Vise peste vise peste vise

DSC05400Ceremonia de aseară, în formulă restrânsă, este blândă. Șamanii lucrează cu doze mai mici, care permit conectarea și lucrul în corpul energetic, fără să producă mari viziuni. Ayahuasca este aceea, reconcentrată și foarte amară, tare rea la gust. Se activează lent, ca în toate celelalte  sesiuni private. Am senzația că nu se întâmplănimic, până când începe să țiuie un țânțar prin preajma feței mei. Îl pocnesc, e pe față. Impactul explodează într-o secvență fulgerătoare, insecta strivită se transformă într-o pată de vitalitate roșie, înconjurată de un flash de energie albă și turcoaz. Noaptea continuă cu vise peste vise peste vise. Ies și intru din corp cu o viteză uluitoare, experimentez aproape instantaneu stările de ”aici” și ”acolo”, care se succed cu o frecență foarte mare. Parcă m-aș teleporta într-o minusculă fracțiune de secundă, în mici intervale care curg unul după altul, între o realitate și alta, care deja este prezentă și infuzează în această realitate, așa încât saltul devine aproape instantaneu. În partea cealaltă, mă proiectez. Luminez. Spațiul de decorporare apare nu doar ca o translatare în alt plan (înalt plan 🙂 ), ci și ca un fel de dezbrăcare de corp, pe care nu îl mai simți, este doar o proiecție, o imagine fără consistență în percepția Sufletului eliberat de senzațiile fizice, liber, împăcat.

DSCF4332Mă trezesc cu o foame de lup, și bucuria este că a venit Funi: barca a fost plină-ochi cu fructe. Mango, papaya, ananas, banane, pepene. E un regal. În top figurează pâinea proaspătă și avocado, care fac cel mai divin sandvici cu putință. După așa un ospăț, suntem gata să mergem în junglă… Lăsăm pe M. acasă, în hamac, purcedem către regele Yashingo, trecând prin peticul de saracura de unde își recoltează Funi materia primă pentru zemurile amare, dar făcătoare de minuni: sunt oameni cărora le-au scăzut dioptriile după Saracura. Funi zice că lucrează și pe oase: dacă e să mă gândesc la Hortensia, din primul grup, care a venit cu niște atacuri de artrită îngrozitoare, dureroase și aproape paralizante, și a plecat ca o zână, da, lucrează. Trecem prin junglă de locul unde se întinde acea plantă ciudată, ca o păstaie, pe care ei o numesc Scara Zeilor, zărim mușuroaie proaspete de termite și Funi explică vraja pentru chemarea unui bebeluș de sex masculin. Pentru fete nu au una – se pare că fetele vin oricum :). Mă necăjește discriminarea asta, dar Funi continuă, netulburat, să explice cum trebuie ținut post în ziua în care te duci să faci ritualul cu cuibul de termite.

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

În zona de unde am cules saracura în 2012, plantele au început să se regenereze,dar le va mai trebui cel puțin încă un an ca să ajungă la înlțimea potrivită pentru a fi recoltate. Bănuiesc că are un sistem subteran de înmulțire prin rizomi, pentru că plantele acestea nu au flori, nu se pot replanta ca butași, cum se întâmplă cu ayahuasca.

Puțin mai încolo, mai masivă decât mi-o aminteam, formațiunea brună, țesută din milioane de fibre vegetale mărunte, care arată ca un pitic bătrân și încruntat și pe care indienii Shipibo o numesc Regele Yashingo, emite o energie densă, de pământ, mustoasă, miroase a mușchi și a ciupercă, suntem într-o versiune amazoniană din Riga Crypto… drumul e complicat, punțile putrezesc și se prăbușesc, aluneci, e ca în scenele de Avatar , când Jake primește lecțiile de mers pe autostrăzile din junglă. Să ajungi aici și să pleci de aici e o aventură. Și nu suntem pe Pandora. Sau suntem?

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Funi plutește, vioi, peste rădăcini, treceri, noroaie, în timp ce noi ne clătinăm și ne întinem, ca să ne prindem de orice verticală de suport; trunchiurile subțiri, bețele special instalate de ei pentru occidentalul nepriceput, orice te poate ajuta să nu te dezechilibrezi. Fiecare pas trebuie calculat. Suntem fleașcă de transpirație și, în clipa în care ne oprim, suntem atacați de hoarde de țânțari cu piciorușe punctate cu alb, ca niște semnalizatoare minuscule. Flămânzi, desigur. Evantaiul, șalul subțire și spray-ul dat peste haine înainte de plecare funcționează. Principiul este că mai bine transpirat decât mușcat.

Ne întoarcem și prima mișcare este să sărim direct în râu, ca să ne spălm. La pontonul proaspăt reparat (ieri s-a rupt cum mine și m-am julit într-un mare fel, din cauză că lemnul a putrezit stând în apă) amarează o barcă mică: un localnic și un danez, care cutreieră prin junglă de trei săptămâni… au dormit în barcă!! Omul ar vrea să facă o ceremonie aici, dar Funi îi propune un preț stupid, prohibitiv. Așa că omul pleacă.

La cazan e pregătește următoarea ciorbiță de ayahuasca. Rog pe unul dintre băieții frumoși și din calea-afară de tineri, care cară apă și ajută pe aici, să îmi taie câteva flori de ayahuasca, ceea ce se și petrece. Macheta execută, cu precizie, tăieturile la doi-trei centimetri, iar în secțiune se vede, frumos, floricica tipică.

DSC05317În bucătărie, ni se pregătește un prânz cu pește mare și bine prăjit. După prânzul extrem de gustos, Toni ne povestește puțin despre lilieci, acum, că două căsuțe au fiecare musafirul lor. Cei doi lilieci sunt diferiți: la fete e unul negricios, la noi e unul bej, care flutură din aripile groase în fiecare noapte, refuzând să plece, deși are putea să o facă. Poate are căsuța noastră o concentrație mai densă de bunătăți? Toni spune că există un liliac care doar vizitează și altul care lucrează cu spiritele rele. La ei, se fac farmece cu lilieci. Există un icaros care invocă liliacul ca vindecător și curățător.

După-amiaza curge lent, cu terapii (îl punem iar pe Toni la loc) și discuții despre valorile comune în relații. Învățăm și două cuvinte Shipibo: Mîța, care înseamnă frumos, și Irakî – Mulțumesc.

 

Citește și https://pisicka.wordpress.com/calatorii-inspirate/calatorie-in-inima-pamantului/lumina-din-amazon/o-palma-turcoaz-de-luna-noua/

Anunțuri