genial


ad

ce face copilul tău?


măcar ştii Acum vreun an, prietenele puştiului meu îmi cereau ajutorul. Una dintre fetele din gaşcă se droga cu ketamină. Remarcasem paloarea mortuară, slăbise, dar nu mi-aş fin imaginat că îşi injectează porcăria aceea în ceafă ca să nu se vadă înţepăturile.

Am spus ce putea să spună, la momentul respectiv, o mamă de copil: asta nu e o mică năzbâtie între prieteni. Se rezolvă doar cu mama şi cu doctorul. Zis şi făcut, fetele se duc şi vorbesc cu mama împricinatei. Care o cheamă şi o confruntă pe consumatoare: Floriana, ai luat droguri? Nu, mamă. Vedeţi? nu ia, se întoarce mama către prietenele consternate de metodă.

Fata a luat-o razna de tot. Dacă mama ar fi putut testa copilul, poate că lucrurile ar fi stat altfel azi. Vieţi ratate, pentru că nu ştii. Pentru că nu crezi că se poate.

Costă un milion şi ceva, se găseşte în câteva farmacii Sensiblu  (http://www.sensiblu.com/?page=search&searchword=drog&ItemId=6421232); testează tot ce mişcă (şi poliţia tot cu ăsta verifică) şi elimină suspiciunea. Mai bine o veste proastă decât să te faci că nu ştii. Copilul tău mai are o şansă.

Cutia Pandorei


cutia cu minuniai o zi infernală. nu apuci să deschizi gura, eşti acuzat de superficialitate. apoi suspectat de manevre pe la spatele magnaţilor. ce dacă nu au dreptate şi ţi-e prea rău ca să te mai lupţi şi să emonstrezi că nu eşti de doi bani.

e şase jumate, copilul şi-a ars simul mai ceva ca în Johnny Mnemonic şi fugi la mall să îi iei altul. Pantofii au tocuri. Picioarele umflate de febră , sucuri, şedinţe multe şi stat pe scaun. te opreşti, literalmente, în primul boîte de pantofi şi îţi iei o pereche de papuci.

... and the other side...Pe counter, o cutie cu minuni. e, de fapt, o brăţară în două versiuni – una pentru băieţi, cealaltă pentru fete.  Simple, frumoase, ieftine, tentante. Cutia se desface într-un fel nostim, iar scrisul, deşi e cu acelaşi font de pe etichetele de la Lush, e tânăr, vioi şi îmbietor. Pe capac, desene naive, pastelate, plăcute.

mesajPe lângă brăţară. încă o surpriză, mică şi frumoasă.  Text. cele două laturi ale cutiei , altfel paralele şi ne neîntâlnit pe geometria euclidiană, fuzionează într-un singur mesaj: INSPIRE CHANGE.

Iar după ce iei micul pliant în mână, ca să citeşti ce e, de fapt, brăţara pe care ai cumpărat-o pentru că ţi-a plăcut, vezi, pe fundul cutiei, esenţa campaniei. un ultim mesaj, scris în culoarea inimii, care îţi spune, simplu, mulţumesc.

Nimic mai direct, mai nesofisticat, mai lipsit de fasoane inutile. E exact genul de exerciţiu prin care treci cu uşurinţă în timp ce îţi plăteşti papucii şi iei cutia cu pantofii de fasoane pe care i-ai purtat toată ziua, până n-ai mai răbdat.

mai mult decât un ambalajCampania e prezentă pe tejghelele de la Aldo, se derulează în combinaţie cu o organizaţie care sprijină copiii şi tinerii din Africa, iar dacă vrei să ştii mai mult, click pe http://www.youthaids-aldo.org/

Vă mulţumim.

poftă bună, treci în pat.


ne trebuie. vrem.Seară minunată, la mare. Clinchet de clopoţei de vânt, din scoici, fluturări de materiale albe, lumânări adăpostite în cochilii de sticlă transparentă. Bucătarul de trei stele pregăteşte tot felul de minunăţii ale mării. Sosuri complicate, pane-uri cocoloşite cu umbre de şofran, grill-uri marinate prin cine ştie ce poţiuni complicate.

Vinul curge in sticlele personalizate cu sigla locaţiei. După care – oroare- remarci şerveţelele albe,  ieftine, tipărite la metru, cu o reclamă stupidă la o marcă de prezervative despre care lumea zice că sunt strâmte (să fie doar ambiţiile de macho român?…), cu o culoare pe lângă roşu bordeaux, dar spre maro… Respingător? Abject?

Deşi fructele de mare au renume în privinţa proprietăţilor lor afrodisiace, a aduce vorba de epilogurile erotice e cel puţin forţat, din multe, multe motive. Dar principalul e că nu eşti obligat să treci în pat direct de la masă, decât dacă vorbim de cine ştie ce prestaţie profesională din breasla cea mai veche din lume, cu plata în natură contra cină elegantă… sau că o marcă de lounge beach bar s-ar potrivi mai degrabă cu Durex… sau că şerveţelele de hârtie, mai ales cele tipărie cu sigle suspecte, nu au ce căuta la o crâşmă care ia zece lei pe o cola mică-mică…

Evit să citez mărcile, pentru că ruşinea brand managerului de prezervative şi cinstea asocierii cu o marcă premium sunt contradicţie în termeni. Dar şi pentru că, în ciuda afluenţei de silicon, îmi place acel beach bar. Sper că proprietarul, care a investit o grămadă în concept, arhitect, branding în sine o să ia cravaşa şi o să le croiască dobilanilor care au comis gafa câteva linii zdravene pe cefele late şi bronzate, poate mai dinamizează puţin circulaţia sângelui dinspre stomac spre creier, şi nu în jos, cum s-ar putea deduce din mesajul şerveţelului păcătos.

turism, profanare, reinventare


In ziua în care deschid laptopul, îmi ţâşneşte pe ecran un „BUnă, cf?” şi „scz”, incerc o sumarizare de experienţă cu turismul românesc.  O secţiune subţire, ce-i drept, deşi, pe intervalul Constanţa-Năvodari poţi vedea toate feliile sociale posibile.

DSCF9111Plecând din Constanţa, treci prin secţiunea 1. Perla, pe vremuri unul dintre locurile bune şi iubite, a alunecat în manele şi megafoane care anunţă următorul mare show dubios, produs pe bandă, pentru sindicalişti.

Te urci în telegondolă, parcurgi un traseu straniu, compus  din acoperişuri peticite cu carton asfaltat şi pescăruşi parcaţi la grămadă, în aşteptarea cine ştie cărui festin, survolezi distracţia ultimă, aquapark-ul, şi te uiţi la plajele standardizate. DSCF9120

Deşi toate par frumos organizate, când te uiţi de sus, jos e balamuc. House prost care bubuie sub umbrelele pătrate, lume amestecată, domnişoare de consum, silicon, mult silicon şi uşi care se deschid dacă fluturi cardul platinum. O aiureală fără sens.

Pe stânga, aristocratic, din TIR-uri se descarcă bărcile fenomenale care vor alerga pe lac săptămâna viitoare. Un abonament e doar 750 de lei. Lacul rămâne select, izolat, snob.

DSCF9118 O asemenea barcă era parcată în faţa mall-ului din sudul Constanţei.

Telegondola te coboară în vulgul etern, noroc că la Cazino ceasurile bat clopote şi curăţă atmosfera încărcată de şaorma şi transpiraţie, iar vânzătorii care lichidează totul pe ultima sută de metri concurează cu artiştii populari adunaţi într-un microtârg de duminică. DSCF9110

Laşi umbrele, pescăruşi, gogoşi, toată maşinăria fabuloasă şi nemiloasă de tocat banii omului, la preţ de alimentara cu adaos de 100% şi fugi cât te ţin roţile şi cât te lasă limita de viteză şi sensurile giratorii care s-au răspândit, viral, în tot lungul drumului, încetinind şi încurcând lumea care claxonează, că doar se grăbeşte major, e în vacanţă.

DSCF9116 Pe vremuri, nordul staţiunii era zona de hoteluri bune. A urmat decăderea, iar acum o revenire ciudată, care a indicat că acolo trebuie să fii dacă faci parte dintre cei aleşi. Accesul se plăteşte, o coca cola e 10 lei şi un şezlong pe o zi 50, dar vezi toată lista de pacienţi ai chirurgilor esteticieni de aici şi de aiurea. Afli toate mărcile şi modelele de costume de baie la modă. Constaţi cât de simplu e amesteci cinci branduri ca să se vadă etichetele cât mai bine. Păcat că mâncarea şi cocktailurile sunt bune.

DSCF9085şi ajungi, în fine, acolo unde, pe vremea când veneam cu ai mei, având o vârstă aproximativ egală cu a copilului meu, acum, cu cortul, la Năvodari. Mai toată zona s-a transformat şi îmi aminteşte de satele de vacanţă de pe malul turcesc al Egeei, mai jos de Izmir, doar că mai e mult, mult de construit. Oamenii care vin la vilele astea nu aruncă gunoaiele pe plajă. Nu ascultă manele, au cărţi, nu urlă inutil la copiii din apă. Au câini care fac aport, vin devreme la plajă şi dispar pe la 11. Cluburile de figuri sunt departe de locul ăsta în care, obosiţi, pescarii care scoteau pe vremea mea câte două bărci cu peştte din care puteai alege zarganul sau rechinul pentru seară, DSCF9083numără cele câteva lăzi cu stavrid şi hamsie pe care le trimit restaurantelor, după care leagă barca de mal cu frânghia la fel de bătătorită ca mâinile şi se duc înapoi, în alcool, să înece teama că mâine vor prinde şi mai puţin.

După ce Vama a fost confiscată de lănţăi şi dame cu hyaluroane, după ce la Corbu s-au plantat primele vile, ameninţând fix cu acelaşi scenariu, am regăsit o bucăţică din acea Mare pe care o iubesc de când eram copil, aceiaşi oameni, care ştiu ce vin să bea şi pot vorbi despre ultima carte pe care au citit-o. Normalitatea încă există, Dumnezeu ştie pentru cât timp, înainte să îşi ia rucsăceii la spinare şi să fugă, iar, de duduitul boxelor şi mirosul de fiţe de macara.

oamenii te citesc aşa cum vor ei


Poveste, poveste. Una spui tu, alta aude cel din faţa ta.

Am rugat o grupă de cursanţi să îşi exprime identitatea pe un sticker, din acelea, mici, galbene şi oarecum lipicioase. S-au întristat când au văzut ce percepţie poate avea cineva care ar putea intra în targetul lor de comunicare.

Iată câteva exemple, lucrurile pe care le inspiră, versus ce au vrut oamenii să scrie.

încurcături, salvări, lămuriri


parcă totul e delicios azi...dacă tot am salvat călugăriţa din ghearele pisicii doritoare de proteine suplimentare, m-am setat de bine pentru tot weekendul. cu gând bun, la prieteni, pe alţii i-am adunat la faţa locului, apoi m-am întâlnirt cu un foarte vechi prieten, în fine, i-am făcut unei prietene dragi cadou o după amiază (ceva) mai liniştită ca să se poată bucura de aniversarea ei şi de cei doi cei mai importanţi oameni din viaţă, care o iubesc.

În curte cântă greierii, iar paharele pe care le tot sparg de dimineaţa şi-au găsit odihna veşnică în coşul de gunoi, împreună cu obstacolele, ghinioanele şi încurcăturile. Timpul curge lin, ca mierea, şi mai e o duminică…

herghelia de cai tineri


M-au doborât oboseala şi răceala ieri. Altfel, aş fi scris despre nişte oameni minunati, care s-au descris pe ei înşişi de la mare distanţă. Arătându-mi că părerea noastră despre noi înşine e, de obicei, o mare aiureală, şi că transmitem chestii total diferite de ceea ce am vrea. Un exerciţiu pe care rareori ne amintim să îl facem e să ne uităm din exterior.

norocul nostru că există cai tineri Minunate, bucuria şi energia cu care oamenii ăştia plonjau în  subiect. dorinţa de a şti.

şi apoi, toate elementele acelea de microcultură. Cei retraşi, cei agresivi, cei în expectativă. Un grup deja format, cu roluri şi distribuţii.

Oameni care vor să crească şi nu ştiu încotro- aşa că fac un master. De câte ori au făcut alţii alegerile pentru noi?şi cât de corecte au fost?

întrebarea e dacă excavatorului îi place să aştepte. singur, ceva nici el nu ştie.Pentru mine, o noua lecţie despre generaţia y.  Responsabilă, conştientă, neataşată de valori imperfecte. Care aşteaptă ceva adevărat în schimb.

Aş mai fi stat, dar restanţa la somn cerea stringent să plec.

O zi minunată.

despre branding personal. părerea mea.


cu ajutorul ideilor pe care Tom Peters le exprima atat de elocvent… şi, fireşte, cu puţină inspiraţie din internetul nostru, cel de toate zilele.