Am lansat, ieri, pe Facebook, o idee de navigație care să permită deschiderea unei ferestre spre înăuntru. Prncipiul e simplu: intri în modul ”imagine”, te lansezi pe Google, fără vreo căutare oarecare, și te uiți la ce curge. Imaginile duc una la alta, dacă ți-a plăcut ceva și faci click, o să vezi propunerile de imagini care au legătură cu cea care ți-a plăcut. E un traseu neplanificat care, după câteva iterații, îți permite aterizarea într-o imagine cu care să simți o rezonanță specială. Deci, te lași pe spate și-ți dai drumul să plutești în noianul de imagini. Vor fi unele care rezonează cu tine așa de tare, încât s-ar putea să simți, ceva, fizic. De parcă oftezi și se ia o greutate de pe inimă. Sau un fior. Sau o stare interioară de bucurie fără motiv. Atunci știi că ai ajuns la o imagine relevantă.
Am primit o grămadă de răspunsuri, de la fete, în general. Băieții, mai cuminți, mai așezați – dacă îi întrebi cum se simt, ori îți răspund ”bine”, ori se retragîn spatele turnului lor de non-emoție, ferecați cu șapte lacăte 🙂 .
Unii mi-au scris cuvinte. Alții au dat, evident , un search, plecând dela o definiție a stării lor din momentul acela. Alții au dat citate.
M-am mirat. Scopul exercițiului era o navigație vizuală, oarecum aleatorie, care să te ducă din ce în ce mai adânc, în cotloanele în care se cuibăresc emoțiile și senzațiile.
De ce?
Simplu.
Cuvintele stau pe stânga creierului. Acolo, cu analiza, iterațiile, excelurile și celelalte operațiuni sacadate pe care le face creierul. Imaginea, viziunea, sinteza, creativitatea stau pe emisfera dreaptă, cu care viața urbană ne-a cam desprietenit. Dacă vrei să vezi imaginea în ansamblu, dacă vrei să creezi ceva, rezervorul e pe dreapta. Stânga va fi bună să inventeze o poveste credibilă, care să justifice ce și de ce a imaginat emisfera dreaptă. Iar exercițiul, pe care l-am lansat ca să se mai relaxeze lumea, mi-a arătat cât suntem de condiționați mental de funcționarea asta, pătrată și cu muchii ascuțite, în care ne-a crescut varianta modernă de normalitate.
Sunt sigură că prietenii mei shipibo, din Amazon, nu fac așa. Altfel, cum ar fi descoperit ei plantele acelea care vindecă? În ce fel Juni ar mai fi descoperit un copăcel care i-a spus că se numește Sara și că vindecă (SaraCura)? E timpul să ascultăm de mititelul yoda. E timpul să ne dezvățăm de ce am învățat, căci altfel nu vom putea face lucrurile să zboare, și nici Forța să ne înconjoare. Căci în emisfera dreaptă e Libertate.
Pisicka's Book of Life 