Cutiuţa cu vise

Există, deja, în circulaţie, o grămadă de cărţi care vorbesc despre puterea gândirii pozitive. Pe una am primit-o de Crăciun, după ce o pierdusem pe mama, ca o mână tăcută de ajutor din partea unui drag prieten.

Povestea de azi începe acum trei ani, în Colorado, la Marele Canion, unde am întâlnit un bătrân indian, care mi-a făcut cadou un urs alb, animalul meu de vindecare (parcă ar fi ştiut că, în copilărie, nu am avut păpuşi, ci doar urşi) spunându-mi că face asta pentru că am ştiut ce să aleg. Alesesem plase de vise, acele dream catchers, şi o cutie mică-mică, pe care era încrustat un turcoaz şi o imagine pirogravată a Cântăreţului din Fluier, simbol al schimbării, transcendenţei, transmutării. După aventura cu pricina, multe s-au schimbat în viaţa mea. Dar ce e important e setul de instrucţiuni de folosire cu care a venit acea cutiuţă. Trebuia să îţi scrii un vis pe o bucăţică de hârtie şi să îl închizi în cutie. Am cerut ceva şi am primit, literal, ce am cerut. Acum îmi dau seama că scrisesem greşit propoziţia. Dar am primit exact ceea ce am scris.

Mai târziu, am aflat despre metoda baloanelor roşii: scrii dorinţa pe un balon roşu, umplut cu heliu, şi o laşi să zboare în Univers, aşteptând ca Universul să vină şi să o manifeste pentru tine. Am folosit o singură dată balonul roşu, când mama era în plin cancer, rugându-mă să nu zacă în dureri. Nu a zăcut nicio zi, cu excepţia ultimelor dinainte de plecare, când deja era inconştientă.

Apoi am citit cărţi scrise de şamani şi ucenici de şamani, care, printre rânduri explicau mecanica acestei manfestări a dorinţelor. Cel mai interesant lucru de acolo este precizarea că lucrurile adevărate se văd cu colţul ochiului şi cu marginea conştiinţei. Într-adevăr, ceea ce privim de-a dreptul sau de care ne ancorăm, disperaţi, nu trece hotarul acestei realităţi materiale. Dar dacă reuşeşti să aplici sfatul şamanului şi reuşeşti să treci dorinţa în acel lateral de conştiinţă, miracol. lucrurile se întâmplă.

Un ultim exemplu, la fel de concret ca şi celelalte, şi deja sunt cam multe ca să putem vorbi de o distribuţie statistică a probabilităţilor: o prietenă anunţă că merge la un curs de aromaterapie. Casa mea e plină de uleiuri esenţiale pe care le folosesc, în primul rând, pentru starea de bine din casă. De ce să nu mă dezvolt şi să creez reţete şi pentru ceilalţi? îmi zic. Cursul, o sâmbătă şi duminică, două jumătăţi de zi, două sute de lei. Cam mult, îmi spun, dar mă înscriu.

Între timp, o altă prietenă îmi trimite un shortcut la un site drăgălaş, se cheamă Ştiri de Bine.  Făceau un concurs al cărui premiu era exact o invitaţie gratuită la cursul acela. Deja, Universul începea să manifeste pentru mine. Era prea mare coincidenţa. Scriu. Iar azi primesc mail. Câştigasem. Dar după ce am scris am trimis atât de departe gândul de zona conştientă, încât aproape că uitasem.  Altcineva lucra pentru mine. Dacă nu mă credeţi, iaca linkul:

http://www.stiridebine.ro/castigatorul-invitatiei-la-cursul-aromaterapia

Cutiuţa cu vise funcţionează, dacă eşti în stare să doreşti relaxat, neataşat, uşor, ceva. Dumnezeu, Universul, Sursa, Matricea, spuneţi-i cum i-oţi spune, vine negreşit înapoi şi vă dă ceea ce aţi cerut. Vorba chinezului, ai grijă ce îţi doreşti. Sau, cu cuvinte mai apropiate de vocabularul nostru ortodox, Cere şi Ţi se Va DA.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s