6. Întoarcerea Maestrului

E deja duminică, a şasea zi în tărâmul minunilor. Reţinut de treburi urgente în Extremul Orient, maestrul – echivalentul stareţului de la noi – vine după noi şi putem, pentru prima dată, să vedem ritualul de primire al celui căruia mănăstirea îi datorează existenţa şi funcţionarea.

Maestrul are autoritate supremă în mănăstirea buddhistă, şi se implică mult mai adânc în tot ceea ce se întâmplă, de la bucătărie până la ce se cumpără drept ofrandă pentru ceremonii. Banii stau la el şi are ajutoare pentru administrare. Doi mici călugări, pe care i-am lăsat oarecum mucioşi data trecută, sunt atenţi să reacţioneze la fiecare cerere şi dorm pe apucate pe lângă locul unde se află maestrul.  Poate părea puţin despotic, dar când îi acorzi credit acestui personaj misterios şi îţi deschizi mintea şi inima la ceea ce are de transmis pe căi mai mult sau mai puţin convenţionale, ţi se revelează aspecte care te fac să înţelegi pentru ce atâta grijă, apreciere şi dorinţă de a-l ajuta.

Avionul vine la 1, aşa că avem puţin timp, după micul dejun, să dăm o fugă în Tamel, cartierul meu favorit. Grupul e destul de amestecat, avem cu noi pe victima accidentului de gleznă de zilele trecute, ne mişcăm încet, unde mai pui că din grup se desprind tot felul de mici sateliţi care o iau razna, prin vreun magazin unde îi uită Dumnezeu până când unul dintre noi se duce să îi recupereze. Andrei îmi e de mare ajutor în recuperările astea, cunoaşte terenul şi poate să reconecteze nărăvaşii cu nava-mamă 😀

Zăpăceala e generală, una dintre fete uită aparatul de fotografiat (uf, bun) în taxi şi jeleşte prelung după imagini.  Mi se pare că fiecare dintre noi primeşte aici lecţie după lecţie, iar cei care au o relaţie de colecţie cu obiectele sunt loviţi exact în ce îi doare mai tare. Similar, eu fiind destul de stressată cu banii, pierd 100 de dolari în împrejurări pe care nici nu vreau să mi le amintesc. Un buget cu 100 de dolari mai strâns, în condiţiile în care vreau să cumpăr thangka şi bol mare şi şi …

E mai mult o călătorie de recunoaştere decât una de cumpărături, pentru că e aglomerat şi trebuie să fim la 1 înapoi la mănăstire, dar tot ni se lipesc de mână nişte cd-uri cu muzici locale şi nişte inele de alamă argintate, cu mantre.  Întoarcerea e de comă,

Victima cu glezna răsucită se află în mijlocul străzii, făcând cu bastonul semne taxiurilor: trebuie să ne întoarcem în cartierul nostru, iar maşinile din Tamel au tarife turistice, triple faţă de cele de la noi, aşa că negociem la sânge până se găseşte un minivan care ne poate cuprinde pe toţi cu tariful de două taxiuri pe care l-am plătit la ducere. Andrei intră în portbagaj, sacrificat în faţa  găştii de muieri, şi pornim înapoi, spre mănăstire, să ne pregătim pentru sosirea maestrului.

Pentru sosire, întreaga alee pe care va rula jeepul mănăstirii a fost deja desenată cu simbolurile de bune auspicii. Sunt minunat realizate, dovadă a strădaniei copiilor-călugări. Studenţii avansaţi poartă robe albe, după modelul călugărilor buddhişti. Culoarea a fost aleasă de maestru, care spune că e singura care poate reprezenta iluminarea.

Am avut grijă să ne cumpărăm eşarfe tradiţionale khata; ele se oferă maestrului, care poate alege să le reinvestească şi să ţi le ofere, sau să le păstreze. Le-am cumpărat pe cele albe, marcate şi ele cu cele opt simboluri favorabile. Câţiva dintre prietenii români sosiţi aici după noi au ales unele foarte frumoase, colorate şi imprimate, unii au cumpărat şi şiragurile de crăiţe pe care le vedem de vânzare peste tot.

Se aude claxonul, poarta cea mare, metalică, se deschide şi maşina intră în sunetul trâmbiţelor. Starea de bucurie şi respect e nefabricată, exuberantă, copleşitoare. Copiii tropăie de nerăbdare, cu eşarfele frumos aşezate în mâini. Maestrul se bucură şi el, evident, şi în fumul ofrandelor de răşinoase aprinse într-un fel de disc micuţ, trece şi zâmbeşte fiecăruia, în timp ce ne pune la gât fularele albe de mătase.  E îmbrăcat cu un palton din păr de cămilă peste roba de mătase galbenă, se vede că e friguros. AFară sunt 18 grade, precis.

Fără niciun alt preambul, cortegiul se năpusteşte în templul cel mare, pentru prima ceremonie Guru Rinpoche. Suntem scufundaţi într-o baie de sunet şi lumină, scurtă ce-i drept, dar extrem de intensă, apoi maestrul , care a condus ceremonia, se retrage pentru despachetare şi conversaţii cu prietenul nostru, oficialul nepalez, iar noi ne îndreptăm spre un dejun gătit cu multă dărnicie, şi care conţine şi… salatăăăă!

Nepalezii apreciază mai degrabă mâncarea iute, deci salata conţine în părţi egale ceapă şi fâşiuţe de ardei verde, iute ca naiba.  Dacă vrei să mănânci, trebuie să le pescuieşti şi să faci o grămăjoară cât mai separată de restul felurilor din farfurie… apoi să digeri iuţeala, pentru că rămânem la tabăra de bază, aşteptând să fim invitaţi pentru a oferi ofranda – bănuţii de cazare, mâncare şi lecţii ezoterice – şi cadourile, cine a adus.

Primim semnalul de adunare un pic mai târziu, când ne ducem din nou cu khata, banii, sticlele de vin roşu (maestrul le apreciază) sau ce cadouri a mai adus fiecare. Avantajul cu sticlele şi dulciurile de copii e că ocupă volum în valiză, volum care se eliberează pentru a face loc minunilor ce vor zbura de aici în ţară.

Fiecare dintre camerele oficiale de primire şi ceremonie (trei plus două) are propriul altar, atent îngrijit şi curăţat de studenţi şi călugări. Praful e o pacoste aici, şi cu atât mai mult apreciem curăţenia lucie şi constantă.

Una dintre membrele grupului a decis că nu va rămâne dincolo de săptămâna asta, şi-a luat deja bilet de avion, aşa că se organizează o mini petrecere de plecare, cu urări de bine, scuze dacă cineva a jignit pe altcineva, şi un pahar cu vin roşu, respectiv palincă pentru sărbătorită. Alcoolul este permis, în cantitate foarte mică, şi oricum omul ăsta îi face ceva când îl binecuvântează, că nu poţi bea mai mult de două degete de vin sau de o jumătate de pahar de bere 😀

Interesant e că înainte de petrecere maestrul m-a chemat să mă întrebe ce s-a întâmplat cu plecarea asta intempestivă. Realizez că pentru un voiaj spiritual trebuie să fii pregătit şi, mai ales, să ai nişte obiective concordante cu scopul călătoriei. Cât de poeţi am fi, disciplina mentală are impact şi sunt mulţi care nu o pot suporta. Am văzut două asemenea situaţii în cursul călătoriei – prima, cea sărbătorită cu eleganţă, iar a doua, care s-a lăsat cu splitări de personalitate şi cu o fugă de la locul faptei, fără rămas bun şi fără explicaţii. Repet: dacă îţi doreşti un asemenea voiaj, trebuie să îl poţi suporta.

Medităm la toate acestea şi la altele, mult mai hazoase, la un ceai, o bucată de ciocolată belgiană neagră, cărată cu miile de kilometri prin avioane, înnodând şnururile de mătase norocoase pentru cei de acasă  şi întinzând fire colorate prin camerele mari, luminoase, pardosite cu gresie roz.

 

 

 

Cele opt simboluri favorabile

Right-coiled White Conch
Melcul cu spirală pe dreapta
Melcul alb care se răsuceşte spre dreapta simbolizează sunetul profund, melodios şi pătrunzător al învăţăturilor Dharma, potrivit diverselor naturi, predispoziţii şi aspiraţii ale discipolilor, care îi trezeşte  din somnul pround al ignoranţei şi îi îndeamnă să realizeze binele lor şi al altora. 
Precious Umbrella
Umbrela preţioasă
Umbrela este un semn de putere în acţiunile meritorii de a apăra fiinţele de boală, forţe dăunătoare, obstacole şi altele, în viaţa aceasta şi în toate felurile de suerinţe temporare şi permanente ale celor trei tărâmuri inferioare, şi a tărâmului oamenilor şi zeilor în vieţile viitoare. Mai reprezintă şi plăcerea ospăţului beneficiilor sub umbra sa răcoroasă.
Victory Banner
Drapelul victoriei
simbolizează victoria activităţilor corpului, vorbirii şi minţii asupra obstacolelor şi negativităţilor. Mai reprezintă şi victoria completă  a doctrinei buddhiste asupra forţelor vătămătoare şi răuvoitoare. 
Golden Fish
Peştii de Aur
Peştii de aur simbolizează cât de favorabile sunt stările de neînfricare ale fiinţelor vii, fără pericolul înecării în oceanul de suferinţa, şi migrarea liberă şi spontană din loc în loc, aşa cum peştii înoată liber, fără frică, prin apă. 
Dharma Wheel
Roata Dharmei
Roata de aur simbolizează cât de favorabilă este roata preţioasă a doctrinei lui Buddha, atât din punctde vedere al învăţăturilor, cât şi al realizărilor, in]n toate tărâmurile şi toate timpurile, permiţând fiinţelor să trăiască bucuria faptelor meritorii şi a eliberării. 
Auspicious Drawing
Nodul mistic
Nodul mistic simbolizează dependenţa reciprocă a doctrinei şi a treburilor seculare. La fel, reprezintă uniunea între înţelepciune şi metodă, inseparabilitatea vidului şi a apariţiei dependente în timpul de pe cale, şi, în fine, la momentul iluminării, uniunea completă între înţelepciunea vidului şi marea compasiune. 
Lotus Flower
Floarea de Lotus
Floarea de lotus este simbolul purificării complete de impurităţile corpului, vorbirii şi minţii, şi a înfloririi faptelor meritorii în eliberarea beatifică. 
Vase of Treasure
Vasul Comorilor
Vasul comorilor simbolizează ploaia nesfârşită a vieţii lungi, bogăţiei şi prosperităţii şi a tuturor beneficiilor acestei lumi şi ale eliberării. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s