Abundenţă


Talentul principal al omului, în această perioadă de confuzie şi restructurare, este să nu se transforme într-o oglindă a acestei desfigurări a societăţii, a lumii, a planetei. Ca un far pe vreme de furtună. Antrenamentul pentru această stabilitate cere concentrare, dar metodele sunt foarte simple.

În urma unor întâmplări uluitoare, am decis să scriu azi despre abundenţă. Din două motive:

– pentru că în jurul meu sunt mulţi oameni care se confruntă cu salarii umilitoare plătite de patroni aroganţi sau cu rate uriaşe solicitate de bănci arogante

– şi pentru că există o reţetă de navigare în aceste ape tulburi.

Mediul virtual e plin de informaţie. Deepak Chopra  a lansat o serie de trei săptămâni de meditaţie pentru abundenţă. Alberto Villoldo, de la Four Winds, scrie şi vorbeşte despre abundenţă. Şi tot aşa.

Principiul de bază este că poţi crea cu mintea un mediu favorabil abundenţei, fie că vorbim despre abundenţa iubirii, a sănătăţii sau abundenţa materială. Şamanii din Hawaii, păstrătorii unuia dintre cele mai vechi şi bogate sisteme filosofice, spun că energia se aduce acolo unde se îndreaptă atenţia. cu alte cuvinte, când te gândeşti că nu ai, n-o să ai. Dacă radiezi ceea ce doreşti să obţii, atunci va veni. Asta nu înseamnă că trebuie să te încleştezi mental de ceea ce vrei să obţii.

Cel mai simplu model de urmat este cel recomandat tot de Huna, sistemul hawaiian: binecuvântează ce vrei să obţii. Dacă îţi cauţi perechea, bucură-te şi binecuvântează fiecare pereche evident îndrăgostită care îţi iese în drum. Perechile de păsări. Imaginile cu oameni care se căsătoresc. Dacă suferi de lipsuri financiare, binecuvântează casele somptuoase. Oamenii care conduc maşini bune. Dar şi tot ceea ce reprezintă abundenţa, în general.

Ultimul lucru, înainte de înşiruirea de reţete, se referă la ceea ce numim „contracţie”. Abundenţa se referă la starea în care ai ce îţi trebuie şi un pic mai mult. Cu cât îţi înghesui viaţa într-o cutie din ce în ce mai mică, cu atât disponibilitatea abundenţei se va contracta. Generozitatea şi proiectarea în afară a carităţii, iubirii şi stării de bine sunt reţetele pentru abundenţă financiară, sentimentală şi fizică. Dacă ne zgârcim la bani şi ne uităm urât de fiecare dată când credem că nu am primit cât ni se cuvenea, sau tăiem aiurea de pe lista de cheltuieli, dacă ne concentrăm pe suferinţa noastră în loc să oferim alinare altora, atunci stările negative se vor amplifica.

Iată o grămadă de sugestii care să te ajute să îţi centrezi mintea în energia abundenţei. Alege-le pe cele care îţi sunt la îndemână.

  • Ieşi în piaţă doar ca să te uiţi la tarabele încărcate cu legume şi fructe şi „amprentează”-ţi imaginea lor în minte. Bucuria.
  • Când treci pe lângă o pădure, o tarabă de florăreasă sau un stol de vrăbii, opreşte-te pentru o clipă de completare a acestei energii de grupare. Mulţi copaci. Multe păsări. Multe, multe flori.
  • adună pietre de râu, vopseşte-le în auriu şi construieşte un mic „munte” de aur aşezat lângă uşa de intrare… Gândeşte-te că inviţi abundenţa în viaţa ta
  • Pune la intrarea în casă un coş plin cu fructe proaspete
  • organizează-ţi o mini fântână. Ţine-o acolo unde ţii banii în casă, sau actele firmei.
  • Plăteşte-i cuiva o cafea sau o taxă de parcare fără ca persoana respectivă să ştie.
  • lasă să îţi intre în faţă trei maşini când conduci pe un drum aglomerat
  • donează ceva la Crucea Roşie. Lasă în coşurile de donaţii din supermarketuri ceva pentru cei care nu au bani
  • cumpără doi covrigi în loc de unul singur şi dăruieşte unul persoanei fără adăpost de pe stradă.
  • stai o zi fără televizor şi alege un cântec pe care îl îndrăgeşti, pune-l în „buclă”, să cânte toată ziua, şi cântă-l şi tu.
  • Înscrie-te la un curs la care aspiri de mult, cu gândul că e un fel de îmbarcare într-o călătorie de dezvoltare personală constantă.
  • Aruncă zece lei pe fereastra maşinii.
  • mergi la o zi de voluntariat. Sunt atâtea opţiuni.
  • binecuvântează-ţi plăţile atunci când le faci. Rate, întreţinere, benzină – orice plăteşti, binecuvântează Sursa, care ţi-a oferit posibilitatea să le plăteşti, şi pe cel care ţi-a furnizat bunul sau serviciul respectiv.
  • Scrie o carte poştală, fizică, şi pune-o la poştă pe adresa cuiva pe care îl îndrăgeşti.
  • sună-ţi un mentor, sau scrie-i un email ca să îi spui cum ţi-a schimbat viaţa şi să îi mulţumeşti (eu am făcut asta chiar săptămâna trecută)
  • pune într-un mic difuzor de uleiuri (sau un castronel, un şerveţel sau chiar un dop de la o sticlă de vin, ştiu că păstrezi măcar unul în sertarul de la bucătărie) câteva picături de ulei de portocale sau de patchouli. Le găseşti la orice farmacie verde.
  • mergi pe jos ultima staţie de autobuz de la serviciu până acasă.
  • şi, în general, stai în natură ca să observi abundenţa exprimată în cea mai fundamentală formă a ei.
  • cumpără coşul de bază (pâine, ouă, ceva legume, zahăr, ulei…)  şi oferă-i-l pensionarei de la etajul patru, care se luptă cu bănuţul zilnic şi cu căratul sacoşei, prea grea pentru anii ei.
  • curăţă şi zăpada de lângă maşina vecinului, ca să aibă o surpriză plăcută când iese să meargă la lucru.
  • foloseşte ziua de 30 noiembrie, care e zi de „pay it forward”, ca să faci un cadou unui necunoscut. Lasă-l într-un loc public, cu un bileţel, în care îl rogi pe găsitor să facă şi el un cadou cuiva necunoscut, dacă i-a plăcut micul tău dar.

Generozitatea, iubirea, binefacerea sunt acţiuni care pun mintea în starea „corectă”. Încearcă-le. Nu ai nimic de pierdut. Dar câştigul poate fi enorm.

Iar pentru AZI, ACUM, priveşte împrejur şi remarcă prima sursă de abundenţă care îţi vine în faţa ochilor. Teancul de CD-uri. Ceaşca plină cu cafea. Ghivecele cu flori din balcon. Sau raftul de la frigider plin cu legume. PUne-ţi un film bun, de dragoste, în loc să te uiţi la „ştirile dimineţii”.

Abundenţa e aici, singurul lucru pe care îl ai de făcut e să o amplifici.

Reclame

Bunătatea iubitoare: sursa noastră de echilibru


Iată o serie de meditaţii vizuale, care să vă ajute să rămâneţi centraţi în Iubire, ca stare de energie şi potenţial . O alimentare zilnică necesară, care ne poate pune în legătură cu fondul nostru real, pozitiv şi puternic.

Este simplu. Contemplaţi dimineaţa una dintre imagini. Sau, dacă doriţi să lucraţi mai mult pe aspectul respectiv, scrieţi afirmaţia respectivă pe o bucăţică de hârtie… tipăriţi imaginea… sau folosiţi-o ca fundal pentru ecranul computerului.

Să lăsăm vorba şi să trecem la treabă. Mai jos găsiţi o succesiune de propuneri pentru afirmaţiile care ne conduc înapoi, la esenţa noastră bună şi iubitoare. Alegeţi una sau folosiţi-le succesiv, în timp pe toate. Începeţi cu cea care vă face să rezonaţi cel mai mult.

Această prezentare necesită JavaScript.

viaţă all inclusive


M-am trezit, de dimineaţă, după un vis ciudat. Se făcea că eram într-un fel de resort all inclusive, în care urmăream oamenii, obsedaţi nu de tot ce aveau la dispoziţie, ci să cheltuiască bani în plus ca să aibă ceva în plus, ceva ce nu aveau ceilalţi. Să se distingă prin ceea ce consumă.

Apoi mi s-a spus: această staţiune este Viaţa însăşi. Şi am deschis ochii, realizând că avem tot ce ne trebuie şi alergăm ca nebunii după lucruri stupide şi inutile, doar pentru că aşa spune norma socială. Mă uit la cei care sunt fericiţi că au un BMW 4 x 4, pe care îl parchează în paralel şi pentru care plătesc rate care i-au îmbolnăvit de stomac sau de rinichi.

Săptămâna trecută mă tot jeleam că nu mi se întâmplă întâlniri de mult aşteptate, telefoanele întârzie, că anumite legături nu sunt cele pe care le proiectez, în felul pe care îl proiectez. Apoi a sunat telefonul pe skype 😀 şi mi-am reamintit că e suficient să trimiţi o intenţie concentrată celui cu care vrei să te conectezi, şi o să te audă.

de fapt, avem tot ce ne trebuie. Suntem înconjuraţi de abundenţă şi iubire, suntem într-o staţiune all inclusive a vieţii, dar facem două erori majore:

  • prima, că uităm să re-evaluăm tot ce avem şi să valorificăm acest capital ascuns, îl neglijăm, îl lăsăm să se umple de praf
  • şi a doua, că suntem atât de obsedaţi să ne coformăm standarddului social de succes, încât alergăm după năluci care nu fac decât să ne furnizeze stress suplimentar. O casă, o maşină, un vas pentru plimbări pe mare, o grămadă de alte prostii. Balast personal, nimic altceva. Lucruri care ne fac nu mai fericiţi, ci mai împovăraţi.

Să terminăm cu prostiile şi să ne concentrăm pe a aduce valoare maximă zilei de azi… cred că e mult mai sănătos, mai productiv şi s-ar putea să ne simţim, măcar pentru o zi, mai liniştiţi şi mai fericiţi. Începeţi cu lista cadourilor pe care viaţa ne permite să le savurăm. Acum. Care sunt primele trei?

vindecarea personală ca ingredient al eficienţei


S-a reîntors anul cel nou, cu aceleaşi presiuni şi termene şi proiecte şi şefi şi deplasări şi teleconferinţe şi bugete şi planuri şi şi şi …

Nimic nou.  Iar definiţia nebuniei e să continui să faci acelaşi lucru şi să te aştepţi la rezultate diferite. CE schimbăm anul ăsta?
Chiar. Cum e un New Year’s resolution care să se uite înăuntru, în loc de în afară? Şi cum intru înăuntru?Şi când vorbesc despre schimbare nu mă refer la veşnicele „mă apuc de sală”, „mă las de fumat”, „o să slăbesc 5-10-15 kg”, „nu o să o mai înşel” etc. Mă refer la ceva mai profund: la refacerea contactului nostru cu noi înşine.

N-a zis nimeni că e o sarcină uşoară, şi nimeni nu pretinde asta. O să vorbesc astăzi despre o metodă de regăsire a liniştii personale, a centrării, a calmului, a bucuriei de a trăi.

Meditaţia.

Sună exotic, oarecum yoghin, dar nu e aşa, meditaţia este o sală de fitness pentru minte.
Cunosc Chief Whatever Officers care o practică zilnic ca pe o metodă de păstrare a sănătăţii mentale şi organice. Am cunoscut oameni de afaceri de mare succes, peste ocean şi pe bătrânul continent, care par să nu mai îmbătrânească, au o energie uluitoare şi o claritate mentală de invidiat. Meditează.

Dar cea mai interesantă este povestea pe care am auzit-o din gura lui Dalai Lama. Acest cleric de mare anvergură a înţeles că trăim într-o lume în care ştiinţa a căpătat o mare autoritate şi, renunţând la a o contesta sau la a spune „crede şi nu cerceta”, şi-a dat mâna cu neurologii americani pentru studii avansate. Aşa s-a constatat că activitatea electrică a creierului unui călugăr tibetan scufundat în meditaţie profundă se mai manifestă doar în cortexul frontal, în două arii, restul zgomotului cerebral încetând.

Povestea e aşa. O şcoală canadiană, oameni deschişi la experimente. Măsoară toate datele fizice ale copiilor care au acceptat să participe timp de trei săptămâni la o sesiune zlinică, de un sfert de oră – douăzeci de minute de meditaţie. Apoi chiar fac asta, cu îndrumare corespunzătoare. Apoi, pragmatic-american, măsoară din nou puls, tensiune, glicemie, greutate… şi constată că grăsuţii au slăbit 2 kg, că hipertensivii au venit la normal, că hiperglicemiile au scăzut… şi tot aşa.

O prietenă dragă mi-a trimis azi un studiu Harvard referitor la efectele meditaţiei asupra stării de conştienţă şi a stressului. Dovedit medical, cu metode ştiinţifice moderne, meditaţia funcţionează. Dacă vreţi să citiţi mai mult, iată: http://news.harvard.edu/gazette/story/2011/01/eight-weeks-to-a-better-brain/

Meditaţia ar trebui deprinsă cu un antrenor care să poată urmări ce se întâmplă. Ca la sală: primele lecţii le iei cu antrenorul personal, ca să nu îţi distrugi articulaţiile, discurile intervertebrale sau mai ştiu eu ce.  Dar ce e important, dacă vrei să te apuci, este că meditaţia lucrează cu mintea. Mintea e o energie non-fizică, şi funcţia ei este de a cunoaşte şi experimenta. Acest ocean care se mişcă tot timpul cunoaşte valurile feiricii, fanteziilor, iritării, plictiselii. Aşa cum valurile se pot linişti ca să putem vedea liniştea adâncurilor, la fel putem calma turbulenţa minţii ca să revelăm claritatea ei originară.

Abilitatea de a face asta se află chiar în minte, iar cheia către minte este meditaţia.  Este o metodă de vindecare personală, de cunoaştere, de expansiune a atributelor noastre pozitive.

Iar acum, că am vorbit despre „ce”, promit că mâine vorbim despre „cum”. Până atunci, gândiţi-vă dacă pare o cale interesantă de mărire a eficienţei personale.

Foto courtesy Shakti, locul de vindecare personală clăditi de prieteni întâlniţi la Dharamsala :D. Dacă vreţi să aflaţi mai multe despre Shakti…  http://shakti.com.ro/

dileme etice ale marketerului


Acum ceva vreme am refuzat un job pentru care alţii ar fi ucis. Era de brand manager pentru o super marcă de ţigări. Am refuzat pentru că nu mi-a plăcut la ei în birouri. toată lumea fuma. Eu, nefumătoare. Mă gândeam că a promova aşa ceva pe medii care pe vremea aia erau accesibile şi copiilor ar fi echivalent cu a face cu mintea lor ceea ce făceau colegii de meeting cu mine.
Apoi am avut de promovat carne. Sau peşte. Am primit un crash course de la un italian tare simpatic, care umblă tot timpul cu cuţitul la el, despre carne, cum se taie, cum se prepară ca să fie fragedă şi bună. Şmecherii cu sare grunjoasă şi ulei. Şi cuţitele, cuţitele. Nu promovez dieta vegetariană, cred că fiecare are libertatea să aleagă ce vrea să mănânce, dar filmele aceia cu puii KFC care cresc într-o cutie şi sunt ucişi înainte de a se putea ridica pe picioarele proprii, sau văcuţele curentate, care se zvârcolesc pe podeaua abatorului în sângele victimei precedente, sau tarabele coreene cu câinii pârliţi cum pârlim noi porcul. Am plâns când merlinul prins în Mexic a fost ucis cu două lovituri de bâtă în cap. Era un peşte minunat. Magic.

ei bine, scap de dilemele astea. Ajung să fac promo pentru medicamente. De toate felurile. Specialista mea, farmacistă, îmi spune, cu obstinaţie, de fiecare dată cât de multă atenţie trebuie la combinaţii, interacţiui, efecte secundare. Îmi amintesc cursul de medicamente din facultate. Prima lecţie a fost despre doza toxică şi cea letală.  Sigur că cineva care are o infecţie trebuie să ia antibiotic… sau că un bolnav de malarie netratat medicamentos va muri. Şi totuşi, acolo e o linie destul de subţire şi volatilă.

Întrebarea filosofică este în ce măsură suntem noi, marketerii, vinovaţi pentru cei 40% dintre copii care au probleme de supraponderalitate. Pentru procentul de aproape 50% din populaţia adultă a României, fumători. Pentru creşterea exponenţială a numărului de cancere de pancreas. De fapt, ce comportament de consum încurajăm noi?

Sigur, dacă nu o fac eu, o va face altul, care va primi în locul meu salariul, bonusul, maşina şi seminariile în străinătate. Şi totuşi. În ce măsură sunt eu responsabil pentru ceea ce le cer oamenilor să facă? Pentru felul în care îi determin să cheltuiască bănuţul pe care îl au. Mâncând E-uri, fumând, zburând cu avioane care poluează aerul la zece kilometri înălţime, sau conducând bolizii pe care l-a cumpărat ca să îl reprezinte şi care înghit 24 de litri de benzină la suta de kilometri.  Un litru de benzină produce ceva mai mult de trei ori greutatea sa, în dioxid de carbon.

De fapt, nu ne uităm, deloc, la consecinţele pe termen scurt. Recomandăm oamenilor să se ducă la piscinele în care înoată în clor până li se prăjeşte stratul epitelial de suprafaţă. Îi trimitem la filme, unde mănâncă popcorn, 526 kilocalorii la suta de grame (deci trei sute de grame egal cât îţi trebuie pe zi), beau chestii carbonatate care mai pun încă o grămadă de e-uri în regimul pe ziua respectivă, apoi îşi cumpără câteva mărunţişuri pentru acasă, pe care le pun într-o pungă căreia îi vor trebui cinci sute de ani ca să se dezintegreze în gropile de gunoi care cresc mai mari decât oraşele.

Nu sunt ecologistă, încă las apa să curgă când mă spăl pe dinţi. Dar revin şi întreb: cât de etic este ca noi, marketerii, să facem consumatorul să se sinucidă lent şi să otrăvească totul în jurul lui? Şi – abia acum vine partea frumoasă – care sunt acele afaceri etice, pe care să le putem promova simţindu-ne fericiţi, responsabili şi mândri că o facem? Probabil că dacă aveţi o asemenea ocazie vă puteţi considera nişte profesionişti binecuvântaţi.