4.4.4


Spirit Portals and Energy Vortexes - News Article - Supernatural ...

Ce e asta cu 4.4.4? må întreabă Teo.

Nu mai vreau să citesc toate postările new age și să aud podcasturi de demi-numerologi, așa că am decis să ofer doar un reading cinstit, clar, simplu. Este despre ceea ce percep în meditație și în afara ei.

Din mijlocul nebuniei, se deschide un fel de poartă stabilă, solidă, clară. O alternativă care depinde de liberul arbitru al fiecăruia, căci este timpul în care putem alege să ne lăsăm târâți în vârtejul suferinței și fricii sau putem parca lateral, ca să ne tragem sufletul și să ne întrebăm cine suntem. 4 este cifra Pământului, a stabilității, a solidității, a ancorării, a realității. Acest triplu patru îmi dă posibilitatea să ancorez în realitate lucruri la care aspir. Aceasta este alegerea: vrem să ancorăm ceva care ține de câmpul de disperare întreținut cu obstinație de media și autorități? Aș spune că vom observa că marile pandemii amplificate monstruos se vor fleșcăi mai repede decât ne închipuim. Există o întreagă trupă nevăzută – sunt cu zecile și sutele de mii de oameni în meditație și rugăciune, inspirați de adevărați maeștri, care creează, prin sincronizare, o undă coerentă de corectare a aberațiilor din 3D. Am mai spus asta și a deranjat, așa că acum o scriu: suntem într-un progres fenomenal din punct de vedere al alinierii ca specie și ca intenție a speciei.

De aceea, ar fi grozav să vă puneți o muzicuță bună, de meditație, să închideți tot bruiajul extern, mai ales că acum e mult mai ușor de făcut asta într-o seară de sâmbătă. Să vă scufundați în conștiință cu aceeași plăcere cu care, nu știu dacă vă mai amintiți, ne scufundăm în în apa caldă a mării în august, când vântul se oprește și supa aceea aromată cu alge seamănă aproape cu un lichid amniotic – cald, catifelat, viu. Dați deoparte toate sugestiile. Vedeți ce simțiți și percepeți. Apar gânduri ca bulele la suprafața conștiinței, doar să le remarcăm și să le reținem: nu pe cele despre ”nu mai e lapte în frigider”, ci cele care par legate de termeni aleatorii, cu sintaxe care nu au nicio legătură cu felul în care gândim și vorbim. E un timp când e bine de dormit cu pixul și post-it-ul la capul patului.

Trecem printr-un portal în care principala transformare e un fel de scuturare de bruiaj – ar putea avea un billboard pe care scrie ”Let`s get real” – și o conectare profundă cu Adevărul (Calea și Viața, a spus cineva foarte celebru): o reîntoarcere la structurile fundamentale ale Ființei, însoțită de o înțelegere profundă, liniștită, a adevărurilor pe care, uneori, mintea nu le poate cuprinde. În liniștea minții superficiale se aude Vocea reverberantă a conștiinței, care începe să ne spună cum sunt lucrurile de fapt, care sunt acele aspecte cărora ar fi bine să le oferim un pic mai multă atenție, ce îi trebuie corpului, minții, sufletului și spiritului, ce ne trebuie, colectiv vorbind, iar dacă ajungeți – nu e greu – la acest nivel de liniște, o să vedeți cum cad, prăfuite și stridente, decorurile, și cum ne aflăm în punctul în care ne putem regăsi splendoarea, ca specie creatoare, în care putem deveni constructori conștienți și conștiincioși ai unei realități așa cum o vrem, nu așa cum ni se dictează.

Portalul de 4.4.4 ne sprijină cu o energie care reverberează claritate, forță, ancorare, ne aduce aminte că pe Cale suntem toți, Adevărul ni se revelează și Viața poate deveni un act de creație orientat către toți ceilalți, nu către supraviețuirea îngustă și înfricoșată a unei entități biologice care visează un vis urât – cel al separării – neștiind că este parte din Tot. De aceea, 4.4.4 este un moment de mare Putere, acea Putere pe care am capitulat-o când șarpele ne-a întrebat dacă vrem să fim asemenea lui Dumnezeu și, astfel, ne-a indus în eroarea credinței că omul este separat de îndumnezeire.

Călătoria de o mie de leghe începe cu un pas, și nu e niciun moment mai bun decât acum ca să îl facem pe primul. Respirați și pășiți liniștiți, căci acolo unde pare că este gol ni se clădește prima treaptă.

Să aveți Inspirație.

De vorbă cu Khenpo


După sesiunea de învățături

Khenpo este, probabil, autoritatea în materie de studii buddhiste din mănăstirea Shechen, care ne-a găzduit. După strădanii serioase, a acceptat să vină și să stea de vorbă cu noi. Redau mai jos sumarul dialogului:

Despre moarte și suferință

Acesta nu este subiectul favorit nici pentru noi, nici pentru vreo altă ființă simțitoare. Întotdeauna planificăm să trăim permanent, dar, de fapt, se întâmplă contrariul. Mai devreme sau mai târziu, moartea va veni. Nu prea avem ce face în privința asta: singura opțiune este să trăim cu gândul acesta.

Din punct de vedere buddhist, impermanența este importantă pentru a înțelege realitatea existenței. Trebuie să înțelegem realitatea, fie că ne place, fie că nu. Indiferent ce se naște, aceea se va și distruge. Aceasta este natura lucrurilor.

Pentru a reduce panica trebuie să cunoaștem realitatea. Ca practicant, dacă te pregătești pentru orice călătorie, poți merge acolo. Poți muri fără niciun regret și fără nicio frică. Ca buddhiști, credem că fieare stare și te duc oate stările din viața noastră sunt rezultatul propriilor noastre acțiuni. Dacă nu greșim, nu avem parte de rezultate negative. Multe acțiuni negative produc o reacție karmică, și aceasta sosește indiferent că ne place sau nu. Dacă trăim în pace, putem muri în pace.

Pentru a nu a avea experiențe negative pe pragul morții, trebuie să ne pregătim.

Frică și panică

Dacă ne facem consecvent practica, vom fi pregătiți pentru următoarea noastră călătorie. Frica noastră de sufernță ne face să suferim și mai mult.

Trebuie să aveți grijă, dar în același timp cu grija să gândiți la un nivel mai larg și mai profund; astfel, ne putem echilibra viețile. Natura creează un fel formidabil de echilibru: prea multă mișcare necesită o pauză, o schimbare în stilul de viață, mai puține călătorii, folosireade resurse mai puține pentru a ne echilibra. Poate că acesta este un lucru bun.

Meditați asupra impermanenței: aceasta va reduce atașamentul vostru față de existența lumească. Nu prea avem mult de ales, decât să ne împăcăm cu situația.

Creștinism și Buddhism

Chestiunea se poate privi din trei perspective: culturală, spirituală și cea avieții. Cultura nu contează cu adevărat. Este vorba despre Legea Naturii, care nu are nimic de-a face cu creștinismul sau buddhismul. Dacă mergem mai în profunzime, Legea naturii este dincolo de orice religie. Obișnuiți-vă cu realitatea. Lucrurile pozitive duc la rezultate pozitive, cele negative duc la rezultate negative.

Dacă dorim cu adevărat să ne schimbăm, să devenim spirituali, cultura nu contează.

A avea grijă de alții vs a ave agrijă de tine

Limitările se referă la energia noastră. Dacă ai o imină curată și încerci să faci ce poți mai bine, dacă ești sincer cu tine însuți, realizezi că stările – ceea ce stă în cale – nu permit ajutorul tău. Să faci ce e mai bine pentru nivelul și disponibilitatea ta. Încearcă din inima ta pură.

Când realizăm ceva, e bine să fim recunoscături pentru acel ceva, să avem gratitudine. Continuăm să ne plângem și avem nevoie să ieșim din asta: aceea înseamnă Eliberarea.

Nu ignorați sentimentele celorlalți. Un Bodhisattva nu așteaptă niciodată ceva în schimb.. Doar să faceți lucrurile cu inima deschisă. Practica de Bodhisattva, însă, este foarte importantă. (Dacă nu ați intrat în posesia cărții lui Shantideva și doriți să aprofundați practica de Bodhisattva, puteți accesa în engleză textul aici: https://www.tibethouse.jp/about/buddhism/text/pdfs/Bodhisattvas_way_English.pdf )

Dezvoltați compasiunea, așa cum se menționează în capitolul 6 al cărții, unde se vorbește despre răbdare. Nu este ușor de practicat, căci suntem antrenați să ne protejăm pe noi înșine. Când ne înfuriem, când lucrurile nu pot fi schimbate, ne putem schimba noi. Nu e de niciun folos să ne înfuriem. Dacă este vorba de o persoană, gândiți-vă că nu are nicio putere. Și-a pierdut puterea datorită emoțiilor sale. Nu dați vina pe acea persoană, gândiți-vă că nu este vina sa.

Schimbați-vă felul de a gândi. Antrenați-vă, căci lucrurile se întâmplă cu repeziciune.Încet-încet, putem deveni mai buni. Aflați care este situația celuilalt. Trebuie să venim către noi înșine, nu către ceilalți.

Scopul vieții

Să îi ajuți pe ceilalți înseamnă sp te ajuți pe tine, asta ne oferă oviață mai bună, liniștită, fericită.

Ce puternică este emoția, dacă nu o poți stăpâni… Emoția anu are limite – continuăm să dorim din ce în ce mai mult. Da că duceți o viață mai simplă, cu mai puține lucruri de făcut, puteți fi fericiți. Scopul vieții este să fim, cel puțin, fericiți.

Recomandărie Khenpo pentru practicanți:

Tara – OM TARE TUTTARE TURE SOHA.

Avalokiteshwara – OM MANI PADME HUM

http://www.drukpachoegon.info/rinpoche-teachings/audios/thangtong-gyalpo-prayer.aspx – rugăciunea lui Thangtong Gyalpo pentru eliberarea de boală

După învățăturile cu Khenpo, m-am treit înconjurată de un fel de bulă atâat de densă, încât aproape că se simțea ca o gelatină subțire. Un fel de a îmi proteja spațiul propriu, care nu a dispărut nici după ce am mâncat și dormit, nici în ziua următoare. O stare de grație foarte palpabilă.

Iar acum, rescriind notele de conversație, realizez că a făcut exact același lucru ca și anul trecut: a citit grupul și a răspuns la întrebări nerostite. Lucru pentru care sunt extrem de recunoscătoare…

Rezoluții, frământări, intenții și direcții


Image result for resolution"

Pline toate mediile cu ”noua decadă” și rezoluții, așa că manifest pașnic împotriva termenilor și a direcțiilor. Noul deceniu începe la anu’, așa că am face bine să îl finalizăm pe ăsta-n curs, cu maximum de randament. Ce înseamnă asta? Sănătate, amor, bani? Toate acestea sunt consecințe indirecte, mai degrabă decât scopuri.

Scopul nostru principal e să fim fericiți, deși adesea nu știm exact ce anume ne face fericiți… Un subiect de contemplat. Și, dacă e să încheiem deceniul cu bine, vă propun câteva teme de reflecție:

Image result for intention setting"

Înlocuiți rezoluția cu o intenție. Rezoluția are caracteristici fixe, pune presiune pe ceea ce aveți de livrat și pe termene. Dacă deja sunteți stresați, poate e mai productiv să alegeți direcția către care vă doriți să mergeți, decât să stabiliți la ce kilometru vreți să vă aflați la data x.

Mai mult decât atât, stabiliți-vă, în locul sistemului de autoflaglare pentru eventuala neîndeplinire a indicatorilor de performanță, un set de recompense pentru ceea ce ați atins. Echivalentul părții pline a paharului în parabola cu paharul plin sau gol.

Image result for mother earth

2020 e un an special, care ne va solicita în materie de măiestrie. Mă întreba ieri cineva ce înțeleg prin măiestrie. Cred că definiția cea mai bună a maestrului este că acesta trăiește concentrat în intenția de a sprijini binele colectiv și prin acesta pe cel individual. Să fii Bine. Să faci Bine. O să ne ocupăm de prima dintre aceste două propoziții și, dacă se nimerește să mai bifați și la a doua, cu atât mai Bine. Un șef de trib indian din America de Nord spunea că, dacă vrei ca lucrurile să meargă Bine în jurul tău, trebuie să începi dinăuntru, și nu oricum. Ci înțelegând până a cel mai profund nivel că totul are un Spirit. Pământul, pietrele, plantele, animalele, oamenii. Tot indienii din America de Nord spun să pășești ușor – și asta nu se referă la bocancul greu, ci la abilitatea de a nu lăsa o urmă negativă în jurul tău. Sau, în situația optimă, de a lăsa o urmă pozitivă. Atunci, întrebarea este: ce fel de urmă las eu, acum, făcând lucrul ăsta?

Mergem mai departe. Aici vorbim despre puterea de a mobiliza lucrurile în jurul nostru. Primesc foarte des întrebări de genul ”de ce mi se întâmplă mie asta”? Răspunsul cinic ar fi: pentru că așa ai ales. Ai ales nu luând o decizie mentală, așa cum suntem obișnuiți, ci făcând anumite lucruri care duc la anumite rezultate – adică ai plantat în câmpul tău de flori tot felul de ciulini. Nu că ar fi o plantă urâtă ciulinul, are mari virtuți și știu o regină tare dragă sufletului meu care și-a ales floarea asta ca emblemă… dar înțeapă. Deci, plivește ciulinii și ai grijă la ce semeni.

Încă un gând cu privire la asta – nu suntem victimele nimănui. Intrăm în situații pe care noi le crăm, așa cum explicam mai sus, dar și în lecții. Ce am de învățat din lecția asta? Lecțiile nu sunt drăguțe. Dar merită digerate într-un fel echilibrat.

Și asta ne duce la ultimul fel din rețeta de Bine pe 2020: ieșirea din izolare. Să explicăm: pe de o parte, asta înseamnă să ne mai detașăm puțin de chestiile de ego – asta vreau, asta îmi place, ia uite la mine ce deștept sunt și ce bani am și ce dreptate am. Un exercițiu simplu este să amânați lucrurile care vă fac plăcere, căci asta lucrează cu hedonismul codat în hard diskul cerebral și ne permite să începem să ne bucurăm mai mult, de mai multe.

Image result for mother earth"

Pe de altă parte, acum patru ani auzeam de la un tibetan de rang înalt – se numește Karmapa – că există un fel de www. invizibil, care ne conectează pe toți. Să fim conștienți de asta și să alegem ce injectăm, din bucățica noastră de lume și de viață, în www.

Treaba-i simplă: dacă respectăm și ținem în centrul atenției lucrurile acestea simple, subliniate în text, avem toate șansele la un parcurs lin și un final frumos.

Quantum entanglement


Image result for Quantum entanglement images

Există un fel de coincidențe care te urmăresc, de fiecare dată când ai mai mare nevoie de o confirmare, un semn, o direcție… vi s-a întâmplat?

Iată o poveste scurtă, din categoria de mai sus:

Casa de lângă mine este de închiriat. A locuit până de curând aici o persoană cu preocupări spirituale, care avea, ca și mine, o formă de practică regulată.

Ei bine, după ce apuc eu să îmi temin codița de sarcini – niște lucruri urgente de business ce trebuiau terminate -. iau una din meditațiile din seria de Putere de la Deepak Chopra, căci aveam nevoie de energia aceea liniștită și profundă pe care el o emană. Ascult predicuța, îmi fac meditația. În preambul, Deepak vorbea despre principiul Universului participativ și despre încâlceala cuantică: relația secretă dintre particulele subatomice, fotoni ș.a.m.d. Îmi fac o notă mentală despre concepte, vreau să le rețin și să păstrez un pic de concentrare pe principiu.

Nu trece o jumătate de oră și mă sună proprietarul casei învecinate, care îmi spune că a venit cineva să vizioneze casa și că i-a spus că simte o energie foarte bună alături, a remarcat stegulețele tibetane și a întrebat, curios, cine locuiește acolo, dacă a fost în Tibet. Proprietarul, nedumerit, îmi relatează povestea cu neîncredere, dar dorind, parcă, o confirmare. Îi confirm, da, am o practică spirituală constantă și da, mă duc în Tibetul neocupat cât de des pot. Omul e puțin uimit, dar și bucuros. Îi explic că persoana care a vizitat casa este foarte receptivă și pozitivă și că prezența unui asemenea om amprentează benefic spațiul. Aici nu inventez nimic, doar știți zicerea românească: omul sfințește locul :).

Mă bucur grozav de întâmplarea asta mică. Nu, nu este despre ego-ul meu. Este despre două lucruri:

  1. E grozav când primești confirmare, chiar dacă ai încredere în ce faci.
  2. Încâlceala cuantică despre care vorbeam mai sus are efecte nu doar în experimentele care arată cum există o legătură inexplicabilă între electroni sau fotoni, ci și în abilitatea noastră de a atrage ceea ce gândim. Vorba lui Gandhi, ce gândești, aceea devii. Când ne concentrăm intens, dar detașat pe o anumită situație, încâlceala cuantică o atrage către manifestare. Cum altfel explicați că, în preajma cuiva cu preocupări spirituale, a locuit cineva cu preocupări spirituale și ar vrea să se mute cineva cu preocupări spirituale?… Și cum vă explicați că, după o meditație despre încâlceala cuantică, ți se dă o probă live de legături non-cauzale? Statistic vorbind, nu prea ne ajută probabilitățile… Doar sincronicitatea lui Jung :D.
Image result for Quantum entanglement images"

Și iată cum, într-o dimineață rece de noiembrie, când tot ce îți dorești e o cuibăreală strașnică, Universul ăsta se decide să participe la scentariul fluxului tău mental și îți furnizează dovada vie a temenului de QUANTUM ENTAGLEMENT.

Amin.

Obstacole în calea evoluției


Notele de mai jos fac parte dintr-o sesiune de învățături oferite de Khentrul Rinpoche în 28 septembrie. Am ales să le public pentru că sunt extrem de aplicabile, atât pentru cei care urmează o Cale spirituală, cât și pentru cei care doresc să treacă de stadiul de mamifer 🙂

Calea spirituală se bazează pe etica umană, aplicată în practică. Scopul învățăturilor este de a aduce beneficii ființelor simțitoare: sunt beneficii temporare, care pregătesc calea eliberării. Beneficiile sunt de termen lung.

Darurile și abilitățile căpătate trebuie să aducă beneficii pe termen lung. Darurile samsarice sunt pentru lux, pentru ego, pentru supraviețuire. Ele nu aparțin Căii.  Avem nevoie de o perspectivă mai largă: nu este doar despre viața asta, nu este doar despre un singur aspect. Este important să vedem straturi multiple, nu doar suprafața.  

Cea mai importantă este intenția sau motivația: ce dorim, sperăm să obținem. Avem o structură formată din minte, vorbire și corp. Mintea este șeful. Mintea face karma. Corpul și vorbirea sunt slujitorii. Mintea este condusă de percepție. Ce vreau, doresc, sper – acea parte a minții este cea care face lucrurile.

Cel mai bun lucru, acum, este să vă schimbați perspectiva. Motivația este în directă relație cu karma. Comportamentul superior (bodhicitta) schimbă ceva. Este nevoie să sstudiem pentru a ne schimba perspectiva – avem nevoie de cunoaștere, contemplare, meditație. Uneori, studiul devine un set de simple cunoștințe, când nu facem nimic în privința acelor cunoștințe. Practica e bună, dar ajută să știi de fapt ce anume faci. Practica fără înțelegere devine un ritual, o sarcină. Cunoștințele sunt un instrument, dar este nevoie să folosești acel instrument.

Orice sarcină are un scop, indiferent dacă este bun sau rău – întrebarea este: care e scopul? Care este progresul?…

Dacă este să vorbim despre obstacole, putem să le clasificăm într-un mod simplu astfel:

  1. Obstacole ce aparțin de ignoranță. Așteptările nerealiste aparțin de ignoranță.
  2. Obstacole ce aparțin de obiceiurile proaste – cum ar fi lenea, care seamănă cu un obicei prost. La fel sunt și atașamentele.
  3. Obstacole care țin de împrejurări nefericite, cum ar fi problemele mintale (de fapt acesta este singurul obstacol și cel mai rău). În situația aceasta nu ai neapărat vreo datorie karmică, dar nici nu creezi vreuna.

Cel mai mare obstacol în calea dharmei (metoda buddhistă de antrenament în comportament, atitudine și gândire pozitivă) sunt așteptările nerealiste. La fel cum nu te aștepți la moartea sau pierderea cuiva drag, când nu îți faci antrenamentul minții, nu vei ști – asta e starea de confuzie.

Soluția nu este să te învinuiești. Încearcă să schimbi ceva.

Când înțelegem karma (legea acțiunii și reacțiunii), nu mai dăm vina pe nimic – ci devenim responsabili. Dacă avem de-a face cu durerea, acesta nu este un obstacol în calea evoluției personale: durerea este moartea karmei proaste 🙂 . Problema este că tot timpul suntem atenți doar la noi înșine. Dezvoltați compasiunea, gândiți-vă caă alții suferă mult mai mult. Bodhisattvas-ii cer să primească suferința și durerea celorlalți. Făcând asta, practicați Dharma. Boala poate fi sursa progresului spiritual. Dar cât poți duce din suferință? Aici vorbim despre individualizarea condițiilor generale. Rădăcina, însă, este ignoranța, căci boala nu te împiedică să ai o formă personală de practică.

Ar mai fi de vorbit despre timp. Mulți spun că nu au timp, dar acesta nu este un obstacol. Voi sunteți cei care prioritizează altceva, despre care credeți că e mai important. Acesta este un obicei prost, care nu este complet independent de ignoranță.

Aici sunt posibile două atitudini:

  1. păstrezi lucrurile la nivelul la care le-ai auzit, fără ca ele să penetreze în vreun fel în fapte, vorbire și gândire
  2. cunoști intelectual chestiunea, dar nu ești convins că trebuie să dezvoltarea personală pe primul plan, în fața tuturor celorlalte – adică să abandonezi obiceiurile proaste.

Este alegerea fiecăruia cum să se motiveze ca să nu lase ”urgențele” cotidiene să îi mănânce capitalul de timp.

sangha


În traducere din sanscrită, congregație. Un grup de oameni uniți de ceva comun.

Este ceea ce m-a amprentat cel mai tare în scurta retragere de nouă zile din care m-am întors săptămâna trecută. Undeva, în mijlocul lui nicăieri , într-u loc despre care fondatorul spunea că l-a ales pentru că nu e nimic acolo (chiar așa) în afară de cer și pământ.

De ce te-ai duce acolo?…

Ca să pui telefonul pe silențios mai bine de săptămână și să urmărești, cu amuzament, ”urgențele”. În afara unei situații în care eravorba despre a trăi sau a muri, toate urgențele erau relative. Nimic din ceea ce nu putea aștepta câteva zile.

Ca să înveți. Ceva ce e relevant pentru tine. Nu neapărat producător de succes imediat și de return on investment 🙂

Image result for merigar east

Ca să capeți claritatea. Aceea care îț lipsește când timpul e prea puțin și trage de tine prea multă lume care vrea să primească tot și să plătească mai nimic.

Ca să respiri.

Image result for merigar east

Găsești acolo ce ai vrut să învți… și un profesor care nu a venit să îți predea cuvinte, co sensuri adânci.

Te trezești de dimineața să meditezi la răsărit și găsești în bucătăriepe cineva care deja a pus la cuptor o prăjtură cu rpune pentru cei care nu și-au adus de mâncare.

Image result for merigar east

În acest gar – loc de retragere și practică – sunt oameni care au aceleași valori și comportamente cu ale tale. Care fac ceea ce ai vrea să vezi în lume.

Ceștile sunt pictate cu simboluri, iar masa de prânz este pregătită, delicios, cu adieri de Orient în matcă de occident. O fractură invizibilă separă această bulă luminoasă de un rest de lume în care nimănui nu îi pasă dacă ești bolnav, sau trist, sau epuizat.

Nicio conversație nu a fost despre lucruri futile. Conversațiile sunt conceptuale, chiar dacă pleacă de la cățeii care primesc aici de mâncare sau de la drumurile croite peste câmpuri fără vreo intervenție de autorități hotărâte. Drumuri de pământ, în mijlocul lui niciunde.

Răzbate acea grijă maternă pentru cineva, oricine, care împărtășește valorile, chiar dacă nu și genul de practică spirituală, și te simți, brusc, eliberat de orice nevoie de a fi cumva, altfel decât ești, pentru că acolo toată această comunitate (unii s-au cunoscut acum, la curs) așa este.

Sangha. Acum înțeleg înțelepciunea refugiului buddhist , care spune așa:

Îmi iau refugiu în Buddha (starea de iluminare)

Îmi iau refugiu în Dharma (calea prin care o pot atinge)

Îmi iau refugiu în Sangha (comunitatea celor care o practică)

Astfel, oriunde în lume, vii Acasă. La cei care te vor întâmpina cu atenție, cu blândețe și cu flexibilitate – la fel cum faci și tu. Și care vor avea întotdeauna grijă de celălalt. Așa cum faci și tu. Există un model total posibil, total pozitiv. Se numește Sangha.

Dhanyavad


Image result for dhanyavad image

În Nepal, în timpul expediției pe repede înainte din luna februarie, amînvățat un cuvânt nou: expresia suna, în gura șoferului de microbuz de la care am auzit-o, ca un fel de danye bat. I-a găsit sensurile printr-o coincidență, săptămâna trecută. O invocare a recunoștinței te poate aduce, dacă este corect făcută, într-o stare de grație.

Bine-bine, și ce-i cu asta?

Mă gândesc la proastele apucături pe care noi, românii, le avem: să criticăm copiii dacă fac ceva greșit, dar să nu le mulțumim când fac bine. Să ne admonestăm angajații pentru 1% eroare și să uităm să îi credităm pentru 99% realizare. Să răspundem, la telefon, când suntem întrebați ce mai facem, plângându-ne că ne doare aia, ne supără cealaltă, nu ne merge nu știu ce.

Și care e problema? vor întreba cei care sunt obișnuiți să facă exact ce scrie mai sus. Problema este că ne creștem copiii, angajații și pe noi înșine într-o cultură negativă. Emitem, în permanență, informații negative. S-a demonstrat deja că există un câmp cuantic universal și unul personal… se vorbește despre a șasea forță în fizica cuantică… Așa încât există posibilitatea ca eu să îmi ”atrag” din supa cosmică universală ceea ce rezonează cu câmpul meu cuantic. Adică negativ, dacă emit negativitate.

Nici vorbă să picăm printre floricelele psihedelice ale perioadei hippie. În corporații se învață, din ceîn ce mai riguros, mindfulness. E clar că suntem ceea ce gândim. Tragedia este că îi afectăm și pe ceilalți: copiii sau perechea noastră, partenerii, angajații și colegii. Cine ar vrea să stea lângă o persoană care nu se poate concentra pe partea plină a paharului? Mai ales că paharul se umple,mmagic, când ne axăm pe lichid, nu pe lipsa lui 🙂

Soluția este una simplă: se cheamă Mulțumesc. Să îl spui cât de des poți. Iată un exercițiu mic, dar voinic: alegeți o zi în care să vă concentrați cât puteți pe lucrurile pentru care puteți spune mulțumesc. Eu, una sunt recunoscătoare vacii, fabricilor, corăbiilor și mâinilor lucrătorilor din plantația de cacao care mi-au umplut ceașca cea generoască cu o ciocolată fierbinte, desert perfect când ai de stat cin’zeci de mii de ore la computer să îți scrii toate memo-urile, documentele și emailurie.

Related image


Libertatea emisferei drepte


No automatic alt text available.Am lansat, ieri, pe Facebook, o idee de navigație care să permită deschiderea unei ferestre spre înăuntru. Prncipiul e simplu: intri în modul ”imagine”, te lansezi pe Google, fără vreo căutare oarecare, și te uiți la ce curge. Imaginile duc una la alta, dacă ți-a plăcut ceva și faci click, o să vezi propunerile de imagini care au legătură cu cea care ți-a plăcut. E un traseu neplanificat care, după câteva iterații, îți permite aterizarea într-o imagine cu care să simți o rezonanță specială. Deci, te lași pe spate și-ți dai drumul să plutești în noianul de imagini. Vor fi unele care rezonează cu tine așa de tare, încât s-ar putea să simți, ceva, fizic. De parcă oftezi și se ia o greutate de pe inimă. Sau un fior. Sau o stare interioară de bucurie fără motiv. Atunci știi că ai ajuns la o imagine relevantă.

Image may contain: sky, plant, outdoor and natureAm primit o grămadă de răspunsuri, de la fete, în general. Băieții, mai cuminți, mai așezați – dacă îi întrebi cum se simt, ori îți răspund ”bine”, ori se retragîn spatele turnului lor de non-emoție, ferecați cu șapte lacăte 🙂 .

Unii mi-au scris cuvinte. Alții au dat, evident , un search, plecând dela o definiție a stării lor din momentul acela. Alții au dat citate.

M-am mirat. Scopul exercițiului era o navigație vizuală, oarecum aleatorie, care să te ducă din ce în ce mai adânc, în cotloanele în care se cuibăresc emoțiile și senzațiile.

Image may contain: outdoorDe ce?

Simplu.

Cuvintele stau pe stânga creierului. Acolo, cu analiza, iterațiile, excelurile și celelalte operațiuni sacadate pe care le face creierul. Imaginea, viziunea, sinteza, creativitatea stau pe emisfera dreaptă, cu care viața urbană ne-a cam desprietenit. Dacă vrei să vezi imaginea în ansamblu, dacă vrei să creezi ceva, rezervorul e pe dreapta. Stânga va fi bună să inventeze o poveste credibilă, care să justifice ce și de ce a imaginat emisfera dreaptă. Iar exercițiul, pe care l-am lansat ca să se mai relaxeze lumea, mi-a arătat cât suntem de condiționați mental de funcționarea asta, pătrată și cu muchii ascuțite, în care ne-a crescut varianta modernă de normalitate.

Sunt sigură că prietenii mei shipibo, din Amazon, nu fac așa. Altfel, cum ar fi descoperit ei plantele acelea care vindecă? În ce fel Juni ar mai fi descoperit un copăcel care i-a spus că se numește Sara și că vindecă (SaraCura)? E timpul să ascultăm de mititelul  yoda. E timpul să ne dezvățăm de ce am învățat, căci altfel nu vom putea face lucrurile să zboare, și nici Forța să ne înconjoare. Căci în emisfera dreaptă e Libertate.

Suntem suma alegerilor noastre


Deschid de dimineață Facebookul. Cineva istorisește cum și-a găsit, în București, pisica. Împușcată. Mă înfior. E o realitate pe care o resping cu toată ființa și mă bucur că în dimineața asta am ales să fiu în Sibiu, răspunzând la o elegantă invitație de a susține o conferință într-un eveniment de vindecare holistică.

Image may contain: indoor

Am venit, cu bucurie și cu autobuzul, să spun povești din Amazon. Dar nu despre asta este vorba. Am găsit, în noianul de aproape 40 de conferințe, 20 de seminarii și 70 de expozanți, o comunitate care nu doar că nu împușcă pisici, ci se orientează spre o reconectare personală și colectivă, non-violentă, îndreptată spre Bine.

Image may contain: foodMulți oameni frumoși, care nu s-au sfiit să sară la îmbrățișări după ora de vorbe despre experiențele din junglă. Posesori de aparate secrete, dintre care mi-a atras atenția o cutie numită Metatron :)).

Vecinul de alături de măsuța mea… decis să mă convingă că nu suntem un corp care are o experiență spirituală, ci, spunea el, un suflet. Adevărul lui. Când mi-a căutat opinia, i-am spus, scurt, că sunt Dumnezeu. Asta a pus, brusc, capăt disputei pe care o căuta.

Paranteză pentru cititor: De fiecare dată când simți nevoia să arăți dreptatea TA, adevărul TĂU, opinia ta etc, mai uită-te o dată și întreabă-te  CINE are nevoie să aibă dreptate. Și DE CE.

Yoghini, terapeuți, practicanți de arte marțiale, astrologi, hipnotiști, consultanți de feng shui, producători de lucruri bune (trei mi-au atras atenția, căci pe mese aveau lucruri care radiau, efectiv. Miere, lavandă, structuri care copiau forme de geometrie sacră. Ei bine, și cristale frumoase, dintre care o splendidă pentagramă de cuarț s-a aninat la gâtul meu)… iarbă de grâu, aparate care de care mai ciudate.

Image may contain: one or more people, people sitting and people eating

Mă întorc azi, să onorez locul pus deoparte. Venind cu atobuzul, nu mi-am putut lua materiale… așa că o să desenez un poster și o să vorbesc, ca și ieri, cu oamenii. Până la ora următorului autobuz, care o să mă ducă din orașul în care oamenii au început să realizeze că e ceva în spatele corpului, al emoțiilor, al minții, ceva mai mare și mai frumos decât puteam concepe, și să mă ducă în cel în care cineva a împușcat un suflet. Căci acolo avem cel mai mult de lucru.

No automatic alt text available.

 

Suntem interconectaţi


Image result for orange sunrise light… Şi, de fapt, de ce te trezeşti de dimineaţă din cauza unei lumini portocalii, difuze? Ce are atât de special portocaliul ăsta de dincolo de norii de ploaie? Ce ne face să tresărim la semnalele lumii vii din afara noastră?

Și de ce e atât de importantă această conectare?

Neuroscience News publică o știre despre un colectiv de cercetători (nu știm din ce țară, că nu se spune). Oamenii ăștia au studiat niște șoareci în sevraj după consum regulat de alcool sau opioide. În sevraj apar dureri organice îngrozitoare. Toate normale, până aici. Pe săracii șoareci îi doare.

Numai că acești șoareci stau în preajma altor șoricei, care n-au băut și nu au fumat nimic. Și pe șoarecii ăștia îi doare: exact aceleași zone din creier se activează și la ei ca și la șoriceii suferinzi. Straniu, nu?

Image result for interconnectednessÎntr-un fel sau altul, între noi există niște conexiuni pe care știința nu le-a demonstrat încă: ne simțim, mai difuz sau mai clar, dar ne simțim. Această capacitate de a detecta stările celuilalt este antrenabilă. Nu prin minte, care ne face să ne repezim peste altcineva care plânge, să dăm o mână de ajutor, iată, repede, în loc să simțim că e un plâns de bucurie, iar de bucurie nu a murit nimeni. Cu cât validăm, prin întrebări, corespondențele dintre stările reale ale celuilalt și ceea ce percepem, cu atât detecția devine mai fină.

Un mecanism pe care îl avem cu toții, șoareci și oameni. Căruia îi sunt recunoscătoare, pentru că mă ajută enorm în ședințele de coaching.

La fel de recunoscătoare sunt și pentru lumina difuză, portocalie, responsabilă pentru trezirea de azi-dimineață. Da, era devreme 🙂