Deși sunt un Grinch când vine vorba de festivisme gen ”iubește românește”, ”azi e ziua iubirii” etc., mai ales că excesul de zahăr provoacă diabet, recunosc și susțin puterea formidabilă pe care o avem noi, oamenii, când ne concentrăm în aceeași direcție. Se vorbește din ce în ce mai mult despre coerență, acea calitate magică prin care îți poți alinia toate aspectele tale interioare, care permite ca o rugăciune colectivă să aducă ploaia peste focarele de incendiu de la celălalt capăt al Pământului, care ne ajută să vindecăm pe cineva când îi trimitem în colectiv intenția de vindecare.
De aceea, susțin concentrarea asta pe a iubi, chiar dacă media și magazinele au târât-o în derizoriu. O zi de antrenament intensiv, în care să iubești, indiferent pe cine, indiferent când, indiferent unde. Să îmbrățișezi cu toată inima cealaltă persoană, că ți-e mamă , pisică sau zambila de pe geam și să o iubești necondiționat. Gândiți-vă ce aliniere extraordinară se creează în supa asta cuantică pe care o numim Univers când ne gândim să iubim tot. Ce infuzie de Bine pe spațiul ăsta românesc.
Ah, da. Și pe politicieni. Și pe cei care ne iau fața în trafic sau depășesc pe linie continuă. Și pe cei ce înjură și drăcuie. Căci Frecvența asta înaltă saltă tot. Eu cred sincer că, dacă trimitem Iubire necondiționată, acest abur roz al transmutării, putem schimba lumea. Uneori, câte un om pe rând.
Și nu uitați de surorile mai mici ale Iubirii: BunăVoința, Blândețea și Afecțiunea prietenoasă. Le puteți practica oricând, dar hai să o facem azi. De dragul coerenței.
Îmbrățișări iubitoare. Treceți la treabă.
Pisicka's Book of Life 