Kathmandu 2023: o retragere de 12 zile


9-22 martie: o incursiune în practcile buddhismului tibetan, menită să ne pună în contact cu noi înșine și cu practicile de evoluție personală specifice buddhismului.

Călătoria este un pelerinaj și se adresează celor care doresc să se familiarizeze cu principiile spiritualității buddhiste, dar să și poată savura energia locurilor speciale, despre care se spune că,odată vizitate, favorizează renașterea în corp omenesc sau superioară acestuia. Vom sta în câmpurile înalte de energie, care permit o percecpție mai largă, spre o lume care funcționează pe baza bunăvoinței. Vom locui în case de oaspeți sau retreaturi de mănăstire, vom conversa cu călugări și maeștri, vom medita în locuri sacre… toate pentru a ne putea deschide către o lume care funcționează pe baza bunvoinței și a compasiunii.

Programul tipic al unei zile sună cam așa: la șase dimineața medităm în templu împreună cu călugării care țin ceremonia de dimineață. Urmează mic dejun (inclus în pachet) și apoi fie o întâlnire cu un personaj de la care vom avea ce învăța – inițieri, învățături – sau o puja, dacă se organizează vreuna, fie o călătorie. În pachet sunt incluse treicălătorii: una de o zi la Namo Buddha , una de trei zile la Lumbini, una de o zi în zona istorică – Lalitpur Drolma și încă una la Pharping. În afara acestora, putem merge în multe alte locuri, fie pe o jumătate de zi, fie pentru o zi întreagă. Transportul este accesibil, circa 15 dolari de persoană, așa că putem alege dintre priveliști frumoase cu lanțul himalayan, o incursiune în rezervația naturală Shivapuri și la mănăstirea din creasta muntelui pe care se afă această rezervație, o jumătate de zi în alte destinații în Kathmandu – complexul de temple hinduse, centrul istoric, străduțele hippie sau alte destinații. Totul depinde de întâlnirile pe care urmează să le stabilim cu maeștrii, blocurile de Lego pot fi comutate după cum decidem, ca grup.

Iată un program tentativ:

9 martie: plecare către Kathmandu. În acest moment, există opțiuni de zbor cu Fly Dubai sau Turkish airlines, la tarife începând cu 850 euro dus-întors. Agenția cu care ucrăm vă poate facilita tot procesul de reervare și asistență la zboruri.

10 martie: aterizare la Kathmandu, transfer la pensiunea mănăstirii în care urmează să locuim. Ne aflăm în preajma celei mai importante destinații de pelerinaj buddhist din oraș și magnet al călătoriilor spirituale – Bouddha Stupa, aflată la 300 m de poarta mănăstirii. Se spune că, dacă înconjori de trei ori uriașa construcție și învârți toate roțile de rugăciune, ți se îndeplinește o dorință.

11-15 martie: program în Kathmandu – excursii de o zi, întâlniri etc.

15 martie_ plecare către Lumbinii, loc de naștere al lui Buddha. Pregătiți-vă pentru un drum inițiatic de 300 km, pe care drumul prost și aglomerat îl va face realizabil în 10 ore. Dormim la retreatul mănăstirii din parcul uriaș și pli de temple pe care îl vom vizita în ziua următoare.

16 martie: vizite la templul fondat pe locul palatului în care s-a născut Buddha. Templele Myanmar, Indonezia, Thailanda, Cambodgia,Germania, Nepal, China sau alternative în funcție de ce găsim deschis și diponibil. Intrarea la primul templu nu este inclusă. În celelalte putem vizita gratuit. Cazarea și pensiunea completă sunt incluse la retreatul în care vom sta. Luați cu voirepeent, suntem într-o regiune caldă, sunt țâmțari

17 martie: slujbă la prima oră și binecuvântările epntru plecare. Luăm înapoi drumul de 10 ore… Sosire și cazare la mănăstire.

18 – 22 martie: întâlniri cu lamas și tulkus, ceremonii, meditație, plimbări cu sens.

22 martie: zburăm îpoi spre București cu liniile aeriene pe care ni le-am ales.

În perioada șederii la mănăstire, avem micul dejun inclus, iar restul meselor se pot lua, la costuri extrem de decente, în excelentul restaurant vegetarian al mănăstirii .

Câteva informații referitoare la conținutul acestei călătorii:

  1. Scopu și destinația sunt de natură spirituală. Ele presupun contactul cu o formă de practică, în principal meditație și mindfulness, și cu o disciplină care începe cu trezirea în zori și o dietă vegetariană și continuă cu o formă de antrenament susținută de faclitator: aceasta presupune atitudini, comportamente și expresie care să respecte cele 5 angajamente pancha sila, să antreneze calitățile bodhicitta și să se bazeze pe cele patru nemăsurabile. Despre toate acestea, mai mult în timpul retragerii.
  2. Fumatul este interzis în ăănăstire și nu este recomandat în retragere. Am avut grupuri în care participanții s-au putut lăa de fumat cu sprijinul grupului și al energiei speciale în care ne scăldăm zilnic. De asemenea, consumul de băuturi alcoolice nu este indicat. Un regim ușor, vegetarian este cel mai bun mod de a vă petrece cele 12 zile de retragere.
  3. Buddhismul se bazează pe o emoție majoră – compasiunea, care va fi axa de comportament pentru toată retragerea. Compasiune nu înseamnă să avem o atitudine de cloșcă față de alții, ci să avem o stare de acțiune activă, care să poată permite ușurarea suferinței cclorlalți. Mai multe ,în dicuțiile cel puțin zilnice pe care le vom avea în grup pe perioada retreatului.

Opiuni spulimentare de excursii i incursiuni:

  • o jumătatae de zi în centrul istoric vechi din Kathmandu. Există tază de intrare, anul trecut era 10 dolari
  • o jumătate de zi de vizită la complexul de temple Pashupatinath. Complex hindus, nu este destinat decât celor cu stomacul tare, căci acolo sunt și platformele funerare de incinerare Vizităm templele și peșterile în care au meditat doi mari maeștri ai linie de transmisie Kagyu – Tilopa și Naropa.
  • O jumătate de zi (sau mai mult… ) în vechiul cartier hippie, Thamel, și la fosta grădină regală. La grădină e intră cu bilet. REstaurantele din zonă au mâncare delicioasă.
  • vizită la o cinică ayurveda pentru consultație, rețete sau terapii ayurvedice (recomand Shirodara, full body massage cu ulei cald și baie de aburi)
  • Drum cu jeepuirile în Shivapuri și la Nagi Gumba
  • Călătorie la Nagarkot, un fost fort engelz, transformt în hotel de 5 stele, cu vedere la Himalaya, și oprire la un vechi templu hindus părăsit pe drumul de întoarcere
  • vizită de o jumătate de zi la Swayambhu, Templul Maimuțelor.

Vom alege dintre excursiile opționale în măsura în care grupul dorește să meargă (tot grupul).

Costul estimat al retragerii este de 771 euro. Înscrierile se fac în ordinea plății.

Pentru întrebări, contact la Andreea Ionescu, 0722402068. Telefon, sms, whatsapp.

Publicitate

Mic îndreptar de Ayahuasca


ayahuasca #shipibo #art #jaguar #amazon #amazonia | Flickr

Primesc destul de des informații și cereri de recomandări despre Ayahuasca. După 48 de ceremonii petrecute în jungla peruviană, încerc să sumarizez cunoștințele – atâtea câte am putut accesa – despre această străveche metodă de intrare în stări de conștiință extinsă, care permit o vindecare profundă și o formă de evoluție interioară care, cu alte mijloace, ar necesita ani de dezvoltare personală insistentă.

Pentru că au apărut tot felul de ”șamani” și de propuneri referitoare la această metodă, iată lucrurile de care trebuie să vă feriți:

  1. Ayahuasca nu este un drog. Acestă plantă descoperită cine știe cum între sutele de mii de remedii din jungla amazoniană face posibilă ingerarea decoctului de chakruna, plantă care conține celebra dimetiltriptamină – substanță secretată în mod natural de creierul nostru în stările profunde de meditație și extaz. DMT-ul a făcut obiectul cercetării intense în anii optzeci, dar inițiativele au fost bine înăbușite de presiunea marilor lucători din industria medicamentelor de sinteză. Ușor de înțeles: Ayahuasca produce o mare accelerare și a rezolvat chestiuni precum PTSD – care necesită tratament psihiatric până la moarte – sau cancere sau scleroză multiplă în câteva luni de stat în junglă… și acesta este doar aspectul extern.
  2. Ayahuasca necesită o formă sacră de apel, care este cunoscută și practicată de oameni instruiți de-a lungul multor generații. Șamanii își instruiesc fiii și fiicele de pe la 12-14 ani, când aceștia încep să consume ayahuasca și să își învețe calea de acces în câmpul universal, unde se regăsesc și problemele, și soluțiile. Nu vă lăsați pe mâna cuiva care nu are un training îndelungat cu nativii și -cel mai bine – lucrați cu un șaman de origine peruviană sau braziliană. Ceremoniile nu sunt nici despre cântat la chitară, cum am mai auzit, sau despre o gașcă de amici care se adună și consumă decoctul. Cantitatea și calitatea băuturii sunt supervizate de șamani, ca și întreaga experiență.
  3. Să bei Ayahuasca fără îndrumarea unui șaman și a unui facilitator e ca și cum te-ai urca beat la volan. Este imporant să nu bei prea puțin și nici prea mult. Am auzit despre situații în care participanții au fost lăsați în plata Domnului și au rătăcit prin junglă cu zilele după aceea. De asemenea, în băutură nu trebuie să intre decât cele două ingrediente – ayahuasca și chakruna. Unii adaugă o plantă foarte toxică, toe, care poate produce halucinații puternice și moartea, de aceea într-un retreat serios vei recolta, curăța și prepara plantele cu mânuța proprie.
  4. Există o metodă de conectare cu această inteligență vegetală, care nu poate fi scurtcircuitată. Metoda este facilitată de șaman, iar dacă sunteți norocoși, șamanii vă vor învăța despre conexiunea cu natura și consumul unei plante sacre, care este dincolo de metodele recreaționale cunoscute și presupune un spațiu ceremonial, un protocol bine pus la punct și o înțelegere a prezenței Sacrului.
  5. Experiența interferă major cu mediile poluate chimic, fonic, electromagnetic. Șamanii cu care am lucrat erau foarte insistenți în privința curățării și protecției, pentru că orice energie nealiniată poate produce efecte foarte neplăcute. În ceremonie, cineva este responsbil cu păstrarea spațiului energetic, astfel încât să nu poată interveni niciun fel de interferență negativă.
  6. Tipul energetic al locului unde se organizează ceremonia impactează major calitatea experienței. De aceea, locurile bune sunt cele izolate, preferabil fără linii de curent de înaltă tensiune, fără acoperirea GSM și populate cu plante native și animale din fauna specifică locului. Amazonul este considerat unul dintre centrii energetici ai Pământului și corespunde chakrei anahata din sistemul oriental. Acum, poate, e mai ușor de înțeles de ce se chinuie unii cu atâta obstinație să îl distrugă pentru plantații de soia, cherestea și ulei de pslmier….
  7. Informațile pier rapid, așa că notați-vă ce vă puteți aminti ca să puteți menține contactul cu înțelepciunea și inteligența pe care le-ați primit și când vă aflați în stare beta, ulterior ceremoniei.
  8. Este foarte importantă companioa în care vă aflați. Dacă sunteți înconjurați de prieteni, de oameni cu practică spirituală veți avea o cu totul altfel de ceremonie decât în compania cuiva care a venit să mai încerce încă un drog. În plus, din experiența personală, pot să spun că asemenea intenții, chiar nedeclarate, ruinează experiența celui care a venit să mai trăăăiască încă un trip. Ayahuasca nu este un trip. Este o poartă de acces într-un Spațiu Sacru, care vă aduce cunoaștere, evoluție și vindecare.
  9. . ce introduci în ceremonie, aceea primești. Este, de aceea, nevoie de curaj, pentru că fiecare dintre noi are întunecimile proprii. Dacă vii cu fricile, acest mare detectiv ți le va arăta înainte să le purifice. Dacă vii cu greșeli capitale, care ți-au influențat soarta și au adus boală, blocaje, situații grele acestea vor ieși la suprafață. Nimeni altcineva nu le-a creat, ci tu însuți. Asumă-ți asta înainte de a pleca într-un asemenea demers.
  10. Ayahuasca este o meditație specială, care necesită o motivație și o concentrare serioasă. În jurul tău s-ar putea părea că se dezlănțuie iadul. În grrupurile cu care am lucrat am exersat metode care să poată ajuta participanții care trec prin procese dificile și să ajute grupul să progresezze în călătorie. Dacă ești într-un pumct în care ai dificultăți, cere ajutor facilitatorului și șamanilor. Exersează respirația și centrarea înainte de prima experiență, ele te vor susține major.
  11. Onorați-vă corpul și spațiul. Începeți pregătirea pentru aceste experiențe cu o lună înainte, meditând sau rugându-vă, exersân conexiunea cu natura, purificând corpul de toxine – carne, zahăr, sare, alcool, tutun, droguri, excitanți precum cafeaua și ciocolata, iritanți ca oțetul, usturiul crud, ceapa crudă sau mâncărurile picante, piperul… alegeți o alimentație blândă, pe care ar putea și un bebeluș să o consume. Cel mult pește, nu alt fel de carne, ouă în cantitate moderată, lactate deloc, legume și fructe multe, orez. Beți apă cu suc de lămâie și ceaiuri din plante. De asemenea, abstinenta este foarte recomandata si devine obligatorie în lovul de rettagere. Energia secuala este un capital extraordinar, care nu trebuie vheltuit aiurea.
  12. Obișnuiți-vă să vă creați spațiul sacru acolo unde meditați sau lucrați, cu un cristal mai măricel, o lumânare, uleiuri esențiale precum santalul, ienupărul, busuiocul, lavanda, trandafirul, geraniumul.

Cam acestea ar fi aspectele principale de luat în seamă. O conduită și o abordare echilibrată sunt exact ca acele centuri de siguranță pe care le punem în roller coaster. Și va fi o experiență pe cinste.

Ce semeni…


Glass Repair Service - Broken Glass | Ryan's all-glass

E Ajun de An Nou. Sunt în casă, cu pisici, bronșită și păturică. Alături, casa a rămas pe mâinile prietenilor chiriașei. Pe terasă, miros de cârnați la grătar, muzică la boxă, calitate îndoielnică – și boxa, și muzica, se țipă, totul minunat. Încerc să vorbesc cu ei, nu mă aud – e muzica prea tare și alcoolul prea mare. Nimic. Sun proprietarul. Se transmite mesajul, îi sună chiriașa. Oamenii, euforici, nu răspund la telefon. La a treia tentativă, reușesc să stabilesc contactul, le explic că nu sunt pe câmp și îi rog să își ia balamucul în casă. E trei dimineața, m-am agitat destul de tare, unde mai pui că am ieșit în frig; tușesc și mai tare. Îmi vin tot felul de gânduri neortodoxe, legate de lipsa totală de bună cuviință și bună voință. Mă pun la meditat ca să mă liniștesc, că nu ajută la nimic starea în care sunt. În fine, sting lumina și mă împăturesc la loc. Nu trec zece minute și se aude din bucătărie un castron din cele de sticlă, ale domnișoarelor cu patru lăbuțe, aterizând pe gresie, cu explozie… L-am uitat pe blat, în loc să îl pun la spălat,în chiuvetă. Mă cobor, aprind lumina, cioburi în toată buctăria. Un început bun de an. Mătur, să nu ne tăiem la lăbuțe, mă bag la loc în culcuș, a zburat somnul. Îmi pun un documentar ca să mă plictisesc și să adorm. Nimic.

Deschid dulapul cu tămâi, bețișoare și alți cărbuni, ca să fac un pic de curat în atmosferă. Sticluța cu apă sfințită, din Egina, de la Sf. Nectarie, descrie un arc de cerc, de parcă un motor misterios a propulsat-o, și aterizează pe jos. Apă și cioburi în toată bucătăria, plus un ciob mare care stă lipit ca un magnet de laba piciorului drept. Gata, e groasă, îmi spun. Mătură, făraș, adun cioburile, împrăștii apa sfințită în toată bucătăria, măcar să știm o chestie, și îmi fac o procedură de curățenie energetică: mă simt ca daimonul din imagine.

Episod bonus: 1 ianuarie, dimineața, pe lumină. Poșeta se prăbușește de pe scaunul de lângă cuier, unde stă de 24 de ore, băgând-o pe preablânda Zsuzi în draci. Zsuzsi decolează, efectiv, sare în toaleta de serviciu, face un arc de cerc pe rezervor, unde îmi țin ceva cosmeticale, sare pe chiuvetă și de acolo o ia la goană în sus, pe scări. În litieră au aterizat: cutia cu bețișoare de urechi, cele trei prosoape de musafiri, fardul de obraz, cutia cu cremă, cosmeticele din suportul de pe rezervor (cca 20 buc). Mai mult de dereticat. Cosmeticele, la curățat în chiuvetă. Prosoapele, la spălat. Litiera, la revizie. Pietricelele împrăștiate, la mătură. The end?…

Shattered Glass Animals | Marta Klonowska - Arch2O.com

Încep să mă gândesc și realizez că în bucătăria mea magică se manifestă un fel de oglindă a stărilor mele: cu cât sunt mai ascuțite… cu atât mai multe cioburi… Deschid ușa ca să duc la reciclat cutia de apă, care s-a epuizat și ea, hai să mai avem ceva de făcut. Castronul cu bobițe pentru motanii sălbatici, care vin să cerșească de mâncare la fereastra bucătăriei, e pe jos, spart. Inspirați. Expirați.

E un an complicat, 2021 ăsta, pentru că, se vede treaba, recoltăm rapid fructele din semințele pe care le plantăm: resentimentele m-au costat două castroane și o sticlă cu aghiasmă. Mă duc să îmi pun de o cadă cu săruri Epsom, poate mai iese un pic din întunericeala emoțiilor negative, și îmi promit mai multă atenție pe 2021. Nu e bine să îl întâmpinăm în poziția ariciului :)))

O să cumpăr castroane noi… și îmi promit o călătorie la Egina, pentru înlocuirea lichidului prețios, pe care îl păstram pentru situații de urgență. Oftez. La mulți ani.

Love etc.


Happy Magpie couple | Beautiful birds, Magpie, Animals

Vineri, înțepenită în forma modernă a ceea ce, pe vremuri, se numea ședință, iar acum este„call”, aud un scandal monstru afară, cu țipete de coțofene, care continuă până când se încheie conversația și mă pot ridica să deschid ușa terasei. Una dintre pisici prinsese o coțofană. Prea târziu ca să o salvez. În iarbă zace minunăția asta de pasăre, cu penele strălucind albăstrui, nemișcată. Ochii lucioși privesc în gol.

Greu de povestit senzația aceea de pierdere ireparabilă, mi-a părut așa de rău că nu m-am decis să ies când a început scandalul, poate salvam pasărea asta de la un sacrificiu inutil. În vișin, strigându-și perechea, a doua coțofană. Ele umblă câte două și, de obicei, când una se hrănește, cealaltă stă de pază… nu știu ce s-a întâmplat de data asta. Dar strigătul sfâșietor al păsării supraviețuitoare m- a izbit ca un tsunami de durere. Pasărea își chema jumătatea, iar jumătatea nu mai răspundea. Am plâns.

Mă adun, îmi iau cheile mașinii și plec să fac ceva treburi prin oraș. Pe drumul către casă, dau o raită prin supermarket, să cumpăr mâncare pentru prădătoarele mici. Da, au ucis o pasăre, deși se pot ghiftui în voie cu ceea ce le ofer. La casă, în fața mea, un bărbat tânăr, îmbrăcat modest, pantalonii peticiți, ghete care arată că lucrează în șantier, afară, deschide portofelul în care erau câteva bancnote de zece lei pentru a cumpăra cele două sticluțe minuscule de bere ieftină, marcă proprie. Vede la casă câteva cutii de parfum, arătoase și mega reduse la preț. Întreabă cât costă, mai privește o dată în portofel. Plătește cu trei dintre cele patru bancnote. E ajun de Moș Nicolae și undeva, în lumea asta, o femeie va primi un parfum cumpărat cu ultimii bani. Iar îmi dau lacrimile.

Mă trezesc a doua zi, e dimineața de 5 decembrie. Îmi pregătesc cadourile pentru oamenii pe care o să îi văd în zilele astea, Nu cine știe ce, dar cu intenție solidă și cu praf de zâne :). Aud afară același strigăt. Este a doua coțofană, care s-a reîntors în vișin și își strigă perechea. Nu am avut putere să iau pasărea din iarbă. Privesc lung la supraviețuitoarea care își plânge durerea, înțeleg toată secvența primită în 24 ore și mă gândesc ce mare, deși locuiește un corp mic, ce fierbinte, deși afară e frig și ce biruitoare, deși pare ghemuită într-un colț al vieții, pare acum Iubirea. Îmi promit să o onorez cum se cuvine. De Moș Nicolae și în toate celelalte zile. Păcat că a pierit o ființă pentru lecția asta, pentru care Mulțumesc.

Să repari un șaman rănit


Ayahuasquero Norteño - About | Facebook

Ne gândim, de obicei, la șamani ca la niște ființe supranaturale. Pe măsură ce experiențele Ayahuasca au început să fie importate în Europa, știrile despre acești vrăjitori buni încep să circule, iar șamanismul revine în centrul atenției.

Acum câțiva ani, într-una dintre expedițiile din jungla amazoniană pe care le facem regulat, un regizor francez, venit să documenteze fenomenul ayahuasca, se revolta pentru că i-a văzut pe șamanii shipibo mâncând carne. I-am explicat că felul lor de a funcționa presupune nu o formă absolută de spiritualitate, ci un nativă, integrativă și mai degrabă subconștientă.

Asta înseamnă că sunt supra-oameni, care îți apar gigantici în ceremonie și care pot săvârși manevre magice cu energiile din corpul tău, dar și că în viața de fiecare zi poți să îi vezi cu un tricou rupt, o pereche de bermude și purtând cu ei o sfială incredibilă.

De aici începe povestea: unul dintre șamanii cu care lucram în acea expediție părea evident afectat de ceva. L-am întrebat ce se întâmpla, nu era în forma pe care o cunoșteam, funcționa în viteza întâi. Îmi spune că l-a părăsit soția: pentru indiencele Shipibo, extrem de dinamice ca femei, absența partenerului din viața de cuplu este greu de suportat. Șamanul intră în dietă când lucrează avansat cu o plantă, iar asta înseamnă că nu mănâncă nici carne, nici sare, nici lactate, nici zahăr, nu bea alcool, nu consumă niciun excitant, cum ar fi cafeaua, sau iritant, ca piperul sau ardeiul iute. În abstinență totală, se consacră conectării cu planta respectivă, pe care o consumă și meditează, ca să îi înțeleagă bine proprietățile.

Și dacă ai trei-patru diete într-un an, asta e o problemă pentru partenera cea focoasă… Pe șamanul nostru l-a părăsit, de aceea, soția pe care, evident, o iubea foarte mult. Asta îl afecta foarte mult în prestația lui.

Aa că l-am întrebat dacă îl putem ajuta. Căci în grup erau terapeuți. Am lucrat împreună cu o dragă prietenă, specializată în vindecare reconectivă. Eu, cu instrumentele mele de tratat sufletul, ea practicând Reconectarea – cu șamanul întins pe masa de masaj, intrat cu ușurință în transă, complet încrezător și deschis. Totul a durat cam patruzeci de minute, după care l-am lăsat să își integreze starea și ne-am dus să ne facem debriefingul în capătul celălalt al terasei de lemn care mărginea căsuțele cu acoperiș de palmier, locuința noastră pentru două săptămâni.

A zăbovit încă vreo jumătate de oră în starea aceea, undeva între somn și meditație, apoi s-a ridicat cu lacrimi în ochi și ne-a îmbrățișat. După a doua sesiune era din nou întreg.

Îmi dau seama că, uneori, vindecătorul rănit are și el nevoie de un vindecător și realizez ce privilegiu fantastic a fost să ni se permită aceste sesiuni de vindecare. Experiența s-a repetat câțiva ani mai târziu, cu un călugăr tibetan care conducea un retreat și suferea de o boală congenitală care îi dădea mari dureri de spate.

Vindecători suntem cu toții… ce mi se pare cel mai greu este această asumare a vulnerabilității și puterea de a cere ajutor. Cu Șamanul din poveste am rămas în legătură și sper să îl pot revedea cât de curând, când restricțiile ne vor permite să zburăm din nou în inima verde a Pământului. Căci doar acolo experiența de vindecare, fie că o oferi, fie că o primești, este completă.

Elogiul mediocrității


Mă trăsnește ieri, direct în moalele capului, o postare pe Facebook. Cineva care a trântit într-o frază scrisă în limba engleză trei greșeli gramaticale: timpul trecut al unui verb neregulat, lipsa unei particule care indică interogativul și topica. O remarc și postez, poznașă, timpurile verbului respectiv.

Vine peste mine o diatribă din ciclul ”atâta știu, atâta scriu”, în care era clar că nu se înțelegea sensul replicii: că una e să vorbești tu, acasă, la tine în bucătărie, cu furculisioane și alta e să te exprimi într-un mediu public. Că exprimarea în public cere rigoare. Că felul în care te exprimi (acasă. dar și în public) te descrie. Mai mult, am avut și plăcerea nemăsurată să văd aliați care se alătură personajului in default, spunând că nu am dreptate.

M-am bucurat totdeauna de prietenii mei pe Facebook, de subiectele pe care le abordează și de felul în care se exprimă. Era clar, aici aveam de-a face cu un targeting incorect. Am făcut curat în listă. Totuși, senzația aceea de zgândăreală nu îmi dădea pace. Pe de-o parte, mă gândeam ”cine ești tu să îi corectezi pe alții?”, iar pe de alta mă tulbura valul ăsta de ură protectoare care venea să susțină… da, mediocritatea.

M-am gândit la asta mai mult, în special pentru că ieri lucrasem pentru un client o strategie care se adresa exact vârfurilor, elitelor, acelor valori pe care comunismul aavut grijă să le niveleze – prin exterminare fizică, prin încarcerare, prin excludere socială și așa mai departe. Una din asta am pățit și eu în stagiatură, când am fost pedepsită și trecută în schimbul al doilea fiindcă am avut o idee care permitea funcționarea unei instalații cu o singură revizie anuală în loc de două (de câte două săptămâni bucata). Mi-am dat seama că purtăm cu noi sămânța otrăvită a lui”merge și așa” și, cel mai important, un fel de reflex de protecție a mediocrității.

The Four Agreements ~ Don Miguel Ruiz

Mi-am dat seama, după puțină cugetare: acul zgâria pe unul dintre cele patru principii în care cred și pe care îl practic: Să fii impecabil în tot ceea ce spui. De la Don Miguel de Ruiz cetire. A propos, căutând o imagine în limba română cu cele patru am dat peste o traducere… alterată, cel puțin.

Lucrurile s-au limpezit brusc, mi-am dat seama că nu ambiția de a corecta, ci credința în energia pachețelului pe care îl numim cuvânt era cea care îmi punea frână în a accepta necondiționat, nu-i așa, mediocritatea.

Fiți pasionați. Fițiexcelenți. Fiți foarte buni la ceea ce faceți. Acolo e motorul nostru de reșapare socială, și nu în emisiunile tălâmbe de la TV sau în promovarea non-culturii. Acelea au produs crime în China lui Mao și fac ravagii și între noi.

Fiți impecabili în tot ceea ce spuneți.

Amin.

Distopia


The Handmaid's Tale's' rings in handmaid's mouths explained - Insider

Sunt îmbrăcată în vișiniu, Am bluză și pantofi roșii, restul, inclusiv rucsacul, sunt lucruri vișinii. Mă urc, cu mască și mănuși, în mașină – e prăfuită de când n-am mai folosit-o. Cotesc reglementar pe strada pustie și mă duc la supermarket. Multe rafturi sunt complet goale – nu mai sunt nici măcar etichetele pe care scrie că, din păcate, produsul lipsește. În magazin nu e muzică. Sunt anunțuri seci, de la o voce masculină, să nu atingi alte legume decât cele pe care le cumperi, să nu cumperi mai mult decât trebuie și tot așa.

Sunt lucruri pe care le aveam pe listă, dar nu le găsesc. Iau altele. Planurile sunt alea pe care ți le poți face cu ce ai la îndemână. Pe rafturi zac, reci și mute, jucării de Paști. Scule de grădinărit. Următoarea persoană este la zece metri de mine.

Umplu sacoșele de rafie cu tot ce trebuie și cu câteva lucruri în plus. Plătesc cu o bucată de plastic. Ies la mașină, parcarea este trei sferturi goală. Pornesc, ies cu stângăcie de pe locul de parcare – nu am mai condus de o lună -, aproape mi se pare ciudat că sunt la volan, sunt singura femeie care conduce aici pe străzi – și mă târăsc, cu precauție, pe drum. În buzunarul rucsacului am telefonul cu pdf-ul documentului în care îmi declar scopul deplasării, ca să am voie să circul. Sper să nu fie o problemă dacă mă oprește poliția.

Sacoșele tac în portbagaj. Mă uit în oglinda retrovizoare și răsuflu ușurată: am ochelarii de soare. Sunt eu. Mă duc acasă.

4.4.4


Spirit Portals and Energy Vortexes - News Article - Supernatural ...

Ce e asta cu 4.4.4? må întreabă Teo.

Nu mai vreau să citesc toate postările new age și să aud podcasturi de demi-numerologi, așa că am decis să ofer doar un reading cinstit, clar, simplu. Este despre ceea ce percep în meditație și în afara ei.

Din mijlocul nebuniei, se deschide un fel de poartă stabilă, solidă, clară. O alternativă care depinde de liberul arbitru al fiecăruia, căci este timpul în care putem alege să ne lăsăm târâți în vârtejul suferinței și fricii sau putem parca lateral, ca să ne tragem sufletul și să ne întrebăm cine suntem. 4 este cifra Pământului, a stabilității, a solidității, a ancorării, a realității. Acest triplu patru îmi dă posibilitatea să ancorez în realitate lucruri la care aspir. Aceasta este alegerea: vrem să ancorăm ceva care ține de câmpul de disperare întreținut cu obstinație de media și autorități? Aș spune că vom observa că marile pandemii amplificate monstruos se vor fleșcăi mai repede decât ne închipuim. Există o întreagă trupă nevăzută – sunt cu zecile și sutele de mii de oameni în meditație și rugăciune, inspirați de adevărați maeștri, care creează, prin sincronizare, o undă coerentă de corectare a aberațiilor din 3D. Am mai spus asta și a deranjat, așa că acum o scriu: suntem într-un progres fenomenal din punct de vedere al alinierii ca specie și ca intenție a speciei.

De aceea, ar fi grozav să vă puneți o muzicuță bună, de meditație, să închideți tot bruiajul extern, mai ales că acum e mult mai ușor de făcut asta într-o seară de sâmbătă. Să vă scufundați în conștiință cu aceeași plăcere cu care, nu știu dacă vă mai amintiți, ne scufundăm în în apa caldă a mării în august, când vântul se oprește și supa aceea aromată cu alge seamănă aproape cu un lichid amniotic – cald, catifelat, viu. Dați deoparte toate sugestiile. Vedeți ce simțiți și percepeți. Apar gânduri ca bulele la suprafața conștiinței, doar să le remarcăm și să le reținem: nu pe cele despre ”nu mai e lapte în frigider”, ci cele care par legate de termeni aleatorii, cu sintaxe care nu au nicio legătură cu felul în care gândim și vorbim. E un timp când e bine de dormit cu pixul și post-it-ul la capul patului.

Trecem printr-un portal în care principala transformare e un fel de scuturare de bruiaj – ar putea avea un billboard pe care scrie ”Let`s get real” – și o conectare profundă cu Adevărul (Calea și Viața, a spus cineva foarte celebru): o reîntoarcere la structurile fundamentale ale Ființei, însoțită de o înțelegere profundă, liniștită, a adevărurilor pe care, uneori, mintea nu le poate cuprinde. În liniștea minții superficiale se aude Vocea reverberantă a conștiinței, care începe să ne spună cum sunt lucrurile de fapt, care sunt acele aspecte cărora ar fi bine să le oferim un pic mai multă atenție, ce îi trebuie corpului, minții, sufletului și spiritului, ce ne trebuie, colectiv vorbind, iar dacă ajungeți – nu e greu – la acest nivel de liniște, o să vedeți cum cad, prăfuite și stridente, decorurile, și cum ne aflăm în punctul în care ne putem regăsi splendoarea, ca specie creatoare, în care putem deveni constructori conștienți și conștiincioși ai unei realități așa cum o vrem, nu așa cum ni se dictează.

Portalul de 4.4.4 ne sprijină cu o energie care reverberează claritate, forță, ancorare, ne aduce aminte că pe Cale suntem toți, Adevărul ni se revelează și Viața poate deveni un act de creație orientat către toți ceilalți, nu către supraviețuirea îngustă și înfricoșată a unei entități biologice care visează un vis urât – cel al separării – neștiind că este parte din Tot. De aceea, 4.4.4 este un moment de mare Putere, acea Putere pe care am capitulat-o când șarpele ne-a întrebat dacă vrem să fim asemenea lui Dumnezeu și, astfel, ne-a indus în eroarea credinței că omul este separat de îndumnezeire.

Călătoria de o mie de leghe începe cu un pas, și nu e niciun moment mai bun decât acum ca să îl facem pe primul. Respirați și pășiți liniștiți, căci acolo unde pare că este gol ni se clădește prima treaptă.

Să aveți Inspirație.

De vorbă cu Khenpo


După sesiunea de învățături

Khenpo este, probabil, autoritatea în materie de studii buddhiste din mănăstirea Shechen, care ne-a găzduit. După strădanii serioase, a acceptat să vină și să stea de vorbă cu noi. Redau mai jos sumarul dialogului:

Despre moarte și suferință

Acesta nu este subiectul favorit nici pentru noi, nici pentru vreo altă ființă simțitoare. Întotdeauna planificăm să trăim permanent, dar, de fapt, se întâmplă contrariul. Mai devreme sau mai târziu, moartea va veni. Nu prea avem ce face în privința asta: singura opțiune este să trăim cu gândul acesta.

Din punct de vedere buddhist, impermanența este importantă pentru a înțelege realitatea existenței. Trebuie să înțelegem realitatea, fie că ne place, fie că nu. Indiferent ce se naște, aceea se va și distruge. Aceasta este natura lucrurilor.

Pentru a reduce panica trebuie să cunoaștem realitatea. Ca practicant, dacă te pregătești pentru orice călătorie, poți merge acolo. Poți muri fără niciun regret și fără nicio frică. Ca buddhiști, credem că fieare stare și te duc oate stările din viața noastră sunt rezultatul propriilor noastre acțiuni. Dacă nu greșim, nu avem parte de rezultate negative. Multe acțiuni negative produc o reacție karmică, și aceasta sosește indiferent că ne place sau nu. Dacă trăim în pace, putem muri în pace.

Pentru a nu a avea experiențe negative pe pragul morții, trebuie să ne pregătim.

Frică și panică

Dacă ne facem consecvent practica, vom fi pregătiți pentru următoarea noastră călătorie. Frica noastră de sufernță ne face să suferim și mai mult.

Trebuie să aveți grijă, dar în același timp cu grija să gândiți la un nivel mai larg și mai profund; astfel, ne putem echilibra viețile. Natura creează un fel formidabil de echilibru: prea multă mișcare necesită o pauză, o schimbare în stilul de viață, mai puține călătorii, folosireade resurse mai puține pentru a ne echilibra. Poate că acesta este un lucru bun.

Meditați asupra impermanenței: aceasta va reduce atașamentul vostru față de existența lumească. Nu prea avem mult de ales, decât să ne împăcăm cu situația.

Creștinism și Buddhism

Chestiunea se poate privi din trei perspective: culturală, spirituală și cea avieții. Cultura nu contează cu adevărat. Este vorba despre Legea Naturii, care nu are nimic de-a face cu creștinismul sau buddhismul. Dacă mergem mai în profunzime, Legea naturii este dincolo de orice religie. Obișnuiți-vă cu realitatea. Lucrurile pozitive duc la rezultate pozitive, cele negative duc la rezultate negative.

Dacă dorim cu adevărat să ne schimbăm, să devenim spirituali, cultura nu contează.

A avea grijă de alții vs a ave agrijă de tine

Limitările se referă la energia noastră. Dacă ai o imină curată și încerci să faci ce poți mai bine, dacă ești sincer cu tine însuți, realizezi că stările – ceea ce stă în cale – nu permit ajutorul tău. Să faci ce e mai bine pentru nivelul și disponibilitatea ta. Încearcă din inima ta pură.

Când realizăm ceva, e bine să fim recunoscături pentru acel ceva, să avem gratitudine. Continuăm să ne plângem și avem nevoie să ieșim din asta: aceea înseamnă Eliberarea.

Nu ignorați sentimentele celorlalți. Un Bodhisattva nu așteaptă niciodată ceva în schimb.. Doar să faceți lucrurile cu inima deschisă. Practica de Bodhisattva, însă, este foarte importantă. (Dacă nu ați intrat în posesia cărții lui Shantideva și doriți să aprofundați practica de Bodhisattva, puteți accesa în engleză textul aici: https://www.tibethouse.jp/about/buddhism/text/pdfs/Bodhisattvas_way_English.pdf )

Dezvoltați compasiunea, așa cum se menționează în capitolul 6 al cărții, unde se vorbește despre răbdare. Nu este ușor de practicat, căci suntem antrenați să ne protejăm pe noi înșine. Când ne înfuriem, când lucrurile nu pot fi schimbate, ne putem schimba noi. Nu e de niciun folos să ne înfuriem. Dacă este vorba de o persoană, gândiți-vă că nu are nicio putere. Și-a pierdut puterea datorită emoțiilor sale. Nu dați vina pe acea persoană, gândiți-vă că nu este vina sa.

Schimbați-vă felul de a gândi. Antrenați-vă, căci lucrurile se întâmplă cu repeziciune.Încet-încet, putem deveni mai buni. Aflați care este situația celuilalt. Trebuie să venim către noi înșine, nu către ceilalți.

Scopul vieții

Să îi ajuți pe ceilalți înseamnă sp te ajuți pe tine, asta ne oferă oviață mai bună, liniștită, fericită.

Ce puternică este emoția, dacă nu o poți stăpâni… Emoția anu are limite – continuăm să dorim din ce în ce mai mult. Da că duceți o viață mai simplă, cu mai puține lucruri de făcut, puteți fi fericiți. Scopul vieții este să fim, cel puțin, fericiți.

Recomandărie Khenpo pentru practicanți:

Tara – OM TARE TUTTARE TURE SOHA.

Avalokiteshwara – OM MANI PADME HUM

http://www.drukpachoegon.info/rinpoche-teachings/audios/thangtong-gyalpo-prayer.aspx – rugăciunea lui Thangtong Gyalpo pentru eliberarea de boală

După învățăturile cu Khenpo, m-am treit înconjurată de un fel de bulă atâat de densă, încât aproape că se simțea ca o gelatină subțire. Un fel de a îmi proteja spațiul propriu, care nu a dispărut nici după ce am mâncat și dormit, nici în ziua următoare. O stare de grație foarte palpabilă.

Iar acum, rescriind notele de conversație, realizez că a făcut exact același lucru ca și anul trecut: a citit grupul și a răspuns la întrebări nerostite. Lucru pentru care sunt extrem de recunoscătoare…

Despre Iubire, numai de Bine.


Image result for red diamond heart image

Deși sunt un Grinch când vine vorba de festivisme gen ”iubește românește”, ”azi e ziua iubirii” etc., mai ales că excesul de zahăr provoacă diabet, recunosc și susțin puterea formidabilă pe care o avem noi, oamenii, când ne concentrăm în aceeași direcție. Se vorbește din ce în ce mai mult despre coerență, acea calitate magică prin care îți poți alinia toate aspectele tale interioare, care permite ca o rugăciune colectivă să aducă ploaia peste focarele de incendiu de la celălalt capăt al Pământului, care ne ajută să vindecăm pe cineva când îi trimitem în colectiv intenția de vindecare.

De aceea, susțin concentrarea asta pe a iubi, chiar dacă media și magazinele au târât-o în derizoriu. O zi de antrenament intensiv, în care să iubești, indiferent pe cine, indiferent când, indiferent unde. Să îmbrățișezi cu toată inima cealaltă persoană, că ți-e mamă , pisică sau zambila de pe geam și să o iubești necondiționat. Gândiți-vă ce aliniere extraordinară se creează în supa asta cuantică pe care o numim Univers când ne gândim să iubim tot. Ce infuzie de Bine pe spațiul ăsta românesc.

Ah, da. Și pe politicieni. Și pe cei care ne iau fața în trafic sau depășesc pe linie continuă. Și pe cei ce înjură și drăcuie. Căci Frecvența asta înaltă saltă tot. Eu cred sincer că, dacă trimitem Iubire necondiționată, acest abur roz al transmutării, putem schimba lumea. Uneori, câte un om pe rând.

Și nu uitați de surorile mai mici ale Iubirii: BunăVoința, Blândețea și Afecțiunea prietenoasă. Le puteți practica oricând, dar hai să o facem azi. De dragul coerenței.

Îmbrățișări iubitoare. Treceți la treabă.