Fericiţi cei ce au prieteni.
Şi mai fericiţi cei ce au prieteni atinşi de aripa Muzei.
Într-un pod, undeva în Dorobanţi, creşte un alt fel de sală de teatru. O uşă spre o lume imaginară, cuibărită într-un spaţiu mic, dar magic, încărcate cu vorba şi mişcarea celor care ştiu şi a celor care învaţă teatru. În curând,un spaţiu al celor care învaţă să se cunoască şi să se preţuiască.
Titlul ar fi trebuit completat cu „hobby: bricoleur”. Şi iată cum, lângă masca veneţiană, magică, şi lumânările aprinse într-un pod în care stau depozitate mai degrabă visurile şi dorinţele decât lucrurile de altădată, creaţia intelectuală face casă bună cu cea fizică.
Pentru prieteni: promit să vă povestesc când se deschide uşa acestui colţ nepătat de iluzie, într-o realitate extrem de rece, acum, şi extrem de sordidă, de obicei.
Iar pentru toţi ceilalţi: ar trebui să avem curajul acestei minunate prietene şi să ne definim, în casele noastre, aşa cum sunt ele acum, măcar un colţ pe care să putem scrie, cu litere mari, mari şi cu inima pe tavă, LOCUL ÎN CARE VISEZ CU OCHII DESCHIŞI.
Pisicka's Book of Life 