Rezoluții, frământări, intenții și direcții


Image result for resolution"

Pline toate mediile cu ”noua decadă” și rezoluții, așa că manifest pașnic împotriva termenilor și a direcțiilor. Noul deceniu începe la anu’, așa că am face bine să îl finalizăm pe ăsta-n curs, cu maximum de randament. Ce înseamnă asta? Sănătate, amor, bani? Toate acestea sunt consecințe indirecte, mai degrabă decât scopuri.

Scopul nostru principal e să fim fericiți, deși adesea nu știm exact ce anume ne face fericiți… Un subiect de contemplat. Și, dacă e să încheiem deceniul cu bine, vă propun câteva teme de reflecție:

Image result for intention setting"

Înlocuiți rezoluția cu o intenție. Rezoluția are caracteristici fixe, pune presiune pe ceea ce aveți de livrat și pe termene. Dacă deja sunteți stresați, poate e mai productiv să alegeți direcția către care vă doriți să mergeți, decât să stabiliți la ce kilometru vreți să vă aflați la data x.

Mai mult decât atât, stabiliți-vă, în locul sistemului de autoflaglare pentru eventuala neîndeplinire a indicatorilor de performanță, un set de recompense pentru ceea ce ați atins. Echivalentul părții pline a paharului în parabola cu paharul plin sau gol.

Image result for mother earth

2020 e un an special, care ne va solicita în materie de măiestrie. Mă întreba ieri cineva ce înțeleg prin măiestrie. Cred că definiția cea mai bună a maestrului este că acesta trăiește concentrat în intenția de a sprijini binele colectiv și prin acesta pe cel individual. Să fii Bine. Să faci Bine. O să ne ocupăm de prima dintre aceste două propoziții și, dacă se nimerește să mai bifați și la a doua, cu atât mai Bine. Un șef de trib indian din America de Nord spunea că, dacă vrei ca lucrurile să meargă Bine în jurul tău, trebuie să începi dinăuntru, și nu oricum. Ci înțelegând până a cel mai profund nivel că totul are un Spirit. Pământul, pietrele, plantele, animalele, oamenii. Tot indienii din America de Nord spun să pășești ușor – și asta nu se referă la bocancul greu, ci la abilitatea de a nu lăsa o urmă negativă în jurul tău. Sau, în situația optimă, de a lăsa o urmă pozitivă. Atunci, întrebarea este: ce fel de urmă las eu, acum, făcând lucrul ăsta?

Mergem mai departe. Aici vorbim despre puterea de a mobiliza lucrurile în jurul nostru. Primesc foarte des întrebări de genul ”de ce mi se întâmplă mie asta”? Răspunsul cinic ar fi: pentru că așa ai ales. Ai ales nu luând o decizie mentală, așa cum suntem obișnuiți, ci făcând anumite lucruri care duc la anumite rezultate – adică ai plantat în câmpul tău de flori tot felul de ciulini. Nu că ar fi o plantă urâtă ciulinul, are mari virtuți și știu o regină tare dragă sufletului meu care și-a ales floarea asta ca emblemă… dar înțeapă. Deci, plivește ciulinii și ai grijă la ce semeni.

Încă un gând cu privire la asta – nu suntem victimele nimănui. Intrăm în situații pe care noi le crăm, așa cum explicam mai sus, dar și în lecții. Ce am de învățat din lecția asta? Lecțiile nu sunt drăguțe. Dar merită digerate într-un fel echilibrat.

Și asta ne duce la ultimul fel din rețeta de Bine pe 2020: ieșirea din izolare. Să explicăm: pe de o parte, asta înseamnă să ne mai detașăm puțin de chestiile de ego – asta vreau, asta îmi place, ia uite la mine ce deștept sunt și ce bani am și ce dreptate am. Un exercițiu simplu este să amânați lucrurile care vă fac plăcere, căci asta lucrează cu hedonismul codat în hard diskul cerebral și ne permite să începem să ne bucurăm mai mult, de mai multe.

Image result for mother earth"

Pe de altă parte, acum patru ani auzeam de la un tibetan de rang înalt – se numește Karmapa – că există un fel de www. invizibil, care ne conectează pe toți. Să fim conștienți de asta și să alegem ce injectăm, din bucățica noastră de lume și de viață, în www.

Treaba-i simplă: dacă respectăm și ținem în centrul atenției lucrurile acestea simple, subliniate în text, avem toate șansele la un parcurs lin și un final frumos.

Sărbători cu atenție conștientă


În 12 decembrie, seminarul nostru tradițional de joi s-a transformat într-o seară de învățături oferite de un călugăr buddhist, care arată precum vedeți și numără 53 ani pe răbojul personal.

Venerabilul Tenzin Gendun este liniștit, pozitiv și transmite în jurul lui un fel de concentrare, de parcă poți tăia aerul cu cuțitul.

Am reținut câte ceva din povestea de o seară pe care ne-a spus-o și care se referă la acele comportamente care au puterea de a te reprograma:

Ca orice trainer cu experiență (el este călugăr din 1992 și are rang de profesor) a stabilit obiectivul lecției din acea seară – purificarea minții, vorbind despre existența unei ”minți a constrângerii ”, pe care a asemănat-o cu situația în care ți-e sete, bei apă cu sare și din ce bei, ți-e mai sete.

Problema principală pare să fie acest ”Eu”, care caută plăcere și, când o găsește, are mintea liniștită.Asta pentru că satisfacția este întotdeauna exeterioară. Avem nevoie să ne concentrăm pe bucuria interioară. Dacă ne descotorosim de tendințele negative. care fac mintea să se comporte ca apa care dă în clocot, putem să nu mai primim iar și iar aceleași reacții. Dacă putem ierta cu mintea iubitoare, putem controla furia. Putem să o reducem.

tAșadar, ceea ce avem de făcut este să mergem la cauza inițială, ca să o eliminăm. Agățarea de aces sine despre care credem că este , controlând corpul și mintea, poate fi înlocuită prin obiceiuri noi de fiecare dată când iubim. Buddhismul reprogramează mintea ca să nu urmeze vechile obiceiuri: scade negativitatea, crește ceea ce este pozitiv. Generând iubire, mintea dorește celorlalți fericirea: puterea iubirii și a compasiunii este nelimitată. Beneficiul este că dirijarea aceasta ca compasiunii către ceilalți, fără condiția ca ei să ne ofere vreun beneficiu, ne permite să iubim mai ușor orice ființă cu imparțialitate: putem să ne raportăm astfel la diferite persoane care sunt controlate de propriile lor tulburări.

Căutăm fericirea, dar nu știm unde să ne uităm după ea: am putea să îi iubim pe toți, indiferent cât de nebuni sunt. Pentru a putea ajuta aceste ființe, trebuie să înțelegem ce este în mintea lor. Iluminarea vine din muncă și acumulare pozitivă. Totul de pinde de ceea ce numim cauze și stări. Scopul este să te eliberezi pe tine, să de vindeci de propriile tulburări mentale: aceasta este eliberarea, sau Nirvana. Există tehnica Sunyata, care te face să te resorbi în vacuitate, și care duce la extaz.

Dar ce e important este să luminezi acea persoană, cu bunătate. Gândești: eu trebuie să îi eliberez. Infuzați-vă mintea cu sentimentul dorinței de fericire pentru ceialți. Puteți începe cu rudele de sex feminin – cu mamele. Apoi pteți continua cu această ifuzie a dorinței de fericire pentru cei necunoscuți și puteați teermina cu oamenii dificili.

Dar cel mai bun fel de a ajuta este să știm cum ne putem elibera de propria noastră minte. Cum o putem purifica pentru a obține comportamentul numi Bodhicitta. Există două tipologii: Arhat – eliberatul pentru sine – și Bodhisattva – eliberatul în slujba celorlalți. La primul există încă niște obscurități subtile, amprente ale atașamentului de ego, care construiesc condiționările vieților următoare. Dacă este să vorbim despre aceste condționări, putem cita povestea reîncarnării Annei Frank – Barbara, reîncarnarea ei, a recunoscut casa, avea o problemă cu spațiile înguste și un talent special la scris, la fel ca în încarnarea precedentă (puteți citi mai multe detalii la https://medium.com/@nellrose_3882/the-story-of-barbro-karlens-proof-that-she-is-anne-frank-reincarnated-c678e5d38ca0 ). Așa că aveți grijă ce luați cu voi în viața următoare. Începeți să practicați: compasiunea este cea mai pună protecție. Această compasiune trebuie să fie imparțială: unii copii o au, chiar dacă părinții sunt agresivi sau restrictivi.

Când murim, conștiința se adună în inimă ca o sămânță. De acolo poate pleca prin centrii superiori sau cei inferiori (în al doilea caz aceasta duce la o renaștere în tărâmurile inferioare), iar după 7 săptămâni de stare intermediară, purcede la renaștere. Atașamentul de existență, în sensul ei tradițional, în momentul morții este cel care nepoate împinge în următoarea viață. De aceea, este important să faceți ceva acum, ca să vă puteți influența renașterea.

Halucinația existenței este strălucriea samsarei; pe aceasta trebuie să o sfărâmați. Atașamentul nu este iubire. Iubirea în buddhism este necondiționată : orice ai face, oriunde ai merge, fie ca tu să fii fericit. Acești Gandhi și Maicile Theresa ale lumii au creat condițiile pentru viețile lor celebre în vieți precedente.

Acceptă situațiile dificile. Gândește-te la beneficiile răbdării. Gândește-te la consecințele furiei tale. Fii imparțial. Recunoaște toate ființele ca fiindu-ți apropiate: dorește-ți ca ele să aibă parte de feericire. Aceasta este mara compasiune: Eu voi face asta atingând mintea iluminată.

uAceasta implică o etică înaltă și mintea emergenței definite – adică dorința nestrămutată de aieși din roata samsarei, eliberarea de dorințe, cu sau fără formă. Etica te poate duce către o viață mai liniștită. Ne putem reuferi la cele cinci abțineri din sistemul laic – nu ucide, nu fura, nu folosi cuvinte aspre, nu exercita un comportament sexual nepootrivit, nu păstra convingeri greșite…

Aceasta se realizează prin cele șase cauze și un efect (vezi mai mult aici: https://studybuddhism.com/en/tibetan-buddhism/path-to-enlightenment/love-compassion/seven-part-cause-and-effect-meditation-for-bodhichitta ).

Cele șase pot fi sumarizate astfel: generozitate (astfel puteți merge cu ușurință în retrageri, iar poriectele voastre vor merge bine în următoarea viață), entuziasm (bucuria de a-ți pune energia în virtute), răbdare (o minte care poate suporta situațiile dificile), concentrare și înțelepciue.. Există bucurie în a fi generos. Există bucurie în a crea acțiuni bune. Există bucurie în virtute.

Sunteți ocupați cu alte lucruri? care dintre ele are prioritate?nȘi cât efect? Calmați-vă. Un mod simplu de a vă calma este să vă imaginați, la distanță de un braț în fața ochilor, imaginea lui Buddha, mare cam cât o palmă, plină de lumină. Și mîine fiți mai atenți 🙂

Quantum entanglement


Image result for Quantum entanglement images

Există un fel de coincidențe care te urmăresc, de fiecare dată când ai mai mare nevoie de o confirmare, un semn, o direcție… vi s-a întâmplat?

Iată o poveste scurtă, din categoria de mai sus:

Casa de lângă mine este de închiriat. A locuit până de curând aici o persoană cu preocupări spirituale, care avea, ca și mine, o formă de practică regulată.

Ei bine, după ce apuc eu să îmi temin codița de sarcini – niște lucruri urgente de business ce trebuiau terminate -. iau una din meditațiile din seria de Putere de la Deepak Chopra, căci aveam nevoie de energia aceea liniștită și profundă pe care el o emană. Ascult predicuța, îmi fac meditația. În preambul, Deepak vorbea despre principiul Universului participativ și despre încâlceala cuantică: relația secretă dintre particulele subatomice, fotoni ș.a.m.d. Îmi fac o notă mentală despre concepte, vreau să le rețin și să păstrez un pic de concentrare pe principiu.

Nu trece o jumătate de oră și mă sună proprietarul casei învecinate, care îmi spune că a venit cineva să vizioneze casa și că i-a spus că simte o energie foarte bună alături, a remarcat stegulețele tibetane și a întrebat, curios, cine locuiește acolo, dacă a fost în Tibet. Proprietarul, nedumerit, îmi relatează povestea cu neîncredere, dar dorind, parcă, o confirmare. Îi confirm, da, am o practică spirituală constantă și da, mă duc în Tibetul neocupat cât de des pot. Omul e puțin uimit, dar și bucuros. Îi explic că persoana care a vizitat casa este foarte receptivă și pozitivă și că prezența unui asemenea om amprentează benefic spațiul. Aici nu inventez nimic, doar știți zicerea românească: omul sfințește locul :).

Mă bucur grozav de întâmplarea asta mică. Nu, nu este despre ego-ul meu. Este despre două lucruri:

  1. E grozav când primești confirmare, chiar dacă ai încredere în ce faci.
  2. Încâlceala cuantică despre care vorbeam mai sus are efecte nu doar în experimentele care arată cum există o legătură inexplicabilă între electroni sau fotoni, ci și în abilitatea noastră de a atrage ceea ce gândim. Vorba lui Gandhi, ce gândești, aceea devii. Când ne concentrăm intens, dar detașat pe o anumită situație, încâlceala cuantică o atrage către manifestare. Cum altfel explicați că, în preajma cuiva cu preocupări spirituale, a locuit cineva cu preocupări spirituale și ar vrea să se mute cineva cu preocupări spirituale?… Și cum vă explicați că, după o meditație despre încâlceala cuantică, ți se dă o probă live de legături non-cauzale? Statistic vorbind, nu prea ne ajută probabilitățile… Doar sincronicitatea lui Jung :D.
Image result for Quantum entanglement images"

Și iată cum, într-o dimineață rece de noiembrie, când tot ce îți dorești e o cuibăreală strașnică, Universul ăsta se decide să participe la scentariul fluxului tău mental și îți furnizează dovada vie a temenului de QUANTUM ENTAGLEMENT.

Amin.

Meta Momentul


Image result for mindfulness images

De foarte multe ori suntem luați prin surprindere de situații relativ banale, care ne fac să ne simțim foarte furioși… foarte răniți… înspăimântați… toată cohorta de negativități. Creierul nostru, drăguțul, își face de cap cu orchestra lui de substanțe de manevră, care ne aruncă în reacții emoționale, pe care, adesea, nu ni le dorim, dar care par imposibil de controlat.

Totuși, există o soluție, din familia instrumentelor de mindfulness, numită Meta Momentul. Ea presupune să rupi fluxul șantajului neurochimic și are următorii pași:

Image result for mindfulness images

  1. Simte schimbarea. Te activezi, ești prins pe picior greșit sau ai un impuls de a spune sau face ceva ce ai putea regreta. Simți că se schimbă ceva în corp sau în minte sau în amândouă.
  2. Oprește-te sau fă o pauză. Un pas înapoi. Respiră. Respiră. Din nou, respiră. Asta e, clar, metoda bunicii, care spune că, dacă te ia flama, e bine să numeri până la 10. În care fiecare cifră este o pereche completă de inspirație-expirație.
  3. Vezi varianta ta cea mai bună. Gândește-te la adjective sau o imagine care te ajută să aduci la suprafață cea mai bună versiune a ta, cu detalii clare, vii, sau privește la un obiect care îți amintește asta – cruciulița de la gât, inelul de logodnă, poza de la absolvire. Cum ai vrea să fii văzut? Cum ai vrea să ți se vorbească? Ce experiență ai vrea să ai? Ce ar gândi despre tine, acum, cineva pe care îl respecți?
  4. Planifică și acționează. Bagă mâna până la cot în valiza ta cu instrumente pentru răspunsuri sănătoase: conversații interioarepozitive, reframing, ancorarea în ceva pozitiv la cel care ț-a prpodus reacția și închide bucla între sinele provocat și sinele optim emergent. Acesta este ultimul pas.

După aceea… dă-mi de știre dacă a funcționat 🙂


Obstacole în calea evoluției


Notele de mai jos fac parte dintr-o sesiune de învățături oferite de Khentrul Rinpoche în 28 septembrie. Am ales să le public pentru că sunt extrem de aplicabile, atât pentru cei care urmează o Cale spirituală, cât și pentru cei care doresc să treacă de stadiul de mamifer 🙂

Calea spirituală se bazează pe etica umană, aplicată în practică. Scopul învățăturilor este de a aduce beneficii ființelor simțitoare: sunt beneficii temporare, care pregătesc calea eliberării. Beneficiile sunt de termen lung.

Darurile și abilitățile căpătate trebuie să aducă beneficii pe termen lung. Darurile samsarice sunt pentru lux, pentru ego, pentru supraviețuire. Ele nu aparțin Căii.  Avem nevoie de o perspectivă mai largă: nu este doar despre viața asta, nu este doar despre un singur aspect. Este important să vedem straturi multiple, nu doar suprafața.  

Cea mai importantă este intenția sau motivația: ce dorim, sperăm să obținem. Avem o structură formată din minte, vorbire și corp. Mintea este șeful. Mintea face karma. Corpul și vorbirea sunt slujitorii. Mintea este condusă de percepție. Ce vreau, doresc, sper – acea parte a minții este cea care face lucrurile.

Cel mai bun lucru, acum, este să vă schimbați perspectiva. Motivația este în directă relație cu karma. Comportamentul superior (bodhicitta) schimbă ceva. Este nevoie să sstudiem pentru a ne schimba perspectiva – avem nevoie de cunoaștere, contemplare, meditație. Uneori, studiul devine un set de simple cunoștințe, când nu facem nimic în privința acelor cunoștințe. Practica e bună, dar ajută să știi de fapt ce anume faci. Practica fără înțelegere devine un ritual, o sarcină. Cunoștințele sunt un instrument, dar este nevoie să folosești acel instrument.

Orice sarcină are un scop, indiferent dacă este bun sau rău – întrebarea este: care e scopul? Care este progresul?…

Dacă este să vorbim despre obstacole, putem să le clasificăm într-un mod simplu astfel:

  1. Obstacole ce aparțin de ignoranță. Așteptările nerealiste aparțin de ignoranță.
  2. Obstacole ce aparțin de obiceiurile proaste – cum ar fi lenea, care seamănă cu un obicei prost. La fel sunt și atașamentele.
  3. Obstacole care țin de împrejurări nefericite, cum ar fi problemele mintale (de fapt acesta este singurul obstacol și cel mai rău). În situația aceasta nu ai neapărat vreo datorie karmică, dar nici nu creezi vreuna.

Cel mai mare obstacol în calea dharmei (metoda buddhistă de antrenament în comportament, atitudine și gândire pozitivă) sunt așteptările nerealiste. La fel cum nu te aștepți la moartea sau pierderea cuiva drag, când nu îți faci antrenamentul minții, nu vei ști – asta e starea de confuzie.

Soluția nu este să te învinuiești. Încearcă să schimbi ceva.

Când înțelegem karma (legea acțiunii și reacțiunii), nu mai dăm vina pe nimic – ci devenim responsabili. Dacă avem de-a face cu durerea, acesta nu este un obstacol în calea evoluției personale: durerea este moartea karmei proaste 🙂 . Problema este că tot timpul suntem atenți doar la noi înșine. Dezvoltați compasiunea, gândiți-vă caă alții suferă mult mai mult. Bodhisattvas-ii cer să primească suferința și durerea celorlalți. Făcând asta, practicați Dharma. Boala poate fi sursa progresului spiritual. Dar cât poți duce din suferință? Aici vorbim despre individualizarea condițiilor generale. Rădăcina, însă, este ignoranța, căci boala nu te împiedică să ai o formă personală de practică.

Ar mai fi de vorbit despre timp. Mulți spun că nu au timp, dar acesta nu este un obstacol. Voi sunteți cei care prioritizează altceva, despre care credeți că e mai important. Acesta este un obicei prost, care nu este complet independent de ignoranță.

Aici sunt posibile două atitudini:

  1. păstrezi lucrurile la nivelul la care le-ai auzit, fără ca ele să penetreze în vreun fel în fapte, vorbire și gândire
  2. cunoști intelectual chestiunea, dar nu ești convins că trebuie să dezvoltarea personală pe primul plan, în fața tuturor celorlalte – adică să abandonezi obiceiurile proaste.

Este alegerea fiecăruia cum să se motiveze ca să nu lase ”urgențele” cotidiene să îi mănânce capitalul de timp.

sangha


În traducere din sanscrită, congregație. Un grup de oameni uniți de ceva comun.

Este ceea ce m-a amprentat cel mai tare în scurta retragere de nouă zile din care m-am întors săptămâna trecută. Undeva, în mijlocul lui nicăieri , într-u loc despre care fondatorul spunea că l-a ales pentru că nu e nimic acolo (chiar așa) în afară de cer și pământ.

De ce te-ai duce acolo?…

Ca să pui telefonul pe silențios mai bine de săptămână și să urmărești, cu amuzament, ”urgențele”. În afara unei situații în care eravorba despre a trăi sau a muri, toate urgențele erau relative. Nimic din ceea ce nu putea aștepta câteva zile.

Ca să înveți. Ceva ce e relevant pentru tine. Nu neapărat producător de succes imediat și de return on investment 🙂

Image result for merigar east

Ca să capeți claritatea. Aceea care îț lipsește când timpul e prea puțin și trage de tine prea multă lume care vrea să primească tot și să plătească mai nimic.

Ca să respiri.

Image result for merigar east

Găsești acolo ce ai vrut să învți… și un profesor care nu a venit să îți predea cuvinte, co sensuri adânci.

Te trezești de dimineața să meditezi la răsărit și găsești în bucătăriepe cineva care deja a pus la cuptor o prăjtură cu rpune pentru cei care nu și-au adus de mâncare.

Image result for merigar east

În acest gar – loc de retragere și practică – sunt oameni care au aceleași valori și comportamente cu ale tale. Care fac ceea ce ai vrea să vezi în lume.

Ceștile sunt pictate cu simboluri, iar masa de prânz este pregătită, delicios, cu adieri de Orient în matcă de occident. O fractură invizibilă separă această bulă luminoasă de un rest de lume în care nimănui nu îi pasă dacă ești bolnav, sau trist, sau epuizat.

Nicio conversație nu a fost despre lucruri futile. Conversațiile sunt conceptuale, chiar dacă pleacă de la cățeii care primesc aici de mâncare sau de la drumurile croite peste câmpuri fără vreo intervenție de autorități hotărâte. Drumuri de pământ, în mijlocul lui niciunde.

Răzbate acea grijă maternă pentru cineva, oricine, care împărtășește valorile, chiar dacă nu și genul de practică spirituală, și te simți, brusc, eliberat de orice nevoie de a fi cumva, altfel decât ești, pentru că acolo toată această comunitate (unii s-au cunoscut acum, la curs) așa este.

Sangha. Acum înțeleg înțelepciunea refugiului buddhist , care spune așa:

Îmi iau refugiu în Buddha (starea de iluminare)

Îmi iau refugiu în Dharma (calea prin care o pot atinge)

Îmi iau refugiu în Sangha (comunitatea celor care o practică)

Astfel, oriunde în lume, vii Acasă. La cei care te vor întâmpina cu atenție, cu blândețe și cu flexibilitate – la fel cum faci și tu. Și care vor avea întotdeauna grijă de celălalt. Așa cum faci și tu. Există un model total posibil, total pozitiv. Se numește Sangha.

3 lecții


Pe Papa Francisc l-am întâlnit acum câțiva ani, la Vatican, într-o întâmplare providențială și o lecție despre ce înseamnă să trăiești din inimă – lecție desprinsă din școala iezuită care pune amprenta pe această personalitate a secolului XXI. În întâlnirea de atunci m-au marcat două lucruri: hotărârea cu care a aruncat pe jos discursul scris de cine știe ce cardinal și vorba moale, dar radiantă, liberă, cu care a făcut Piața Sf. Petru să onduleze ca un ocean – era plin, oameni veniți din toate colțurile lumii.

Ieri am avut șansa să percep o altă dimensiune, făcută din trei bucăți principale:

Bucuria

Deși stătea să plouă, eram super liniștiți, pentru că aveam în spinare un săculeț galben din polipropilenă nețesută, în care era tot ce îți trebuia: o șapcă pentru soare, o pelerină galbenă pentru ploaie, scriptul liturghiei, ca să o poți urmări, un mic cadou – un rozariu cu imaginea Papei și cu întreaga explicație a Rozariului (mărturisesc că știam doar o bucățică) și din care m-a marcat rugăciunea lauretană. Oamenii veniseră în grupulețe și era o veselie greu de descris. Cea mai puternică senzație, însă, a fost în clipa în care s-a arătat papamobilul, moment în care mulțimea a izbucnit într-un sunet greu de descris, era strigăt, era vuiet, era Bucurie, oamenii râdeau și salutau o persoană care – pentru mulți – are doar un rang de personalitate de stat. M-am bucurat că putem arăta lumii și altceva decât ură și învrăjbire

BunaVoință

Oamenii de la controlul de securitate zâmbeau și erau atenți să primească mai întâi o mamă cu copii, spuneau glumițe, erau atenți și respectuoși. Voluntarii, în număr mare, care aveau să să răspândească în mulțime pentru a susține preoții veniți cu împărtășania, au cerut voie să stea lângă gardul de delimitare ca să poată proteja preoții. La finalul slujbei, au apărut în procesiune , purtând fiecare câte o cupă plină de ostii. Franciscani, catolici, uniforme de tot felul, dar o singură direcție: bunăvoința.

Lângă noi s-a oprit un preot tânăr, zâmbitor, care a întrebat dacă suntem catolici. Nu eram decât prin aspirație. Dar am primit, fiecare, câte o binecuvântare surâzătoare, și parcă se simțea semnul crucii pe frunte, ca o formă ușoară, maggnetică, vibratorie, care ușura greul minții.

În contextul ăsta, era normal să te strângi ca să faci loc celuilalt, să te uiți cu mirare la cineva care, deconectat de unda asta specială, urla în telefon către altcineva lucruri fără nicio legătură cu situația, să te miri că oamenii se înghesuie ca să ocupe un loc iluzoriu într-o ierarhie iluzorie a vizibilității. N-au fost mulți, dar am avut un moment în care nu mai puteam trece din cauză că unii își alocaseră un spațiu ce nu le aparținea…

Iubirea

Dăruiți-vă Pacea, scria în broșurica liturghiei. Dăruiți-vă Pacea, s-a auzit de pe scena cu boxe și ecrane, care transmitea în direct ce se întâmpla în catedrala noastră, cea catolică și prea mică pentru tot sufletul Bucureștilor care ar fi dorit să încapă acolo. Învățată tot într-o catedrală catolică, de la St. Maximin, de o franțuzoaică amabilă ce înseamnă această dăruire a Păcii, mi-am îmbrățișat tovarășii de grup, cu bucurie. Apoi, cei de lângă noi au vrut și ei. Și cei de mai încolo, și ei. Căci nu există leac mai bun decât o îmbrățișare.

Precedată de micul grup care însoțea mașina prezidențială, coloana papală a sosit în fața noastră, iar Francisc a deturnat, ca de obicei, traseul, intrând, efectiv, în mulțimea de vis-a-vis de Muzeul Național de Artă ca să poată fi aproapeși de cei care, aflați prea departe de linia drumului ca să îl vadă, îl salutau de la distanță. Panică în coloană. Panică în trupele de pază. Extaz în mulțime.

Ceea ce iradia din acest punct alb, de Lumină, era senzația clară de iubire. Indiferent de religie, confesiune, cult, era vorba despre acea conectare din Inimă, despre care Papa Francisc mi-a vorbit într-o dimineață de martie, în oceanul de mulțime din piața Sf. Petru. Pentru mine, cercul înțelegerii interioare, adânci, se închisese. Nu a ma avut nicio importanță că, în clipa în care papamobilul a părăsit Piața, a început ploaia torențială. Căci eram îmbrățișați în Bucurie, Bunăvoință și Iubire.

Dhanyavad


Image result for dhanyavad image

În Nepal, în timpul expediției pe repede înainte din luna februarie, amînvățat un cuvânt nou: expresia suna, în gura șoferului de microbuz de la care am auzit-o, ca un fel de danye bat. I-a găsit sensurile printr-o coincidență, săptămâna trecută. O invocare a recunoștinței te poate aduce, dacă este corect făcută, într-o stare de grație.

Bine-bine, și ce-i cu asta?

Mă gândesc la proastele apucături pe care noi, românii, le avem: să criticăm copiii dacă fac ceva greșit, dar să nu le mulțumim când fac bine. Să ne admonestăm angajații pentru 1% eroare și să uităm să îi credităm pentru 99% realizare. Să răspundem, la telefon, când suntem întrebați ce mai facem, plângându-ne că ne doare aia, ne supără cealaltă, nu ne merge nu știu ce.

Și care e problema? vor întreba cei care sunt obișnuiți să facă exact ce scrie mai sus. Problema este că ne creștem copiii, angajații și pe noi înșine într-o cultură negativă. Emitem, în permanență, informații negative. S-a demonstrat deja că există un câmp cuantic universal și unul personal… se vorbește despre a șasea forță în fizica cuantică… Așa încât există posibilitatea ca eu să îmi ”atrag” din supa cosmică universală ceea ce rezonează cu câmpul meu cuantic. Adică negativ, dacă emit negativitate.

Nici vorbă să picăm printre floricelele psihedelice ale perioadei hippie. În corporații se învață, din ceîn ce mai riguros, mindfulness. E clar că suntem ceea ce gândim. Tragedia este că îi afectăm și pe ceilalți: copiii sau perechea noastră, partenerii, angajații și colegii. Cine ar vrea să stea lângă o persoană care nu se poate concentra pe partea plină a paharului? Mai ales că paharul se umple,mmagic, când ne axăm pe lichid, nu pe lipsa lui 🙂

Soluția este una simplă: se cheamă Mulțumesc. Să îl spui cât de des poți. Iată un exercițiu mic, dar voinic: alegeți o zi în care să vă concentrați cât puteți pe lucrurile pentru care puteți spune mulțumesc. Eu, una sunt recunoscătoare vacii, fabricilor, corăbiilor și mâinilor lucrătorilor din plantația de cacao care mi-au umplut ceașca cea generoască cu o ciocolată fierbinte, desert perfect când ai de stat cin’zeci de mii de ore la computer să îți scrii toate memo-urile, documentele și emailurie.

Related image


Lună Plină? Timp de Eliberare.


Image result for full moon february 2019

19 februarie: SuperLună Plină. Energia maximă m-a trezit, efectiv, la patru dimineața, fără drept de apel. Înaintând cu încetineală prin ritualul de dimineață, iată care sunt introspecțiile venite pe autostrada informațională pe care o deschide orice lună plină, dar mai ales asta:

Pe vremuri, agricultorii înțelegeau, pofund, natura energiei generate de mișcările Lunii. Plantau pe Lună ouă, culegeau pe Lună Plină. Extinzând, metaforic, principiul, putem începe ceva pe Lună Nouă, putem încheia, culege fructele sau elibera din viața noastră ceea ce s-a copt, ce e vechi, ce nu ne mai trebuie.

Respectați ce vă spune corpul și ajutați-l să își facă eliberarea la nivel fizic. Un depurativ, un laxativ, o baie bună cu sare: eliberați în apă – cea din corp sau cea din jurul corpului – tot ce nu vă mai trebuie: emoții vechi, stări vechi, blocaje vechi, gânduri sau programe mentale inutile ori chiar dăunătoare. Binecuvântați Apa, căci este marele depozitar de informație. Am ales o baie cu uleiuri esențiale și săruri, care a înviorat, la patru dimineața, corpul și a permis instalarea unei stări ușoare.

Începeți ziua fără mâncare. Un suc de mere 100%, un ceai blând, cu lemn dulce și plante vindecătoare, o limonadă fără zahăr pot da startul acestei zile în care Intenția este una de eliberare.

Aprindeți o lumândare. Îi va spune subconștientului: acum se petrece ceva important. Va facilita deschiderea ușilor acestuia și curgerea lină, firească, a tot ceea ce nu ne mai trebuie.

Alegeți cu atenție ce vreți să îmbrăcați. Pentru bărbați, chiar și culoarea unei cravate, dacă nu aveți îndrăzneală la cămăși și pulovere colorate, poate fi tot un semnalde armonizare. Pentru femei, libertate totală :). Întrebarea este simplă: ce dorește corpul meu să poarate azi?

Image result for full moon february 2019

Să continuăm. De elementul Pământ ne-am ocupat, adresând corpul și hrana. De apă ne-am ocupat, pe dinafară și dinăuntru. Urmează Aerul. Deschideți fereastra, cât de frig ar fi, și lăsați, intenționat, ca aceastî inteligență să trieze ceea ce e de păstrat și ceea ce e de eliberat. Lăsați mintea moale. Permiteți-i să acceseze buzunărașele secrete, care nu sunt de găsit în practica obișnuită, liniară. Dați-i voie să funcționeze ca arborele, organic, într-un întreg în care sunt legate toate ramurile, fără să vă mai preocupați de trasee.

Despre Foc am vorbit deja. O lumânare sau, dacă aveți resurse, un cărbune și niște tămâie ori pulberi sacre de salvie ori dafin (bețișoarele indiene infuzate cu chimicale nu ajută… ), alegerea calității luminii în casă (aleg penumbră, cu zone luminate laterale), chiar și aprinderea conștientă a luminilor mașinii, ca manifestare a substratului de Intenție, sunt metode de împrăștiere deliberată a stratului de obscurație și reintrare lină în Claritate.

Image result for natural perfume

În fine… Eter. Fluidul superior. Sugerez să îl simbolizăm cu parfum. Schimbați pentru azi parfumul. Dați încă un semnal de deblocare, înaintare, evoluție, alegând ceva ușor, floral sau lemnos, ideal ulei esențial și nimic altceva. Ylang ylang pentru iubire, portocal pentru zen, patchouli pentru împământare masculină, santal pentru evoluție, trandafir pentru feminitate, ienupăr pentru puritate . 6 picături într-o sticluță veche, de mir, cu 10 ml de votcă sau coniac, dacă nu aveți alcool rafinat, ar trebui să vă furnizeze remediul pentru toată ziua.

Rețeta magică este completă. Tot ce ne mai trebuie este pulberea de zâne – puțină atenție conștientă în tot ceea ce facem azi, ca și cum lucrurile ar avea însemnătate simbolică. Astfel, Câmpul Cuantic ne va auzi și sprijini.

Happy Full Supermoon.

The Inner View


Rareori ai ocazia să vezi un loc prin ochii celor care îl locuiesc. Traseele turistice îți oferă țintele sigure, cosmetizate, dar sărăcite de spiritul locului.

Am zburat spre Amsterdam lin, ușor, fără probleme.  Am aterizat cum aterizează Taromul – de nu-l simți -și am trecut printr-o procesare de bagaje mai largă decât o știam. Acum sunt 23 benzi, iar la banda noastră soseau valize de la trei zboruri 🙂

Afară, platanii și clădirile din sticlă și oțel îți oferă peisajul acela viu, curat, liniștit pe care am ajuns să îl asociez cu pământurile acestea noi, salvate din mare. Taxiurile uber au plăcuțe de înmatriculare albastre și șoferi pe care îi cheamă Omar, Ahmed… tot așa. Întrezăresc pătura lucrătoare a Olandei – toate acele furnicuțe care fac lucrurile să se miște.

Suntem depuși la ușa apartamentului, după ce am trecut printr-un labirint de canale și străduțe pe care nu credeam să poată intra o mașină. Drumul e plin de hopuri care te încetinesc. Am navigat printr-o promițătoare zonă de restaurante, pe care o vom vizita, cu siguranță. Valizele rămân jos și urcăm una dintre cele mai abrupte scări pe care le-am întâlnit vreodată.

Apartamentele sunt mici aici, cocoțate pe verticală, fiecare centimetru pătrat e valorificat: pământul salvat din mare e scump, a fost plătit cu efort mare…

Gazdele noastre sunt incredibile. De la atenția cu care am fost îndrumați pentru ieșiri, bagaje etc (inclusiv banda și timpul de așteptare) la cina pe care ne-au pregătit-o, curgem prin realitatea orașului cu ușurință. În apartamentul lor ne așteaptă paharele de cristal, un motan gras și puțin reactiv, care se mobilizează când dă cu nasul de iubire , și o cină perfectă, de Orient Mijlociu, în care nebălăcim cu drag 🙂

Canalul din față e verde, pe tot drumul am văzut bărcile parcate pe malurile canalelor, și, dacă te trezești devreme, înainte să înceapă forfota (deși forfota e majoritară prin intermediul bicicletelor și trotinetelor electrice de tot felul) poți veedea o pereche de rațe sălbatice, care caută mâncare, lăsând o urmă de siaj în spatele lor. Vezi clădirea oglindită în această suprafață vălurită, ca o pictură expresionnistă.

E nor, e liniște, e bine la Amsterdam. Mergem să punem de un breakfast decadent.