-un an, asta e o problemă pentru partenera cea focoasă… Pe șamanul nostru l-a părăsit, de aceea, soția pe care, evident, o iubea foarte mult. Asta îl afecta foarte mult în prestația lui.

Aa că l-am întrebat dacă îl putem ajuta. Căci în grup erau terapeuți. Am lucrat împreună cu o dragă prietenă, specializată în vindecare reconectivă. Eu, cu instrumentele mele de tratat sufletul, ea practicând Reconectarea – cu șamanul întins pe masa de masaj, intrat cu ușurință în transă, complet încrezător și deschis. Totul a durat cam patruzeci de minute, după care l-am lăsat să își integreze starea și ne-am dus să ne facem debriefingul în capătul celălalt al terasei de lemn care mărginea căsuțele cu acoperiș de palmier, locuința noastră pentru două săptămâni.

A zăbovit încă vreo jumătate de oră în starea aceea, undeva între somn și meditație, apoi s-a ridicat cu lacrimi în ochi și ne-a îmbrățișat. După a doua sesiune era din nou întreg.

Îmi dau seama că, uneori, vindecătorul rănit are și el nevoie de un vindecător și realizez ce privilegiu fantastic a fost să ni se permită aceste sesiuni de vindecare. Experiența s-a repetat câțiva ani mai târziu, cu un călugăr tibetan care conducea un retreat și suferea de o boală congenitală care îi dădea mari dureri de spate.

Vindecători suntem cu toții… ce mi se pare cel mai greu este această asumare a vulnerabilității și puterea de a cere ajutor. Cu Șamanul din poveste am rămas în legătură și sper să îl pot revedea cât de curând, când restricțiile ne vor permite să zburăm din nou în inima verde a Pământului. Căci doar acolo experiența de vindecare, fie că o oferi, fie că o primești, este completă.

Elogiul mediocrității


Mă trăsnește ieri, direct în moalele capului, o postare pe Facebook. Cineva care a trântit într-o frază scrisă în limba engleză trei greșeli gramaticale: timpul trecut al unui verb neregulat, lipsa unei particule care indică interogativul și topica. O remarc și postez, poznașă, timpurile verbului respectiv.

Vine peste mine o diatribă din ciclul ”atâta știu, atâta scriu”, în care era clar că nu se înțelegea sensul replicii: că una e să vorbești tu, acasă, la tine în bucătărie, cu furculisioane și alta e să te exprimi într-un mediu public. Că exprimarea în public cere rigoare. Că felul în care te exprimi (acasă. dar și în public) te descrie. Mai mult, am avut și plăcerea nemăsurată să văd aliați care se alătură personajului in default, spunând că nu am dreptate.

M-am bucurat totdeauna de prietenii mei pe Facebook, de subiectele pe care le abordează și de felul în care se exprimă. Era clar, aici aveam de-a face cu un targeting incorect. Am făcut curat în listă. Totuși, senzația aceea de zgândăreală nu îmi dădea pace. Pe de-o parte, mă gândeam ”cine ești tu să îi corectezi pe alții?”, iar pe de alta mă tulbura valul ăsta de ură protectoare care venea să susțină… da, mediocritatea.

M-am gândit la asta mai mult, în special pentru că ieri lucrasem pentru un client o strategie care se adresa exact vârfurilor, elitelor, acelor valori pe care comunismul aavut grijă să le niveleze – prin exterminare fizică, prin încarcerare, prin excludere socială și așa mai departe. Una din asta am pățit și eu în stagiatură, când am fost pedepsită și trecută în schimbul al doilea fiindcă am avut o idee care permitea funcționarea unei instalații cu o singură revizie anuală în loc de două (de câte două săptămâni bucata). Mi-am dat seama că purtăm cu noi sămânța otrăvită a lui”merge și așa” și, cel mai important, un fel de reflex de protecție a mediocrității.

The Four Agreements ~ Don Miguel Ruiz

Mi-am dat seama, după puțină cugetare: acul zgâria pe unul dintre cele patru principii în care cred și pe care îl practic: Să fii impecabil în tot ceea ce spui. De la Don Miguel de Ruiz cetire. A propos, căutând o imagine în limba română cu cele patru am dat peste o traducere… alterată, cel puțin.

Lucrurile s-au limpezit brusc, mi-am dat seama că nu ambiția de a corecta, ci credința în energia pachețelului pe care îl numim cuvânt era cea care îmi punea frână în a accepta necondiționat, nu-i așa, mediocritatea.

Fiți pasionați. Fițiexcelenți. Fiți foarte buni la ceea ce faceți. Acolo e motorul nostru de reșapare socială, și nu în emisiunile tălâmbe de la TV sau în promovarea non-culturii. Acelea au produs crime în China lui Mao și fac ravagii și între noi.

Fiți impecabili în tot ceea ce spuneți.

Amin.

Distopia


The Handmaid's Tale's' rings in handmaid's mouths explained - Insider

Sunt îmbrăcată în vișiniu, Am bluză și pantofi roșii, restul, inclusiv rucsacul, sunt lucruri vișinii. Mă urc, cu mască și mănuși, în mașină – e prăfuită de când n-am mai folosit-o. Cotesc reglementar pe strada pustie și mă duc la supermarket. Multe rafturi sunt complet goale – nu mai sunt nici măcar etichetele pe care scrie că, din păcate, produsul lipsește. În magazin nu e muzică. Sunt anunțuri seci, de la o voce masculină, să nu atingi alte legume decât cele pe care le cumperi, să nu cumperi mai mult decât trebuie și tot așa.

Sunt lucruri pe care le aveam pe listă, dar nu le găsesc. Iau altele. Planurile sunt alea pe care ți le poți face cu ce ai la îndemână. Pe rafturi zac, reci și mute, jucării de Paști. Scule de grădinărit. Următoarea persoană este la zece metri de mine.

Umplu sacoșele de rafie cu tot ce trebuie și cu câteva lucruri în plus. Plătesc cu o bucată de plastic. Ies la mașină, parcarea este trei sferturi goală. Pornesc, ies cu stângăcie de pe locul de parcare – nu am mai condus de o lună -, aproape mi se pare ciudat că sunt la volan, sunt singura femeie care conduce aici pe străzi – și mă târăsc, cu precauție, pe drum. În buzunarul rucsacului am telefonul cu pdf-ul documentului în care îmi declar scopul deplasării, ca să am voie să circul. Sper să nu fie o problemă dacă mă oprește poliția.

Sacoșele tac în portbagaj. Mă uit în oglinda retrovizoare și răsuflu ușurată: am ochelarii de soare. Sunt eu. Mă duc acasă.

4.4.4


Spirit Portals and Energy Vortexes - News Article - Supernatural ...

Ce e asta cu 4.4.4? må întreabă Teo.

Nu mai vreau să citesc toate postările new age și să aud podcasturi de demi-numerologi, așa că am decis să ofer doar un reading cinstit, clar, simplu. Este despre ceea ce percep în meditație și în afara ei.

Din mijlocul nebuniei, se deschide un fel de poartă stabilă, solidă, clară. O alternativă care depinde de liberul arbitru al fiecăruia, căci este timpul în care putem alege să ne lăsăm târâți în vârtejul suferinței și fricii sau putem parca lateral, ca să ne tragem sufletul și să ne întrebăm cine suntem. 4 este cifra Pământului, a stabilității, a solidității, a ancorării, a realității. Acest triplu patru îmi dă posibilitatea să ancorez în realitate lucruri la care aspir. Aceasta este alegerea: vrem să ancorăm ceva care ține de câmpul de disperare întreținut cu obstinație de media și autorități? Aș spune că vom observa că marile pandemii amplificate monstruos se vor fleșcăi mai repede decât ne închipuim. Există o întreagă trupă nevăzută – sunt cu zecile și sutele de mii de oameni în meditație și rugăciune, inspirați de adevărați maeștri, care creează, prin sincronizare, o undă coerentă de corectare a aberațiilor din 3D. Am mai spus asta și a deranjat, așa că acum o scriu: suntem într-un progres fenomenal din punct de vedere al alinierii ca specie și ca intenție a speciei.

De aceea, ar fi grozav să vă puneți o muzicuță bună, de meditație, să închideți tot bruiajul extern, mai ales că acum e mult mai ușor de făcut asta într-o seară de sâmbătă. Să vă scufundați în conștiință cu aceeași plăcere cu care, nu știu dacă vă mai amintiți, ne scufundăm în în apa caldă a mării în august, când vântul se oprește și supa aceea aromată cu alge seamănă aproape cu un lichid amniotic – cald, catifelat, viu. Dați deoparte toate sugestiile. Vedeți ce simțiți și percepeți. Apar gânduri ca bulele la suprafața conștiinței, doar să le remarcăm și să le reținem: nu pe cele despre ”nu mai e lapte în frigider”, ci cele care par legate de termeni aleatorii, cu sintaxe care nu au nicio legătură cu felul în care gândim și vorbim. E un timp când e bine de dormit cu pixul și post-it-ul la capul patului.

Trecem printr-un portal în care principala transformare e un fel de scuturare de bruiaj – ar putea avea un billboard pe care scrie ”Let`s get real” – și o conectare profundă cu Adevărul (Calea și Viața, a spus cineva foarte celebru): o reîntoarcere la structurile fundamentale ale Ființei, însoțită de o înțelegere profundă, liniștită, a adevărurilor pe care, uneori, mintea nu le poate cuprinde. În liniștea minții superficiale se aude Vocea reverberantă a conștiinței, care începe să ne spună cum sunt lucrurile de fapt, care sunt acele aspecte cărora ar fi bine să le oferim un pic mai multă atenție, ce îi trebuie corpului, minții, sufletului și spiritului, ce ne trebuie, colectiv vorbind, iar dacă ajungeți – nu e greu – la acest nivel de liniște, o să vedeți cum cad, prăfuite și stridente, decorurile, și cum ne aflăm în punctul în care ne putem regăsi splendoarea, ca specie creatoare, în care putem deveni constructori conștienți și conștiincioși ai unei realități așa cum o vrem, nu așa cum ni se dictează.

Portalul de 4.4.4 ne sprijină cu o energie care reverberează claritate, forță, ancorare, ne aduce aminte că pe Cale suntem toți, Adevărul ni se revelează și Viața poate deveni un act de creație orientat către toți ceilalți, nu către supraviețuirea îngustă și înfricoșată a unei entități biologice care visează un vis urât – cel al separării – neștiind că este parte din Tot. De aceea, 4.4.4 este un moment de mare Putere, acea Putere pe care am capitulat-o când șarpele ne-a întrebat dacă vrem să fim asemenea lui Dumnezeu și, astfel, ne-a indus în eroarea credinței că omul este separat de îndumnezeire.

Călătoria de o mie de leghe începe cu un pas, și nu e niciun moment mai bun decât acum ca să îl facem pe primul. Respirați și pășiți liniștiți, căci acolo unde pare că este gol ni se clădește prima treaptă.

Să aveți Inspirație.

De vorbă cu Khenpo


După sesiunea de învățături

Khenpo este, probabil, autoritatea în materie de studii buddhiste din mănăstirea Shechen, care ne-a găzduit. După strădanii serioase, a acceptat să vină și să stea de vorbă cu noi. Redau mai jos sumarul dialogului:

Despre moarte și suferință

Acesta nu este subiectul favorit nici pentru noi, nici pentru vreo altă ființă simțitoare. Întotdeauna planificăm să trăim permanent, dar, de fapt, se întâmplă contrariul. Mai devreme sau mai târziu, moartea va veni. Nu prea avem ce face în privința asta: singura opțiune este să trăim cu gândul acesta.

Din punct de vedere buddhist, impermanența este importantă pentru a înțelege realitatea existenței. Trebuie să înțelegem realitatea, fie că ne place, fie că nu. Indiferent ce se naște, aceea se va și distruge. Aceasta este natura lucrurilor.

Pentru a reduce panica trebuie să cunoaștem realitatea. Ca practicant, dacă te pregătești pentru orice călătorie, poți merge acolo. Poți muri fără niciun regret și fără nicio frică. Ca buddhiști, credem că fieare stare și te duc oate stările din viața noastră sunt rezultatul propriilor noastre acțiuni. Dacă nu greșim, nu avem parte de rezultate negative. Multe acțiuni negative produc o reacție karmică, și aceasta sosește indiferent că ne place sau nu. Dacă trăim în pace, putem muri în pace.

Pentru a nu a avea experiențe negative pe pragul morții, trebuie să ne pregătim.

Frică și panică

Dacă ne facem consecvent practica, vom fi pregătiți pentru următoarea noastră călătorie. Frica noastră de sufernță ne face să suferim și mai mult.

Trebuie să aveți grijă, dar în același timp cu grija să gândiți la un nivel mai larg și mai profund; astfel, ne putem echilibra viețile. Natura creează un fel formidabil de echilibru: prea multă mișcare necesită o pauză, o schimbare în stilul de viață, mai puține călătorii, folosireade resurse mai puține pentru a ne echilibra. Poate că acesta este un lucru bun.

Meditați asupra impermanenței: aceasta va reduce atașamentul vostru față de existența lumească. Nu prea avem mult de ales, decât să ne împăcăm cu situația.

Creștinism și Buddhism

Chestiunea se poate privi din trei perspective: culturală, spirituală și cea avieții. Cultura nu contează cu adevărat. Este vorba despre Legea Naturii, care nu are nimic de-a face cu creștinismul sau buddhismul. Dacă mergem mai în profunzime, Legea naturii este dincolo de orice religie. Obișnuiți-vă cu realitatea. Lucrurile pozitive duc la rezultate pozitive, cele negative duc la rezultate negative.

Dacă dorim cu adevărat să ne schimbăm, să devenim spirituali, cultura nu contează.

A avea grijă de alții vs a ave agrijă de tine

Limitările se referă la energia noastră. Dacă ai o imină curată și încerci să faci ce poți mai bine, dacă ești sincer cu tine însuți, realizezi că stările – ceea ce stă în cale – nu permit ajutorul tău. Să faci ce e mai bine pentru nivelul și disponibilitatea ta. Încearcă din inima ta pură.

Când realizăm ceva, e bine să fim recunoscături pentru acel ceva, să avem gratitudine. Continuăm să ne plângem și avem nevoie să ieșim din asta: aceea înseamnă Eliberarea.

Nu ignorați sentimentele celorlalți. Un Bodhisattva nu așteaptă niciodată ceva în schimb.. Doar să faceți lucrurile cu inima deschisă. Practica de Bodhisattva, însă, este foarte importantă. (Dacă nu ați intrat în posesia cărții lui Shantideva și doriți să aprofundați practica de Bodhisattva, puteți accesa în engleză textul aici: https://www.tibethouse.jp/about/buddhism/text/pdfs/Bodhisattvas_way_English.pdf )

Dezvoltați compasiunea, așa cum se menționează în capitolul 6 al cărții, unde se vorbește despre răbdare. Nu este ușor de practicat, căci suntem antrenați să ne protejăm pe noi înșine. Când ne înfuriem, când lucrurile nu pot fi schimbate, ne putem schimba noi. Nu e de niciun folos să ne înfuriem. Dacă este vorba de o persoană, gândiți-vă că nu are nicio putere. Și-a pierdut puterea datorită emoțiilor sale. Nu dați vina pe acea persoană, gândiți-vă că nu este vina sa.

Schimbați-vă felul de a gândi. Antrenați-vă, căci lucrurile se întâmplă cu repeziciune.Încet-încet, putem deveni mai buni. Aflați care este situația celuilalt. Trebuie să venim către noi înșine, nu către ceilalți.

Scopul vieții

Să îi ajuți pe ceilalți înseamnă sp te ajuți pe tine, asta ne oferă oviață mai bună, liniștită, fericită.

Ce puternică este emoția, dacă nu o poți stăpâni… Emoția anu are limite – continuăm să dorim din ce în ce mai mult. Da că duceți o viață mai simplă, cu mai puține lucruri de făcut, puteți fi fericiți. Scopul vieții este să fim, cel puțin, fericiți.

Recomandărie Khenpo pentru practicanți:

Tara – OM TARE TUTTARE TURE SOHA.

Avalokiteshwara – OM MANI PADME HUM

http://www.drukpachoegon.info/rinpoche-teachings/audios/thangtong-gyalpo-prayer.aspx – rugăciunea lui Thangtong Gyalpo pentru eliberarea de boală

După învățăturile cu Khenpo, m-am treit înconjurată de un fel de bulă atâat de densă, încât aproape că se simțea ca o gelatină subțire. Un fel de a îmi proteja spațiul propriu, care nu a dispărut nici după ce am mâncat și dormit, nici în ziua următoare. O stare de grație foarte palpabilă.

Iar acum, rescriind notele de conversație, realizez că a făcut exact același lucru ca și anul trecut: a citit grupul și a răspuns la întrebări nerostite. Lucru pentru care sunt extrem de recunoscătoare…

Despre Iubire, numai de Bine.


Image result for red diamond heart image

Deși sunt un Grinch când vine vorba de festivisme gen ”iubește românește”, ”azi e ziua iubirii” etc., mai ales că excesul de zahăr provoacă diabet, recunosc și susțin puterea formidabilă pe care o avem noi, oamenii, când ne concentrăm în aceeași direcție. Se vorbește din ce în ce mai mult despre coerență, acea calitate magică prin care îți poți alinia toate aspectele tale interioare, care permite ca o rugăciune colectivă să aducă ploaia peste focarele de incendiu de la celălalt capăt al Pământului, care ne ajută să vindecăm pe cineva când îi trimitem în colectiv intenția de vindecare.

De aceea, susțin concentrarea asta pe a iubi, chiar dacă media și magazinele au târât-o în derizoriu. O zi de antrenament intensiv, în care să iubești, indiferent pe cine, indiferent când, indiferent unde. Să îmbrățișezi cu toată inima cealaltă persoană, că ți-e mamă , pisică sau zambila de pe geam și să o iubești necondiționat. Gândiți-vă ce aliniere extraordinară se creează în supa asta cuantică pe care o numim Univers când ne gândim să iubim tot. Ce infuzie de Bine pe spațiul ăsta românesc.

Ah, da. Și pe politicieni. Și pe cei care ne iau fața în trafic sau depășesc pe linie continuă. Și pe cei ce înjură și drăcuie. Căci Frecvența asta înaltă saltă tot. Eu cred sincer că, dacă trimitem Iubire necondiționată, acest abur roz al transmutării, putem schimba lumea. Uneori, câte un om pe rând.

Și nu uitați de surorile mai mici ale Iubirii: BunăVoința, Blândețea și Afecțiunea prietenoasă. Le puteți practica oricând, dar hai să o facem azi. De dragul coerenței.

Îmbrățișări iubitoare. Treceți la treabă.

Rezoluții, frământări, intenții și direcții


Image result for resolution"

Pline toate mediile cu ”noua decadă” și rezoluții, așa că manifest pașnic împotriva termenilor și a direcțiilor. Noul deceniu începe la anu’, așa că am face bine să îl finalizăm pe ăsta-n curs, cu maximum de randament. Ce înseamnă asta? Sănătate, amor, bani? Toate acestea sunt consecințe indirecte, mai degrabă decât scopuri.

Scopul nostru principal e să fim fericiți, deși adesea nu știm exact ce anume ne face fericiți… Un subiect de contemplat. Și, dacă e să încheiem deceniul cu bine, vă propun câteva teme de reflecție:

Image result for intention setting"

Înlocuiți rezoluția cu o intenție. Rezoluția are caracteristici fixe, pune presiune pe ceea ce aveți de livrat și pe termene. Dacă deja sunteți stresați, poate e mai productiv să alegeți direcția către care vă doriți să mergeți, decât să stabiliți la ce kilometru vreți să vă aflați la data x.

Mai mult decât atât, stabiliți-vă, în locul sistemului de autoflaglare pentru eventuala neîndeplinire a indicatorilor de performanță, un set de recompense pentru ceea ce ați atins. Echivalentul părții pline a paharului în parabola cu paharul plin sau gol.

Image result for mother earth

2020 e un an special, care ne va solicita în materie de măiestrie. Mă întreba ieri cineva ce înțeleg prin măiestrie. Cred că definiția cea mai bună a maestrului este că acesta trăiește concentrat în intenția de a sprijini binele colectiv și prin acesta pe cel individual. Să fii Bine. Să faci Bine. O să ne ocupăm de prima dintre aceste două propoziții și, dacă se nimerește să mai bifați și la a doua, cu atât mai Bine. Un șef de trib indian din America de Nord spunea că, dacă vrei ca lucrurile să meargă Bine în jurul tău, trebuie să începi dinăuntru, și nu oricum. Ci înțelegând până a cel mai profund nivel că totul are un Spirit. Pământul, pietrele, plantele, animalele, oamenii. Tot indienii din America de Nord spun să pășești ușor – și asta nu se referă la bocancul greu, ci la abilitatea de a nu lăsa o urmă negativă în jurul tău. Sau, în situația optimă, de a lăsa o urmă pozitivă. Atunci, întrebarea este: ce fel de urmă las eu, acum, făcând lucrul ăsta?

Mergem mai departe. Aici vorbim despre puterea de a mobiliza lucrurile în jurul nostru. Primesc foarte des întrebări de genul ”de ce mi se întâmplă mie asta”? Răspunsul cinic ar fi: pentru că așa ai ales. Ai ales nu luând o decizie mentală, așa cum suntem obișnuiți, ci făcând anumite lucruri care duc la anumite rezultate – adică ai plantat în câmpul tău de flori tot felul de ciulini. Nu că ar fi o plantă urâtă ciulinul, are mari virtuți și știu o regină tare dragă sufletului meu care și-a ales floarea asta ca emblemă… dar înțeapă. Deci, plivește ciulinii și ai grijă la ce semeni.

Încă un gând cu privire la asta – nu suntem victimele nimănui. Intrăm în situații pe care noi le crăm, așa cum explicam mai sus, dar și în lecții. Ce am de învățat din lecția asta? Lecțiile nu sunt drăguțe. Dar merită digerate într-un fel echilibrat.

Și asta ne duce la ultimul fel din rețeta de Bine pe 2020: ieșirea din izolare. Să explicăm: pe de o parte, asta înseamnă să ne mai detașăm puțin de chestiile de ego – asta vreau, asta îmi place, ia uite la mine ce deștept sunt și ce bani am și ce dreptate am. Un exercițiu simplu este să amânați lucrurile care vă fac plăcere, căci asta lucrează cu hedonismul codat în hard diskul cerebral și ne permite să începem să ne bucurăm mai mult, de mai multe.

Image result for mother earth"

Pe de altă parte, acum patru ani auzeam de la un tibetan de rang înalt – se numește Karmapa – că există un fel de www. invizibil, care ne conectează pe toți. Să fim conștienți de asta și să alegem ce injectăm, din bucățica noastră de lume și de viață, în www.

Treaba-i simplă: dacă respectăm și ținem în centrul atenției lucrurile acestea simple, subliniate în text, avem toate șansele la un parcurs lin și un final frumos.

Sărbători cu atenție conștientă


În 12 decembrie, seminarul nostru tradițional de joi s-a transformat într-o seară de învățături oferite de un călugăr buddhist, care arată precum vedeți și numără 53 ani pe răbojul personal.

Venerabilul Tenzin Gendun este liniștit, pozitiv și transmite în jurul lui un fel de concentrare, de parcă poți tăia aerul cu cuțitul.

Am reținut câte ceva din povestea de o seară pe care ne-a spus-o și care se referă la acele comportamente care au puterea de a te reprograma:

Ca orice trainer cu experiență (el este călugăr din 1992 și are rang de profesor) a stabilit obiectivul lecției din acea seară – purificarea minții, vorbind despre existența unei ”minți a constrângerii ”, pe care a asemănat-o cu situația în care ți-e sete, bei apă cu sare și din ce bei, ți-e mai sete.

Problema principală pare să fie acest ”Eu”, care caută plăcere și, când o găsește, are mintea liniștită.Asta pentru că satisfacția este întotdeauna exeterioară. Avem nevoie să ne concentrăm pe bucuria interioară. Dacă ne descotorosim de tendințele negative. care fac mintea să se comporte ca apa care dă în clocot, putem să nu mai primim iar și iar aceleași reacții. Dacă putem ierta cu mintea iubitoare, putem controla furia. Putem să o reducem.

tAșadar, ceea ce avem de făcut este să mergem la cauza inițială, ca să o eliminăm. Agățarea de aces sine despre care credem că este , controlând corpul și mintea, poate fi înlocuită prin obiceiuri noi de fiecare dată când iubim. Buddhismul reprogramează mintea ca să nu urmeze vechile obiceiuri: scade negativitatea, crește ceea ce este pozitiv. Generând iubire, mintea dorește celorlalți fericirea: puterea iubirii și a compasiunii este nelimitată. Beneficiul este că dirijarea aceasta ca compasiunii către ceilalți, fără condiția ca ei să ne ofere vreun beneficiu, ne permite să iubim mai ușor orice ființă cu imparțialitate: putem să ne raportăm astfel la diferite persoane care sunt controlate de propriile lor tulburări.

Căutăm fericirea, dar nu știm unde să ne uităm după ea: am putea să îi iubim pe toți, indiferent cât de nebuni sunt. Pentru a putea ajuta aceste ființe, trebuie să înțelegem ce este în mintea lor. Iluminarea vine din muncă și acumulare pozitivă. Totul de pinde de ceea ce numim cauze și stări. Scopul este să te eliberezi pe tine, să de vindeci de propriile tulburări mentale: aceasta este eliberarea, sau Nirvana. Există tehnica Sunyata, care te face să te resorbi în vacuitate, și care duce la extaz.

Dar ce e important este să luminezi acea persoană, cu bunătate. Gândești: eu trebuie să îi eliberez. Infuzați-vă mintea cu sentimentul dorinței de fericire pentru ceialți. Puteți începe cu rudele de sex feminin – cu mamele. Apoi pteți continua cu această ifuzie a dorinței de fericire pentru cei necunoscuți și puteați teermina cu oamenii dificili.

Dar cel mai bun fel de a ajuta este să știm cum ne putem elibera de propria noastră minte. Cum o putem purifica pentru a obține comportamentul numi Bodhicitta. Există două tipologii: Arhat – eliberatul pentru sine – și Bodhisattva – eliberatul în slujba celorlalți. La primul există încă niște obscurități subtile, amprente ale atașamentului de ego, care construiesc condiționările vieților următoare. Dacă este să vorbim despre aceste condționări, putem cita povestea reîncarnării Annei Frank – Barbara, reîncarnarea ei, a recunoscut casa, avea o problemă cu spațiile înguste și un talent special la scris, la fel ca în încarnarea precedentă (puteți citi mai multe detalii la https://medium.com/@nellrose_3882/the-story-of-barbro-karlens-proof-that-she-is-anne-frank-reincarnated-c678e5d38ca0 ). Așa că aveți grijă ce luați cu voi în viața următoare. Începeți să practicați: compasiunea este cea mai pună protecție. Această compasiune trebuie să fie imparțială: unii copii o au, chiar dacă părinții sunt agresivi sau restrictivi.

Când murim, conștiința se adună în inimă ca o sămânță. De acolo poate pleca prin centrii superiori sau cei inferiori (în al doilea caz aceasta duce la o renaștere în tărâmurile inferioare), iar după 7 săptămâni de stare intermediară, purcede la renaștere. Atașamentul de existență, în sensul ei tradițional, în momentul morții este cel care nepoate împinge în următoarea viață. De aceea, este important să faceți ceva acum, ca să vă puteți influența renașterea.

Halucinația existenței este strălucriea samsarei; pe aceasta trebuie să o sfărâmați. Atașamentul nu este iubire. Iubirea în buddhism este necondiționată : orice ai face, oriunde ai merge, fie ca tu să fii fericit. Acești Gandhi și Maicile Theresa ale lumii au creat condițiile pentru viețile lor celebre în vieți precedente.

Acceptă situațiile dificile. Gândește-te la beneficiile răbdării. Gândește-te la consecințele furiei tale. Fii imparțial. Recunoaște toate ființele ca fiindu-ți apropiate: dorește-ți ca ele să aibă parte de feericire. Aceasta este mara compasiune: Eu voi face asta atingând mintea iluminată.

uAceasta implică o etică înaltă și mintea emergenței definite – adică dorința nestrămutată de aieși din roata samsarei, eliberarea de dorințe, cu sau fără formă. Etica te poate duce către o viață mai liniștită. Ne putem reuferi la cele cinci abțineri din sistemul laic – nu ucide, nu fura, nu folosi cuvinte aspre, nu exercita un comportament sexual nepootrivit, nu păstra convingeri greșite…

Aceasta se realizează prin cele șase cauze și un efect (vezi mai mult aici: https://studybuddhism.com/en/tibetan-buddhism/path-to-enlightenment/love-compassion/seven-part-cause-and-effect-meditation-for-bodhichitta ).

Cele șase pot fi sumarizate astfel: generozitate (astfel puteți merge cu ușurință în retrageri, iar poriectele voastre vor merge bine în următoarea viață), entuziasm (bucuria de a-ți pune energia în virtute), răbdare (o minte care poate suporta situațiile dificile), concentrare și înțelepciue.. Există bucurie în a fi generos. Există bucurie în a crea acțiuni bune. Există bucurie în virtute.

Sunteți ocupați cu alte lucruri? care dintre ele are prioritate?nȘi cât efect? Calmați-vă. Un mod simplu de a vă calma este să vă imaginați, la distanță de un braț în fața ochilor, imaginea lui Buddha, mare cam cât o palmă, plină de lumină. Și mîine fiți mai atenți 🙂

Quantum entanglement


Image result for Quantum entanglement images

Există un fel de coincidențe care te urmăresc, de fiecare dată când ai mai mare nevoie de o confirmare, un semn, o direcție… vi s-a întâmplat?

Iată o poveste scurtă, din categoria de mai sus:

Casa de lângă mine este de închiriat. A locuit până de curând aici o persoană cu preocupări spirituale, care avea, ca și mine, o formă de practică regulată.

Ei bine, după ce apuc eu să îmi temin codița de sarcini – niște lucruri urgente de business ce trebuiau terminate -. iau una din meditațiile din seria de Putere de la Deepak Chopra, căci aveam nevoie de energia aceea liniștită și profundă pe care el o emană. Ascult predicuța, îmi fac meditația. În preambul, Deepak vorbea despre principiul Universului participativ și despre încâlceala cuantică: relația secretă dintre particulele subatomice, fotoni ș.a.m.d. Îmi fac o notă mentală despre concepte, vreau să le rețin și să păstrez un pic de concentrare pe principiu.

Nu trece o jumătate de oră și mă sună proprietarul casei învecinate, care îmi spune că a venit cineva să vizioneze casa și că i-a spus că simte o energie foarte bună alături, a remarcat stegulețele tibetane și a întrebat, curios, cine locuiește acolo, dacă a fost în Tibet. Proprietarul, nedumerit, îmi relatează povestea cu neîncredere, dar dorind, parcă, o confirmare. Îi confirm, da, am o practică spirituală constantă și da, mă duc în Tibetul neocupat cât de des pot. Omul e puțin uimit, dar și bucuros. Îi explic că persoana care a vizitat casa este foarte receptivă și pozitivă și că prezența unui asemenea om amprentează benefic spațiul. Aici nu inventez nimic, doar știți zicerea românească: omul sfințește locul :).

Mă bucur grozav de întâmplarea asta mică. Nu, nu este despre ego-ul meu. Este despre două lucruri:

  1. E grozav când primești confirmare, chiar dacă ai încredere în ce faci.
  2. Încâlceala cuantică despre care vorbeam mai sus are efecte nu doar în experimentele care arată cum există o legătură inexplicabilă între electroni sau fotoni, ci și în abilitatea noastră de a atrage ceea ce gândim. Vorba lui Gandhi, ce gândești, aceea devii. Când ne concentrăm intens, dar detașat pe o anumită situație, încâlceala cuantică o atrage către manifestare. Cum altfel explicați că, în preajma cuiva cu preocupări spirituale, a locuit cineva cu preocupări spirituale și ar vrea să se mute cineva cu preocupări spirituale?… Și cum vă explicați că, după o meditație despre încâlceala cuantică, ți se dă o probă live de legături non-cauzale? Statistic vorbind, nu prea ne ajută probabilitățile… Doar sincronicitatea lui Jung :D.
Image result for Quantum entanglement images"

Și iată cum, într-o dimineață rece de noiembrie, când tot ce îți dorești e o cuibăreală strașnică, Universul ăsta se decide să participe la scentariul fluxului tău mental și îți furnizează dovada vie a temenului de QUANTUM ENTAGLEMENT.

Amin.

Meta Momentul


Image result for mindfulness images

De foarte multe ori suntem luați prin surprindere de situații relativ banale, care ne fac să ne simțim foarte furioși… foarte răniți… înspăimântați… toată cohorta de negativități. Creierul nostru, drăguțul, își face de cap cu orchestra lui de substanțe de manevră, care ne aruncă în reacții emoționale, pe care, adesea, nu ni le dorim, dar care par imposibil de controlat.

Totuși, există o soluție, din familia instrumentelor de mindfulness, numită Meta Momentul. Ea presupune să rupi fluxul șantajului neurochimic și are următorii pași:

Image result for mindfulness images

  1. Simte schimbarea. Te activezi, ești prins pe picior greșit sau ai un impuls de a spune sau face ceva ce ai putea regreta. Simți că se schimbă ceva în corp sau în minte sau în amândouă.
  2. Oprește-te sau fă o pauză. Un pas înapoi. Respiră. Respiră. Din nou, respiră. Asta e, clar, metoda bunicii, care spune că, dacă te ia flama, e bine să numeri până la 10. În care fiecare cifră este o pereche completă de inspirație-expirație.
  3. Vezi varianta ta cea mai bună. Gândește-te la adjective sau o imagine care te ajută să aduci la suprafață cea mai bună versiune a ta, cu detalii clare, vii, sau privește la un obiect care îți amintește asta – cruciulița de la gât, inelul de logodnă, poza de la absolvire. Cum ai vrea să fii văzut? Cum ai vrea să ți se vorbească? Ce experiență ai vrea să ai? Ce ar gândi despre tine, acum, cineva pe care îl respecți?
  4. Planifică și acționează. Bagă mâna până la cot în valiza ta cu instrumente pentru răspunsuri sănătoase: conversații interioarepozitive, reframing, ancorarea în ceva pozitiv la cel care ț-a prpodus reacția și închide bucla între sinele provocat și sinele optim emergent. Acesta este ultimul pas.

După aceea… dă-mi de știre dacă a funcționat 🙂