Învăţătorii Yashingo

cu bărcuţa pe ultima porţiune de drumO dată la trei zile facem câte o incursiune în junglă: azi, cea mai importantă dintre toate „plimbările”, cum le spune Funi: mergem la Templul Yashingo.

Yashingos sunt entităţi ale pădurii. Un fel de mega-zâne şi zâni, care răspund de buna funcţionare a uriaşei reţele care este jungla… şi, deci, şi de noi, pentru că, vrem sau nu, suntem parte din această reţea atât timp cât stăm aici. Funi este foarte conştient de interdependenţă, tratează natura cu un respect fenomenal şi este amărât de câte ori vede triburi Shipibo care neglijează sustenabilitatea. În jurul satelor sunt regiuni distruse de supraexploatare, deşeuri din plastic… nu şi la Casa Shipiba. Funi nu critică, dar îl vezi, îndurerat, cum se uită când vede palmieri tăiaţi aiurea ca să se recolteze doar fructele, sau comunităţi care pustiesc totul împrejur. Când facem plimbări, cere celor din jur să ne facă mici servicii – să ne culeagă guavas, să ne care cu bărcuţele lor mici, cioplite dintr-un singur mare trunchi de copac, cum e cea din imagine, să ne culeagă câte un regim de banane din „livada” lor, şi le dă bani pentru asta. Banii cu care noi venim se împrăştie, lumea primeşte de lucru, nu e pomană. Simt, ştiu că aceste călătorii trebuie să continue şi că datorită lor copiii sunt acum la liceu, în Iquitos, sau chiar la facultate, cum s-a întâmplat cu copilul învăţătorului de la micuţa şcoală de lângă noi.

trecătorii pe şoseaua Yashingo au modelat un furnicarDe la barca mare ne transferăm, în două tranşe, în barca mică pentru a traversa ultima porţiune de junglă inundată până la poteca spre Yashingo.

Mergem în tăcere, de la un moment dat Funi, după ce aprinde mapacho şi ne purifică, ne cere expres să păstrăm liniştea pentru a nu tulbura spiritele. Mă gândesc, mergând pe poteca accidentată şi trăgând cu ochiul să văd cum se descurcă M. cu traseul, la ce puţin vorbesc şamanii. Cum îşi conservă ei energia. Cât de mult risipim noi.

Poteca e umedă, noroioasă, mustind de mirosurile sălbatice, invazive, hipnotice ale junglei. Verdele ce curge împrejurul nostru se hrăneşte din tot ceea ce moare, iar oamenii şi animalele, invizibili cu toţii, lasă doar urme care vorbesc despre trecerea lor pe acolo. Jungla nu este o grădină zoo, ca să vezi un animal ai nevoie de multă răbdare şi noroc. Reporterii la de la canalele de gen National Geographic sunt de admirat pentru zilele petrecute în căldura sufocantă, între  ţânţari, aşteptând o mişcare, pândind un cadru. Un Templu VerdeDe la un moment încolo, se simte o schimbare de energie, de parcă am intra într-o mare incintă cu ecou. Ca o biserică uriaşă. Arborii sunt, aici, mult mai înalţi. În mijlocul unui cerc de vreo douăzeci de metri diametru se află un copac imens, cu rădăcinile ca nişte lame verticale. Funi se opreşte şi bate în copac, care sună ca o mare tobă, cu mânerul macetei. Apoi ne roagă să cântăm, şi Gayatri Mantra răsună, pentru a doua oară anul ăsta, în Amazon. Ne ţinem de mâini, în semicerc, în faţa acestui templu natural al unor entităţi binevoitoare, care au ghidat anul trecut pe unul dintre noi în cea mai uluitoare şi stupefiantă aventură în noaptea junglei. Yashingos. Aceste entităţi transferă, după Funi, cunoaştere către cei care se conectează cu ele. Observ atenţia şi interesul cu care cei doi şamani veniţi din Pucallpa urmăresc drumul, semnele şi locul. Tot ei lucrează pentru deschiderea spaţiului: ceremoniile lor tăcute, cu fum de mapacho, sunt ca nişte chei care deschid misterioase găuri de vierme în dimensiuni, spaţii, timp sau netimp dincolo de ceea ce putem palpa cu cele cinci simţuri tradiţionale.

leac şi ofrandăAvem un interval, după ceremonia lor de conectare, în care să îmbrăţişăm acest mare copac-templu şi să înţelegem, ca orbii, ceva din învăţătura Yashingo. Funi spune că de la aceste fiinţe a învăţat terapia cu plante, ele i-au fost învăţători, şi nu mă pot opri să admir uşurinţa şi dedicaţia cu care aceşti oameni, care abia scriu, se ţin de meditaţie pentru a învăţa, a descoperi, a cunoaşte.  Pe latura copacului, acolo unde curge un fel de miere cu care ne-au miruit şamanii, se află o moviliţă antropomorfă, la care se lasă ofrandele. Cristale, beţişoare parfumate, frunze de coca, mapacho – orice poate dărui cineva. Pe o laterală, o pată ca de lichen, verde-crud, indică locul în care poţi pune tâmpla ca să asculţi şoapta nerostită a spiritelor înalte de aici. Funi spune că Yashingos ne-au acceptat şi ne informează că ne vor vizita în ceremonie… lucru care, paradoxal, se întâmplă în al doilea episod de Ayahuasca. Nu unuia, ci mai multora.

Pământul se mişcă, vibrează, e ca un val de miere, brusc fluid, ondulând de atâta energie. Simţim asta – şi un fel de comuniune cu un copac, trei şamani şi multe zâne verzi. E un cadou minunat de ziua lui R., pe care simţim nevoia să îl sărbătorim , după tortul improvizat ieri, cu un masaj la opt-zece mâini. Ca de obicei, asta stârneşte şi dorinţa celorlalţi de a fi aşezaţi pe minunata masă de masaj pe care grupul precedent i-a făcut-o cadou lui Funi. Profesională, solidă, păstrând un pic de miros de stătut de la stocarea între grupurile succesive. Am adus cu noi tot soiul de uleiuri, purtătoare şi esenţiale, aşa că răsfăţul poate funcţiona la cote maxime.

Din vibraţia înaltă de la templul Yashingo ne întoarcem în cehstii mai lumeşti. La prânz înţelegem că bucătăria e ca un computer cu RAM mic. Una spui, alta se întâmplă. Primim o supă shipibo de peşte care rămâne scârboasă în ciuda tentativelor de a o drege cu zeamă de lime şi pătrunjel uscat din pliculeţele pe care le-am adus cu noi. Abandon. Mâine trebuie să le spunem ce şi cum să gătească, şi asta cu puţin timp înainte de a se produce procesul în sine :).

 

4 comentarii la “Învăţătorii Yashingo

  1. Felicitari ! Va rog, continuati sa scrieti, este asa de interesant si de placut ! Absolut indeit, si felul in care scrieti se simte cu placere, cu dragoste, cu pasiune ! Felicitari, parca simt ca va insotesc… si eu stau aici, la mii de km departare si fiecare pas … ma doare. Multumesc din suflet !

  2. Sunteti minunata ! Sa fie precum ati spus ! Pana atunci sigur voi termina toate lectiile de mers. Drum bun si placut si va multumesc pentru toate emotiile minunate pe care mi le transmiteti !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s