Suntem ca nişte turişti…

„Suntem ca nişte turişti: venim de undeva, petrecem aici o sută de ani, apoi ne ducem altundeva”. O definiţie cel puţin interesantă a vieţii, parte din lecţiile de azi de la Dalai Lama. O dimineaţă concentrată şi serioasă, urmată de o după amiază jucăuşă, în care maestrul, plictisit de lentoarea traducătorului de maghiară, şi-a întins picioarele, a început să dea din degeţele, s-a scobit în ureche şi l-a întrerupt repetat cu istorii hazlii de prin Lagos sau aiurea.

E paradoxal să vezi un mare maestru, care are abilitatea de a iniţia simultan 12000 de oameni (da, atâţia au fost azi în sala plină) cum face haz de toate cele, începând cu el şi engleza lui: „În UK mă simt puţin jenat, dar în Ungaria nu contează”, şi o spune râzând din toată inima, aşa că nu te poţi supăra chiar dacă eşti ungur get-beget. De altfel, din acelaşi tablou fac parte şi traducătorii, în costum şi cu ciorăpei în loc de pantofi, că deh, în faţa maestrului te descalţi ca să arăţi respect.

Oamenii au venit la ceremonia Chenresig cu copii, unii foarte mici se târăsc sau, respectiv, se aleargă pe culoarele dintre scaune, spre disperarea mamelor, care încearcă să îi reţină în perimetru. În poala a doi călugări doarme un mic călugăraş, nu are mai mult de doi ani, l-au adus cu căruciorul la iniţiere. O maşinuţă gen model creează un pol de joacă, copiii aleargă după ea, dar nu se bat pe jucărie, în timp ce maestrul vorbeşte de cele patru adevăruri nobile…

Din ce s-a povestit, un lucru aş vrea doar să menţionez astă seară – a fost o întrebare referitoare la ce ar trebui să îi învăţăm pe copiii noştri. Răspunsul a venit fără nicio ezitare. Cel mai important lucru este afecţiunea. Apoi, paradoxal, veni vorba de tot felul de discriminări şi HHDL spune ceva de genul „există locuri în lume unde societatea este condusă de femeia-mamă. Ar trebui să învăţăm mai mult de la aceşti oameni.”

Pentru un maestru căruia până şi statuia Sfintei Fecioare de la Fatima i-a zâmbit în semn de binecuvântare, abordarea matriarhatului se înscrie în aceeaşi schemă năucitoare de paradoxuri pe care acest om cu corpul de curcubeu le aruncă, voios, lumii, hrană pentru suflet.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s