the butterfly effect


ImageAi început vreodată un an cu senzaţia că eşti în faţa unei porţi mari, de aur, şi că ştii combinaţia încuietorii care o zăvorăşte? Şi că în spatele acestei mari porţi este cel mai mare miracol din viaţa ta?

Dacă nu, cum ar fi să ştii că eşti în faţa acestei porţi nevăzute din ziua în care ai venit pe lumea asta? spuse omida, bine sigilată în coconul ei.

Începuturile de an îţi dau, ca şi călătoriile prelungi, prilejul să te distanţezi de realitatea aceea cotidiană, consumatoare şi corozivă, care te macină pe dinafară şi pe dinăuntru, şi ai ocazia să alegi încotro te uiţi: înainte…. înapoi…. sau înăuntru. Am vorbit despre recapitulări şi planuri, este timpul să ne gândim la cea de a treia – şi cea mai importantă – perspectivă.

ImageCe mai faci? Cum te simţi? Te simţi ca o omidă? Capturată în rutina zilnică, alergând după bucăţica de mâncare, conştientă de micul univers din jurul ei. Într-un proces nesfârşit de acumulare. Fără niciun rezultat vizibil, altul decât creşterea în dimensiune.

Sau s-a întâmplat deja acea ameţeală magică şi ţi-ai ţesut pupa în care urmează să dormi noaptea cea scurtă a transmutării? Dacă da, ce visezi? Aşa cum mica fiinţă din coconul nespectaculos  nu are habar ce aripi minunate se vor desfăşura la trezire, la fel şi noi curgem în viaţă, pe frunzele noastre, şi uneori ni se întâmplă miracolul somnului transformator. Cum ar fi ca omida să poată hotărî când vrea să devină fluture? Probabil că ar face-o mult mai repede dacă ar şti.

ImageAşa că propunerea de astăzi, atât pentru reflecţie, cât mai ales pentru introspecţie şi planificare, priveşte proiectarea, în cel mai pur sens al cuvântului, a saltului personal pe care îl poate ascunde în pântecele sale anul 2013. Am vorbit despre setarea intenţiilor, şi cât de importantă e. E vremea să decidem exact cum vrem să fim la capătul acestui an şi, vorba maestrului meu tibetan din Nepal, nu-ţi propune lucruri mici… ci unele mai mari, care, dacă se întâmplă, să te includă şi pe tine. Apoi treci la ceea ce face omida – trece într-o stare în care visul devine concret. Îşi visează transformarea, un vis cu ochii deschişi, în coconul ei luminos de protecţie. O aşteptare fără spaţiu şi timp pentru omida care doarme. Fără stabilirea unor termene pentru emergenţa ca fiinţă deplin dezvoltată. Caută în interiorul tău toate simptomele fluturelui, ca să îl declanşezi.

Ce mai ai de făcut este doar să te decizi când vrei să îţi construieşti crisalida. Eu zic că acum ar fi un moment bun.