În brațele catifelate ale Nopții

2016-01-17_21.14.51[1]În așteptarea următoarei ceremonii, adormim buștean. Atât de adânc, încât mă trezesc abia cu un sfert de oră înainte. O noapte memorabilă. Funi a copt o ayahuasca muy fuerte, care ne aruncă pe toți într-o experiență amplă, vizuală, în care ies multe dintre cele ce trebuiau să iasă. Apariții și lecții. Simt că sunt un pod pentru legătura cu alții, iar ce se petrece e din zona ”clasică”, trei oameni au intrat în procese, și lucrez, cu șamanii și cu cu curățirea care se petrece de obicei. Nivelul este perfect echilibrat, nimeni nu o ia razna :).

2016-01-17_21.11.55[1]După ce termin de lucrat cu primul, mă întorc pe salteluța mea, îl simt pe I. foarte aproape și mintea aleargă spre ipoteze fără nicio ieșire. Toni vine cu Cavi, se așează și începe să cânte. Starea de rău crește, crește, lent. Când termină, mă întreabă dacă îl văd pe I. în spatele lui. Da, îl văd. Și tot ce am lucrat și tot ce am procesat iese, și iese, și tot iese. În fine, mă liniștesc și când dau să mă întind aud din nou că mă strigă cineva: Toni. În seara asta, ayahuasca lui Funi ne-a dovedit :). Și iar lucrez, și curăț, și mă intind, și iar, și iar. Îmi amintesc vorbe dinainte de plecare și îmi dau seama că dau proba de lucru centrat într-o seară grea. Pe de o parte, privesc la un loc gol în viitorul apropiat, o viață redesenată la puterea întâi, iar pe de altă parte mă simt redescoperită, redefinită, mai puternică, mai eu. Cineva spunea că optzeci lasută din problemele noastre sunt alte persoane.

20160117_211048[1]

?

Clipesc în întuneric, și ochii par să se reflecte în ecranul pleoapelor, doar că altfel. Clipesc, clipesc, iar ceea ce fulgeră sunt irișii galbeni ai unei feline, nu ochii mei. O ființă care pare să mă locuiască – o bucată din mine, ne neînțeles ,sălbatică, puternică și primitivă… Clipesc.

Timpii se dilată, se contractă, dansul de final de ceremonie mi se pare istovitor, după tot lucrul. Lângă mine creșteo siluetă albă, înaltă, în care nu îmi rămâne decât să mă încred. Ceremonia se încheie, ne împachetăm încet, și sarabanda de imagini continuă în camera întunecată, în care fâlfâie liliacul și unduiește energia groască, ca un nectar, care izvorăște din noaptea misterioasă a junglei.

 

Citește și https://pisicka.wordpress.com/calatorii-inspirate/calatorie-in-inima-pamantului/lumina-din-amazon/vise-peste-vise-peste-vise/