Poarta Leului

Hotelul cu perdele roșii, la care am aterizat în Tarascon, e unul dintre puținele care oferă micul-dejun inclus în preț. Proprietarii sunt arabi, arab e și cartierul în care ne aflăm, patronat de o efigie de balaur – Tarasque îi zice, e un fel de monstru cu cap de leu, șase picioare
de urs, corp de bovină și o carapace de țestoasă, plină cu țepi, despre care se spune că ar fi locuit în zonă, devastând arii largi, până l-a îmblânzit Sfânta Marta, sora Mariei Magdalena.  De altfel, unul dintre motivele pentru care suntem aici este exact biserica în care se află rămășițele ei pământești.

20160808_101621După răsfățul cu iaurturi, croissant, brânză (yupiiii!) și gem ne pornim către biserica în chestiune. Centrul vechi al  orașului este încântător, deși cam adormit și cu multe prăvălii închise ori de ora matinală – nu e încă zece-, ori de criza care a lăsat păianjenii să se cuibărească în colțurile intrărilor. După intrarea monumentală în spațiul orașului vechi, străduțele sunt minuscule, drăgălașe, casele au obloanele acelea de Provence, vopsite în albastru-verzui decolorat, dăm peste o stradă a îndrăgostiților și statui de personaje mai mult sau mai puțin celebre.

Drumul duce la râu, pe malul râului se află castelul din Tarascon și vis-a-vis de el, Biserica Sf. Marta. Spațiu de uimire și întâmplări.

Intrăm mai întâi în biserică. Deasupra ușii laterale apar cele trei imagini ale animalelor mitice care compun cele trei aspecte ale heruvimului: vulturul, leul și taurul. Ca și în biserica Mariei Magdalena din St. Maximin, mormintele cele sfinte sunt așezate pe partea stângă a bisericii. Altarul e plin de semne și simboluri, ca de obicei.

20160808_105816

Îmblânzitoarea de balaur doarme liniștită, purtând semnele Puterii și Crednței, iar în biserica ei plutește o mare de forme luminoase, pe care le vedem cu toții când închidem ochii. În altar, tablele Legii și piramida cea celebră… pe aici se țes multe legături între Trandafir, Templieri și masoni… Stăm ceva pe aici, să absorbim tot ce e de absorbit, și venim afară, în soare.

20160808_112425Cum treci drumul dai de castelul din Tarascon, o vechitură tare frumoasă , înconjurată de fostul șanț de apă care o apăra. Intrăm, trecem de grădini și începem să urcăm din etaj în etaj, către terasă, moment în care încep să se întâmple experiențe stranii: cineva simte un cuțit în spate, pe scări… altcineva are amintiri tulburi despre locul ăsta, când era locuit… altcineva simte o amețeală stranie… de parcă am fi trecut pe aici, am fi trăi pe aici, am fi murit pe aici. Pauza pe terasă este obligatorie, pe de o parte ca să ne tragem sufletul după atâtea scări, pe de alta ca să ne recuperăm după episoadele de prin castel. Profităm de ocazie, ca să căutăm cazare pentru diseară.

13934689_1427907477223294_7670298724163542283_nPe acoperiș e soare și vânt. Suntem pe Rhon, aproape de gurile sale, râul e lat și frumos, iar aici, sus, ai senzația că te-ai desprins de tot ce e pământesc.

Facem un pic de debriefing a propos de senzațiile pe care le-am avut, într-un fel sau altul, mai toate. Și ne pregătim să pornim către următoarea destinație…

În apropiere de hotel și de mașinile parcate, fericit, în parcarea gratuită a gării se află un supermarket, de unde ne facem aprovizionarea și improvizăm prânzul. s-a cumpărat una bucată ghiveci de busuioc… și avem, firește, roșii și brânză alături de baghetele multicereale crocante. O parte din grup își așează șatra în părculețul cu platani, până se termină festinul. Apoi băgăm cheia în contact și ne îndreptăm spre Munte.

Drumul este absolut uluitor, dar și greu – serpentine strânse și înguste, uneori fără niciun fel de parapet de protecție, ne duc în văi din ce în ce mai înguste, până trecem de o mare Poartă. E ca în Stăpânul Inelelor, cele două canaturi mari cât un munte fiecare lasă o trecere minusculă pe unul dintre versanți, iar când pătrundem în spațiul de ”dincolo”, ca să ajungem la pensiunea cu nume de moară pe care am ales-o pentru noaptea asta. Peste drum de ea, un restaurant destul de picant e locul perfect în care să terminăm seara, după o meditație de 8.8 și o partidă strașnică de râs.

Citește și https://pisicka.wordpress.com/in-cautarea-graalului/fericiti-cei-blanzi/

Anunțuri