Receptivitatea, în şapte exerciţii


Receptivitatea este o trăsătură crucială pe care avem nevoie să o deţinem şi să o cultivăm. Este una dintre calităţile noastre de bază, din care pot izvorî altele, cum ar fi adaptabilitatea, creativitatea, inovaţia şi viziunea.

În plus, receptivitatea este absolut necesară pentru a asculta cum se cuvine, pentru a avea calităţi de contact interpersonal şi de rezolvare a problemelor, lucruri care îi disting pe lideri de marea masă medie.

O însuşire crucială

Dacă nu suntem receptivi, scăpăm ocaziile de a învăţa şi de a ne conecta cu ceilalţi. Aceştia vor începe să fie reţinuţi când vine vorba să îşi împărtăşească ideile şi experienţele, şi la rândul lor vor evita să asculte profund ce spun ceilalţi şi să trăiască bucuriile comunicării reale. În plus, intuiţia, viziunea, creativitatea şi capacitatea de a rezolva optim problemele se bazează pe receptivitate, fiindcă toate acestea necesită un flux sănătos de inspiraţie, informaţie şi idei. Dar mai sunt şi alte consecinţe nefericite ale lipsei de receptivitate: pentru cei cărora le lipseşte receptivitatea, fie din cauza încăpăţânării, fie din cauza lipsei de prezenţă, există riscul unei atitudini închise, fie mental, fie situaţional. Persoana căreia îi lipseşte receptivitatea poate fi lipsită -fără intenţie, desigur – de atenţie faţă de ceilalţi, de recunoştinţă, fiindcă ambele necesită o receptivitate bine înrădăcinată.  Imaginaţi-vă un pârâu limpede, sănătos, care curge bine… apoi imaginaţi-vă acelaşi pârâu, plin de gunoaie şi crăci moarte. Când receptivitatea este limitată, la fel se întâmpă cu toate cele care altfel ar trebui să curgă şi să fie primite în interiorul nostru.

Exerciţii pentru amplificarea receptivităţii

Din fericire, receptivitatea este o calitate, o trăsătură şi un obicei care poate fi cultivat şi stăpânit. Adoptând practicile de receptivitate, veţi câştiga nu doar receptivitate, ci şi posibilitatea de a folosi aceste practici ca parte din dezvoltarea personală sau spirituală. Iată câteva posibilităţi dintre multele opţiuni posibile:

·        Primeşte.

Deşi pare puţin facilă, metoda nu e deloc comună. Gândiţi-vă la receptivitate nu ca o calitate, ci ca la o stare mentală generală: capacitatea de a recepţiona poate fi o practică de amplificare a receptivităţii. De exemplu, dacă ne simţim conştienţi de noi înşine şi ne gândim la cât de conştienţi de sine suntem, ne închidem faţă de primirea semnalelor din exterior.  Dacă suntem concentraţi pe a oferi şi a primi cu graţie – orice, de la frumuseţea unei flori, la căldura soarelui, la aerul pe care îl inspirăm, la un zâmbet, compliment sau dar de la altcineva , atunci devine foarte greu să stăm concentraţi doar pe noi înşine. Nimic greşit în a ne concentra în interior,dar e un timp pentru toate, iar acum ne ocupăm de deschidere.

·        Stai liniştit.

În Tao Te Ching există un exemplu al pârâului murdar, care nu se curăţă niciodată. Pentru a obţine claritate, pentru a auzi sau a vedea prin fenomene şi lucruri şi pentru a primi informaţii, îndrumare, inspiraţie trebuie să stăm liniştiţi suficient de mult ca să permitem minţii hiperactive să se limpezească. Să stai liniştit nu e o pierdere de timp, ci  un timp alocal liniştii: momentele în care pari să nu faci nimic sunt, de fat, momentele în care încep să curgă inspiraţia, ideile, soluţiile. Dacă ne uităm la liderii celebri, la artişti, la inventatori, toţi practică într-un fel sau altul momentele de linişte.  Iată câteva sugestii:

  • Cinci-zece minute în parc, fără să faceţi nimic. Doar să priviţi şi să ascultaţi ce este împrejur.
  • O plimbare în natură, fie în pădure, fie în mediul urban. Mergeţi încet, opriţi-vă, literalmente, şi mirosiţi trandafirii.
  • Prânzul sau cina, fără nimeni altcineva, fără citit, fără emailuri, fără televizor. Concentraţi-vă pe gustul mâncării.
  • În avion, aşezaţi-vă în linişte, fără nimic altceva decât un caiet şi un creion pe care să notaţi ideile. Nu cedaţi tentaţiei de a umple timpul cu scrisul. Priviţi, ascultaţi, respiraţi, relaxaţi-vă.

• Meditează.

Asta e, de fapt, meditaţia: cultivarea disciplinei sau capacităţii de a sta liniştit, receptiv la tot ceea este împrejur, când minţile şi urechile nu sunt asediate de zgomot. Fie că durează cinci minute, fie că durează o oră,  practica meditaţiei, printre alte beneficii, ne învaţă cum să ne detaşăm de zgomot, astfel încât să putem vedea şi trăi comorile care se află dincolo de zgomot. Meditaţia ne creează şi un „spaţiu-tampon” care ne permite să fim comunicatori şi observatori mai buni.

  •  Observă

Unul dintre exerciţiile cele mai utile pentru atingerea şi extinderea receptivităţii este să observăm toate felurile înc are primim lucruri tangibile sauintangibile, vizibile sau invizibile, într-o zi obişnuită. De la aerul pe care îl respirăm, la apa pe care o bem şi mâncarea pe care o primim, abilitatea de a remarca toate aceste lucruri creează spaţiu ca să punem recunoaşte ce primim şi astfel creăm sau ne întărim capacitatea de a primi.

  •  Ascultă. 

Dacă vrei să ajungi să asculţi cu adevărat (şi asta chiar merită, pentru că vei descoperi foarte multe lucruri în spatele cuvintelor pronunţate) învaţă cum să pui întrebări deştepte, sau să repeţi ce ai auzit ca să te asiguri că ai auzit bine.  Ambele necesită capacitatea de a auzi, de a recepta ceea ce împărtăşeşte sau comunică persoana cealaltă.

O metodă excelentă, dacă tot a venit vorba de ascultat, este îţi alegi o muzică bună pe care să lucrezi. Frecvenţele Solfeggio sunt celebre pentru efectele lor. Mai jos am redat, pe repede înainte, o listă a principalelor efecte  pentru fiecare dintre frecvenţe, iar pentru creşterea receptivităţii, cea de 741 hz este excelentă. Pe YouTube se găsesc  multe track-uri frumoase, pe care le poţi pune în playlist şi le poţi lăsa să curgă inclusiv când dormi:

1. DO – 396 Hz – Eliberarea de vină şi frică

2. RE – 417 Hz – Descâlcirea situaţiilor şi facilitarea schimbării

3. MI – 528 Hz – Se mai numeşte şi frecvenţa iubirii. Transformă şi repară, inclusive la nivel celular.

4. FA – 639 Hz – Conectare şi relaţii

5. SOL – 741 Hz – Trezirea intuiţiei. Receptivitatea

6. LA – 852 Hz – Realinierea cu ordinea cosmică naturală

7. SI – 963 Hz – Frecvenţa superioară.  Realinierea cu starea perfectă. Fiindcă activează glanda pineală, care răspunde de percepţiile superioare,

 

  •  Întreabă.

     În loc să mai faci iarăşi afirmaţii (mai ales din categoria „trebuie să”…), exersează arta întrebărilor. Aceeaşi practică se poate aplica şi când vine vorba de comunicarea interioară, în acelaşi fel în care interacţionăm cu oamenii.  Obiceiul nostru şi înclinaţia este de a face afirmaţii, de a oferi sfaturi, de a împărtăşi opinii. Le spunem celorlalţi tot felul de lucruri. Asta poate fi grozav, căci, la urma urmei, vorbitul e o parte importantă în conversaţie. Dar asta e tot ce facem: vorbim, afirmăm, spunem. Şi aşa ne privăm singuri de ocazia de a afla ceva nou, de a primi idei, informaţii. Întrebările înseamnă să vrei într-adevăr să asculţi şi să înveţi, iar întrebările puse cu cosnideraţie pot ajuta mult mai mult decât o afirmaţie dură. Întrebările sunt o altă faţă a artei de a asculta, şi pot fi un exerciţiu plăcut şi eficient. Merită încercat.

  •  Recapitulează.

    Nu îţi trebuie decât câteva minute de concentrare pe zi, un caiet şi un creion ca să te antrenezi în practica de a fi conştient, şi să recapitulezi care sunt lucrurile pe care le-ai primit în cursul zilei:  de la răsăritul de azi la cafeaua pe care ţi-a adus-o un coleg, sau un compliment pe care l-ai primit.  Refăcând exerciţiul zilnic, poţi trece la conştientizarea recepţiei şi în timpuil zilei. Primeşte natural şi conştient, şi notează ce primeşti. Şi mai bine, extinde-ţi „antrenamentul” şi ţine un jurnal de receptivitate.

Sigur, poţi să te gândeşti la alte opţiuni pentru antrenamentul receptivităţii. Dacă îţi vine vreo idee, lasă un comentariu aici.

Reclame