frankenstein revizitat

genul: matracucă Nu sunt o fată bătrână şi acrită. îmi place când văd frumuseţe şi femininitate , chiar în sensul cel mai sexual. Femeia e făcută să fie frumoasă.

Cu atât mai mare şocul azi, în Kaufland, unde, de obicei, te întâlneşti – la ora la care aterizasem acolo – cu profesioniştii de birou aflaţi în trecere spre casă, cu ai cartierului… sau cu mămici. bunici. tătăici.

Pe coridoare, în cizme platformă cu toc de doişpe supraînălţat, pendulează nesigur o domnişoară cu kilometrajul dat peste cap, oarecum nefardată, deşi botişorul roz, colagenat, în prăbuşire asimetrică (arăta de parcă ar fi fost ciupită de un ţânţar statistic-aleator în varii porţiuni ale buzelor) era dat cu mult gloss. Pielea obosită de atâta fond de ten şi o bluziţărochiţă peste jagerii prea subţiri pentru luna noiembrie completau punga de hârtie de sub braţ. Coşul, probabil, nu mergea cu cizmele 😀

Tristă şi nepotrivită apariţie pe culoarul unui magazin normal. Uriaşă discrepanţa cu imaginea fardată de la teveurile latrinofile de prin peisajul media. Dar, cel mai trist, inconsecvenţă uriaşă. Revista de bărbaţi, care preciza numărul de operaţii estetice şi care o arăta orientală şi exotică şi apetisantă, e la ani-lumină faţă de imaginea prăbuşită a unei femei care nu s-a putut înţelege şi împăca. Lumea se oprea şi se uita ca la urs.

subscriu.

Draga şi iubita mea, hai să te tunzi, lasă părul ăla şaten să crească în bucle, încearcă o rochie, un fond de ten şi un roz foarte palid pe buze, ca să nu se mai vadă colagenele fugite, hyaluroanele topite şi silicoanele debalansate. Un mocasin. un balerin. o unghie scurtă şi french… fără gel. şi poate redescoperim fetiţa care s-a pierdut pe drum, printre decorurile de mucava ale unei lumi false pe care a inventat-o o televiziune perversă.

Lasă un comentariu