poftă bună, treci în pat.

Seară minunată, la mare. Clinchet de clopoţei de vânt, din scoici, fluturări de materiale albe, lumânări adăpostite în cochilii de sticlă transparentă. Bucătarul de trei stele pregăteşte tot felul de minunăţii ale mării. Sosuri complicate, pane-uri cocoloşite cu umbre de şofran, grill-uri marinate prin cine ştie ce poţiuni complicate.

Vinul curge in sticlele personalizate cu sigla locaţiei. După care – oroare- remarci şerveţelele albe,  ieftine, tipărite la metru, cu o reclamă stupidă la o marcă de prezervative despre care lumea zice că sunt strâmte (să fie doar ambiţiile de macho român?…), cu o culoare pe lângă roşu bordeaux, dar spre maro… Respingător? Abject?

Deşi fructele de mare au renume în privinţa proprietăţilor lor afrodisiace, a aduce vorba de epilogurile erotice e cel puţin forţat, din multe, multe motive. Dar principalul e că nu eşti obligat să treci în pat direct de la masă, decât dacă vorbim de cine ştie ce prestaţie profesională din breasla cea mai veche din lume, cu plata în natură contra cină elegantă… sau că o marcă de lounge beach bar s-ar potrivi mai degrabă cu Durex… sau că şerveţelele de hârtie, mai ales cele tipărie cu sigle suspecte, nu au ce căuta la o crâşmă care ia zece lei pe o cola mică-mică…

Evit să citez mărcile, pentru că ruşinea brand managerului de prezervative şi cinstea asocierii cu o marcă premium sunt contradicţie în termeni. Dar şi pentru că, în ciuda afluenţei de silicon, îmi place acel beach bar. Sper că proprietarul, care a investit o grămadă în concept, arhitect, branding în sine o să ia cravaşa şi o să le croiască dobilanilor care au comis gafa câteva linii zdravene pe cefele late şi bronzate, poate mai dinamizează puţin circulaţia sângelui dinspre stomac spre creier, şi nu în jos, cum s-ar putea deduce din mesajul şerveţelului păcătos.

Masculin şi feminin la serviciu

Urăsc sacoul. Niciodată nu mi-a venit bine şi nu m-am simţit confortabil în sacou. Obligată de reguli de biz să îl port ani în şir, cu prima ocazie m-am lepădat de el şi l-am înlocuit cu jachete prietenoase şi şaluri învăluitoare, punctate de câte o broşă în formă de animal. Fără nicio firimitură de lână, de la care capăt straşnice alergii, mătasea şi bumbacul nu m-au împiedicat să gândesc, să acţionez, să am proiecte de succes.
Îi ador pe truditorii din agenţii, care poartă cu nonşalanţă bascheţii şi blugii la o întâlnire de strategie de business, am o admiraţie nestăpânită pentru câte un business guy care asortează un pantof foarte sport la un pantalon foarte biz (ah, rafinamentul englezesc mai are mult până să treacă de cultul cravatei sângerii pe care securitatea ne-a imprimat-o cu fier roşu în creiere) şi urmăresc, în continuare, dezgheţul regulii.
Uneori văd câte o sprânceană ridicată în faţa lipsei de conformare la normă. Dar am circumstanţe atenuante, marketingul e format din tot felul de nebuni.
Deşi invenţia taiorului în modă a fost privită ca o revoluţie majoră, departe de noi să profităm prin adopţia frumuşelelor taioare roz Coco Chanel.
În moda feminină de business au aterizat, cu viteză, cămaşa care ascunde curbele sânului şi taliei, taiorul drept , în culori închise, care te transformă într-un oficiant asexuat al unui ritual de neînţeles, pantofii care îmbracă piciorul şi glezna. Varianta modernă de burqha, ansamblul e stupefiant. Judecând totul din perspectiva războoiului sexelor, lucrurile devin, brusc, foarte simple.
Primo, femeile au invadat lumea bărbaţilor. Au îmbrăcat, mimetic, hainele lor şi şi-au dat deoparte vocaţia atracţiei.
Secundo, necesara transsexualizare, ca un fel de paşaport spre un tarâm interzis, a fost dublată de o stranie dorinţă a femeilor de a deveni bărbaţi. Femeia bărbată, celebrată de publicaţii de business, dură şi neînfricată… what is wrong with this picture?…
Tertio, de ce ar afecta faptul că eşti femeie modul în care interacţionezi cu alţii?
Deşi nu am fost niciodată o sufragetă, cred că principalul rău este cel pe care ni-l facem noi înşine. A-ţi nega propria natură, oricât de celebră ar fi eticheta de pe interiorul sacoului şi oricât de bun materialul, nu e decât o tensiune suplimentară pe care, dacă ajungi să o recunoşti, ai rezolvat–o pe jumătate.
Supracompensarea unui dezavantaj închipuit prin îmbrăcămintea mimetică este o mărturie a culturii macho de business. Deşi adrenalina e mai gustoasă când o mânuieşti din vârful floretei decât din tun, se pare că mai e de săpat până să ajungem la un oarecare echilibru – în primul rând, interior.
Mă întorc la hainele mele. Moi, învăluitoare, prietenoase, în culori care mă exprimă. Ceea ce doresc tuturor.

Lecţii pentru bărbaţi desperecheaţi

În periplurile prin lumea apelor, circa trei bărbaţi desperecheaţi au cochetat cu varii alternative de atragere a sexului frumos în aşternuturile ortodoxe ale pensiunii. După repetate atacuri asupra potenţialelor victime, proiecţii şi scanări inutile, am decis să dăm drumul unei rubrici de constatări – de genul feminin, evident – care să producă ceva procese de gândire prin extremitatea respectivă a masculilor horny and willing – aşa de willing că rup uşa.

Deşi scriu lista de reguli sub influenţa unei puternice lovituri cu poarta în frunte, administrată de golden retrieverul cel mai optimist din lume (mă gândesc că mai are putin şi rupe gardul de beton, dacă azi a scos din ţâţâni poarta de fier), sunt perfect lucidă, iar regulile sunt redactate acolo, la cald, pe măsură ce constatam încălcările repetate ale codului nescris al vânătorii de femei.

Aşadar,

1. Nu te grăbi. nici la agăţat, nici la pat. preludiiile necesare, odată omise, se lasă cu concedieri categorice. Promit că voi reveni la acest paragraf cu un articol dedicat, dar asaltul gen hienă asupra bietei carcase nu ducce la niciun fel de senzaţie de realizare personală. În fond, poţi lua poza lui Marilyn şi ajungi cam tot acolo – adică sfârşeşti singur. Asta nu exclude una mică dacă ţinta, jucăuşă şi dispusă, indică direcţia respectivă. 

2. Fă-o cu stil. Puţin umor, puţină şovăială cuplată cu puţină îndrăzneală, o cămaşă asortată englezeşte cuvesta,  jeanşii şi bascheţii la blugii rupţi, cu talie joasă, sau cei pencil, sunt mult mai atractive decât pantalonii pungiţi şi ghetele generaţiei precedente. Preferăm o undă de deo sau parfum transpiraţiei feromonice, iar plescăielile şi alte sunete biologice sunt de păstrat pentru întrecerile de specialitate cu ceilaltţi masculi din haită.  Nu te întoarce pe partea cealaltă,să sforăi mulţumit după ce ai comis-o, când ea te aşteaptă la o repetiţie. Nu suntem locuri de parcare temporare pentru genitalele nepricepute (da, se mai întâmplă şi asta).

3.  Niciodată cu una măritată, pentru că necazurile cresc exponenţial, cu numărul de parteneri implicaţi în ciorbă. Sau în supa miso. Nu o să ai cu ea nici concedii, nici ieşiri lungi, nici sărbători, pentru că se va duce acasă. În plus, slabe şanse să îţi pună ciorapii la spălat, dar, ce-i drept, o iei gata educată.

4. Nu vorbi, ascultă. Femeia de lângă  tine va avea nevoie de cineva care să simpatizeze cu săculeţul de probleme vărsat de pe masa din faţa ta. Asta nu înseamnă să le rezolvi, dacă nu o cere expres. Femeia are nevoie să se văicărească neproductiv, după care, emoţia fiind descărcată,  relaţia poate continua. Nu o interesează poveştile despre performanţele tehnice ale ultimului gadget, nici cele cu întâmplări de la birou, ce tranzacţii au făcut colegii, tehnicalităţi din meseria lui. se va bucura de reuşitele pe care i le împărtăşeşti fără utilizarea limbajului de specialitate şi te va susţine dacă are impresia că o consulţi.

5. Şi ultima, ca să nu inventăm iarăşi zece.  studiază ce îi place şi ce nu. Ce mănâncă, ce bea, cu ce parfum se dă, ce farduri foloseşte. Află când e ziua ei şi cum se numeşte pisica vecinului. Atenţia ta pentru aceste detalii, combinată  cu o înţelegere demonstrată a problemelor cu care ea se confruntă, şi cu asigurarea că în ochii ăi ea e cea mai cea… imbatabil.

Aplicaţi şi sosiţi cu feedback, Doamne-ajută….

Personalizare. Depersonalizare. Schizofrenie

 

brand personality, pana la ultimul detaliu.

 

Suntem, fără discuţie, un mediu schizofrenic: În aceeaşi zi în care o adunătură de oameni vorbeşte despre extra-mile-ul pe care trebuie să îl faci ca să cucereşti clientul sofisticat, în care mergi cu personalizarea până la a transforma un powerpoint într-un pacheţel după chipul şi asemănarea brandului pe care îl susţii, acţiunea desfăşurându-se într-o ultra locaţie, cu mobilă de bunici şi lambriuri de englezi, în piaţa din faţa celei mai urâte clădiri din Europa se desfăşoară manifestaţia taximetriştilor, care cer ceva, nu am înţeles ce, pentru că jurnaliştii de pe sticlă sunt prea preocupaţi de senzaţionalul blocajului de trafic ca să mai insiste asupra problemelor cu care, e limpede, oamenii ăştia se confruntă.

Şi tot în aceeaşi zi, o adunătură de parlamentari comunitari aruncaţi în întuneric de cine ştie ce conjunctură astrală îngrozitoare proclamă că în Europa trebuie interzise, pe motiv de discriminare sexuală, cuvintele domnişoară, domn, doamnă. De aici la cetăţenii iacobinilor şi tovarăşii comunismului totalitar mai e doar o aruncătură de băţ.

Nu ştiu ce sex au personajele care au putut propune o asemenea idioţenie, dar mă gândesc că le-ar trebui o mână de ajutor serios, doar-doar s-or lumina. Sau cinci ani de comunism, ca să le iasă apelativele non sexuale pe nas. Eu, una, nu sunt nici sufragetă, nici activistă. Cred sincer în inegalitatea dintre sexe, în atracţie, în completare şi în personalizare. Ce e bun pentru mine, nu e bun pentru celălalt. Eu sunt ok cu ideea că sunt femeie. Mi-ar plăcea să fiu bărbat o săptămână, nu ca să stau deasupra, ci ca să văd cum e să iubeşti o femeie. Să te bălăceşti în testosteron. Să ai umeri laţi şi păr pe urechi :))

Lăsând gluma la o parte, am scăpat de o înregimentare şi uite că ni se pregăteşte alta, mai nouă şi mai frumoasă.

Propun să eliminăm marketingul pentru bărbaţi, revistele playboy, o dată cu cosmo şi beauty shopurile. Ş.a.m.d. Şi, by the way, coaforul şi meciurile de fotbal, că irită sexul opus (pardon, ce politic incorect. Cum adică? Două sexe opuse???)…

Schizofrenie curată, zău aşa… Bine-aţi venit în cuibul de cuci europeni. Aşteptăm pupezele.