Libertatea emisferei drepte


No automatic alt text available.Am lansat, ieri, pe Facebook, o idee de navigație care să permită deschiderea unei ferestre spre înăuntru. Prncipiul e simplu: intri în modul ”imagine”, te lansezi pe Google, fără vreo căutare oarecare, și te uiți la ce curge. Imaginile duc una la alta, dacă ți-a plăcut ceva și faci click, o să vezi propunerile de imagini care au legătură cu cea care ți-a plăcut. E un traseu neplanificat care, după câteva iterații, îți permite aterizarea într-o imagine cu care să simți o rezonanță specială. Deci, te lași pe spate și-ți dai drumul să plutești în noianul de imagini. Vor fi unele care rezonează cu tine așa de tare, încât s-ar putea să simți, ceva, fizic. De parcă oftezi și se ia o greutate de pe inimă. Sau un fior. Sau o stare interioară de bucurie fără motiv. Atunci știi că ai ajuns la o imagine relevantă.

Image may contain: sky, plant, outdoor and natureAm primit o grămadă de răspunsuri, de la fete, în general. Băieții, mai cuminți, mai așezați – dacă îi întrebi cum se simt, ori îți răspund ”bine”, ori se retragîn spatele turnului lor de non-emoție, ferecați cu șapte lacăte 🙂 .

Unii mi-au scris cuvinte. Alții au dat, evident , un search, plecând dela o definiție a stării lor din momentul acela. Alții au dat citate.

M-am mirat. Scopul exercițiului era o navigație vizuală, oarecum aleatorie, care să te ducă din ce în ce mai adânc, în cotloanele în care se cuibăresc emoțiile și senzațiile.

Image may contain: outdoorDe ce?

Simplu.

Cuvintele stau pe stânga creierului. Acolo, cu analiza, iterațiile, excelurile și celelalte operațiuni sacadate pe care le face creierul. Imaginea, viziunea, sinteza, creativitatea stau pe emisfera dreaptă, cu care viața urbană ne-a cam desprietenit. Dacă vrei să vezi imaginea în ansamblu, dacă vrei să creezi ceva, rezervorul e pe dreapta. Stânga va fi bună să inventeze o poveste credibilă, care să justifice ce și de ce a imaginat emisfera dreaptă. Iar exercițiul, pe care l-am lansat ca să se mai relaxeze lumea, mi-a arătat cât suntem de condiționați mental de funcționarea asta, pătrată și cu muchii ascuțite, în care ne-a crescut varianta modernă de normalitate.

Sunt sigură că prietenii mei shipibo, din Amazon, nu fac așa. Altfel, cum ar fi descoperit ei plantele acelea care vindecă? În ce fel Juni ar mai fi descoperit un copăcel care i-a spus că se numește Sara și că vindecă (SaraCura)? E timpul să ascultăm de mititelul  yoda. E timpul să ne dezvățăm de ce am învățat, căci altfel nu vom putea face lucrurile să zboare, și nici Forța să ne înconjoare. Căci în emisfera dreaptă e Libertate.

Salt pe următoarea spiră


E plin internetul de ştiri astrologice. Pe vremea când am bătut intens poalele de Himalaya, un călugăr tibetan mi-a spus că importante nu sunt sărbătorile făcute de mâna omului, ci cele cosmice, pentru că ele vin cu o anumită energie. Se referea la 1 ianuarie, care e doar o convenţie, la 14 februarie şi alte ocazii de marketing :D. Dar, de fapt, sărbătorile acelea Mari, din Crucile Universului, sunt ca un fel de talaz care vine şi mătură viaţa, iar cei ce înţeleg acest fel special de surfing pot încăleca valul ca să ajungă lin, repede şi frumos la destinaţie.
Am traversat crucea iernii, cu solstiţiu, lună nouă şi intrarea în Capricorn: fiinţa aceea încăpăţânată care se duce drept în vârful muntelui. Cu energie, cu voinţă, cu viziunea atingerii acelui vârf, oricare ar fi el în mintea fiecăruia: poate că este naşterea unui copil, atingerea unei conexiuni mai profunde cu Sufletul propriu, realizarea unu scop care să îi atingă, blând, pe ceilalţi, cu aripa Binelui sau, pur şi simplu, exprimarea deplină a talentului şi abilităţilor cu care am venit pe planeta asta.

Oricum am lua-o, tot un salt înainte e. Şi, dacă între 2012 şi 2014 am fost scuturaţi în shakerul cosmic mai ceva ca la Barul Universal, acum este momentul să ne propunem ceva care să înceapă, dacă se poate, fără o negaţie :D. Începe ceva nou. E timpul pentru acţiune. Dacă se poate, până la idealurile acelea la care nici nu am cutezat să visăm. Suntem într-un moment în care, orice intenţie am arunca în Univers, ea are şanse uriaşe să capete formă. Ni se propune o formă de leadership personal care presupune să stăm ancoraţi în realitatea aceea imediată, dar să ne facem mişcările din spaţiul inimii către exterior. Centrare, viziune, construcţie, răbdare, autenticitate, compasiune, creaţie şi intuiţie sunt cuvintele-cheie.  Să le luăm pe rând.

  • n-o lua razna. stai şi ancorează-te, iar şi iar, în realitate. S-ar putea să nu fie simplu, pentru că te simţi ca o bulă de gaz care iese la suprafaţă şi e nevoie de voinţă ca să rămâi în lichid. Când simţi că pierzi legătura cu realitatea, aşează-te şi respiră.
  • ceea ce este împrejurul tău contează enorm. Observă. Notează, alege opţiunile de a răspunde realităţii. În fiecare secundă. Fii pregătit pentru orice, pentru că semaforul tocmai ce s-a pus pe verde.
  • atenţie mare la credinţe. REalitatea este ce gândeşti, nu ce doreşti. Deci gândeşte ca şi cum realitatea deja se curbează ca să te ducă la ceea ce îţi doreşti.
  • şi apoi creează. Intrăm într-un spaţiu în care creativitatea de orice fel este favorizată, este atu-ul cu care poţi câştiga jocul. REscrie-ţi povestea. Ai grijă ca ea să facă bine şi periferic, altora, nu doar central, ţie.
  • gata şi cu victimele. Dacă e să fii victimă, e din cauza propriei tale lipse de apetit pentru a îţi conduce viaţa. Concentrează-ţi energia şi mobilizează-te.
  • e timpul să încetezi cu învinovăţirea şi autocritica . Ia-ţi în braţe bunele şi relele, acceptă că asta e materia primă cu care lucrezi şi vezi cum faci ceva bun din tot amestecul.
  • ştii ce funcţionează pentru tine. ştii cine eşti. dă-ţi voie să trăieşti.
  • înţelege că suntem cu toţii parte din ceva mai mare, suntem interconectaţi. Uită-te la ce îţi arată ceilalţi (că îţi place sau nu, fiecare proiecţie e o lecţie) şi vezi cum poţi să te armonizezi cu fluxul colectiv.
  • ascultă-ţi inima şi las-o să te atragă în explorare. acolo unde ştii totul nu mai e nimic de creat. 

Aşa. şi ce facem cu toate astea?

Cel mai simplu, alegem una şi stăm în auto-observare şi auto-corectare vrei trei săptămâni. apoi trecem la următoarea. Simplu.

Vă doresc tuturor Sărbători line, bune, inspirate şi pline de Iubire.

Wesak şi armonia


deer_and_dharma_wheel Probabil că în fiecare zi, în lumea asta mare, e o sărbătoare. Azi este, în tradiţia buddhistă, Wesak-ul, ziua lui Buddha. Mai este şi ziua lui Matei, în tradiţia catolică, e şi o sărbătoare în Malawi şi tot aşa. Unul dintre simbolurile izbitoare şi repetitive la buddhişti, la fel cum găseşti crucea la noi, este roata cu opt spiţe. Fiecare reprezintă o valoare morală, etică, aşa cum sunt cele zece porunci la noi…  sau cele cinci principii Reiki. (dacă vrei să citeşti mai mult despre ele, iată un articol dedicat: https://pisicka.wordpress.com/un-pic-mai-bine-in-interiorul-tau/reconectarea-cu-orice-radacini/don-beckett-despre-principiile-rei-ki/.

Revenind la cele opt spiţe ale roţii Căii sărbătorite azi, ele reprezintă calea prin care omul îşi poate atinge natura sa superioară, şi au fost explicate de Buddha în prima învăţătură de după iluminare. Calea în opt aspecte se referă la a privi corect, a avea intenţiile corecte, o vorbire corectă, acţiuni corecte, un mod de viaţă corectă, un efort corect, o atenţie asupra prezentului şi o concentrare corectă. Acestea sunt, în esenţă, înţelepciunea, purtarea şi disciplina mentală necesară evoluţiei personale. Pentru detalii referitoare la înţelesul fiecăreia dintre noţiuni, puteţi consulta https://pisicka.wordpress.com/un-pic-mai-bine-in-interiorul-tau/catre-un-echilibru-mai-bun/

vatican_solar_wheelCeea ce este, însă, interesant, este că simbolul roţii este de regăsit peste tot… Celebra Piaţă Sfântul Petru, din Vaatican, este construită pe acelaşi simbol, cu un obelisc central, simbolizând Calea, şi opt spiţe… Crucea şi Soarele, Steaua cu Opt Colţuri, toate sunt de regăsit de la civilizaţiile asiriene până în prezent. Simbolul, foarte, foarte vechi, a fost purtat din generaţie în generaţie de iniţiaţi, care ştiau, ca şi Platon, că patru este cifra Pământului şi că structura de patru este forma supremă de sacru bazat

sunwheel6smŞi, pentru că lucrurile nu se termină niciodată, practicile indienilor din America de Nord conţin construcţia şi operarea dintr-o structură simbolică sacră, pe care ei o numesc Roata Leacului, şi care conţine…. opt spiţe, în acelaşi format solar, care conectează ce e Sus cu ce e Jos, Masculinul cu Femininul, Trecutul cu Viitorul, Naşterea cu Moartea… sinteza tuturor aspectelor polare în cel unic, divin. M-am bucurat tare mult când am văzut o Roată de Leac deschisă în faţa Sfinxului nostru vechi şi bun. Şi o văd crescând, de la un an la altul.

Rosettes excavated from UrUltimul exemplu de opt pe ziua de azi, venind din zona sufită, este steaua cu opt colţuri. Ea apare peste tot în culturile planetei, de la cei opt nemuritori din tradiţia chineză, la cele opt puncte ale Rozei Vânturilor – direcţiile cardinale, solstiţiile şi echinocţiile. Echilibru, armonie, ordine cosmică: Islamul vine cu o interpretare extrem de răspândită în toată creaţia sacră a acestei religii, iar simbolul se numeşte Sigiliul Profeţilor. Se numeşte Khatim Sulayman. Este, evident, în relaţie directă cu Pecetea lui Solomon, versiunea iudaică, de data asta în bază trei… cele două triunghiuri suprapuse. Pentru cei pasionaţi de matematicile sacre, există o carte numită Beginners Guide to Constructing the Universe, de Michael Schneider… şi un filmuleţ pe youtube, https://www.youtube.com/watch?v=f81ZEVO6Btw

Diagram of pattern constructionSimbolismul stelei cu opt colţuri, regăsită peste tot în ornamentele islamice şi numită  khatam , este o încercare de a înţelege Creaţia, aşa cum a fost percepută de misticii Sufi (diagrama alăturată aparţine lui Ibn al-Arabi). Numărul opt, cu al nouălea punct în centru, este cardinal pentru simbolistica mistică sufită. Este tiparul care descrie cele mai profunde secrete ale omului. Întregirea, puterea, perfecţiunea simbolizate de pătrat în tradiţia islamică se duplică în steaua cu opt colţuri: triunghiurile care arată în afară simbolizează expansiunea, pe când cele care arată înăuntru, contracţia. Iată ciclul creaţiei, suflul divin. Polarităţile intră în jocul de manifestare a formei. Din Africa până în inima Islamului, acest tipar a fost memorat şi transmis de la inimă la inimă, din generaţie în generaţie, iubirea şi frumuseţea ajungând până la noi, azi.

Azi e zi minunată ca să sărbătorim armonia, echilibrul şi iubirea.