Sutiene, semnale şi conştiinţă

Roxana, protectoarea porcuşoruluiEste ziua Roxanei azi. Nu ştiu câţi ani împlineşte… oamenii ăştia nu-şi arată vârsta ca noi. Am pregătit pentru ea un pachet de patru sutiene nou-nouţe, cu push-up. Negru, roz, alb, bej :). Fiecare dintre noi vine cu un mic cadou, mai premeditat sau mai improvizat :). O văd că se bucură de toate… O pereche de cercei, o fustă Sunday-Monday (chiar superbă) şi tot aşa.

În aer pluteşte ceva. O vedem pe Kavi cu un bărbat în vârstă, în aburul acela specific oamenilor care se iubesc. O întreb: Kavi, e iubitul tău? Râde ca o şcolăriţă şi îmi răspunde că da. De dimineaţă, stau împreună şi vorbesc cu voce scăzută. Ea brodează, el îi povesteşte. Îmi pare rău că nu pot trage cu urechea, prind câte un cuvânt spaniol doar când şi când, pentru că restul e în Shipibo. Abuelo îi face o curte frumoasă, discretă, elegantă. În paralel, cuplul de tineri care se alerga mai ieri pe iarba udă dansează acelaşi dans lent al curtării, e puţin trist să te uiţi, pentru că povestea clasică e de tipul „se îndrăgostesc, se iubesc, ea rămâne însărcinată, el pleacă”. Sper să fie altfel, Juni şi Roxana sunt un contraexemplu bun pe care sper să îl văd replicat cât mai des.

fluturele-ofrandă

fluturele-ofrandă

Am învăţat de la alţi şamani, mai de la nord de unde suntem noi acum, că semnele sunt importante. E un fel de antrenament special să îţi iei mintea şi să o pui să se conecteze tot timpul, 360 de grade, la tot ce simţi. Pe de altă parte, tipul ăsta de prezenţă îţi revelează tot felul de semnale laterale, pe care poţi să le coordonezi, mai ales când vin în valuri. Dimineaţa începe cu un brotăcel galben-verzui, cu degete lăţite şi, probabil, lipicioase sau cu ventuze, după felul în care stă, curios, pe perete şi se uită la tot ce e împrejur. Nu sunt singura care îl vede, probabil că locul abundă în ţânţari şi poate oferi un mic-dejun delicios micii fiinţe fragile care îmi transmite un fel de vioiciune. Puţin mai târziu, un alt brotăcel, maro-verzui, foarte vizibil pe colţul geamului lui Ian, îmi atrage atenţia în cursul conversaţiilor matinale din plasa cea celebră a patului cel mare 🙂

fluture de noapte uriaş

fluture de noapte uriaş

Imaginea se completează cu ţânţarii şi liliecii de seară. Juni trebuie să se întoarcă şi Kavi îl simte cam cu o oră înainte ca lucrul ăsta chiar să se întâmple. E ca în basmul cu Petrică şi lupul – tot satul sare să fugă la ponton ca să îl întâmpine. Oamenii s-au culcat, dar noi, echipa de şedinţă din camera de meeting, îi însoţim. A doua tentativă este corectă, îi ajutăm să descarce din barcă puzderie de lucruri… pâine proaspătă, mmmm, pâiniţe crocante pe care I. le urăşte, bunătăţi verzi – broccoli, castraveţi ciudaţi de-ai lor, ardei – şi fruuuucteee… A Doua Venire este minunată. Mâine facem chestii noi de mâncare :D.

Ne întoarcem la şedinţă. Între poveştile şi visele de mai devreme, când m-am întors la mine în cameră, excedată de aburul emoţional care se eliberează din străfundurile sufletului lui I., de iritarea pe care o simt peste tot, de critica continuă, şi poveştile şi visele de acum este o diferenţă foarte mare. Adormim citind dintr-un script de viaţă anterioară, de ofiţer japonez în al doilea război mondial, salvat de pe o navă pe care nu a apucat să lupte, şi mort în mod jenant, de o boală ruşinoasă contractată în mahalaua Marsiliei, dar câmpul s-a îndreptat şi acum pluteşte către ceilalţi. Cercul s-a închis, ceaţa aurie se întinde din nou şi oamenii se vor trezi mâine îmbrăţişându-se.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s