Incredible India

DSC03165Cu o zi înainte de plecare, disperarea limitei de bagaj impuse de Austrian Airlines (ruşine, pentru un zbor intercontinental doar 20 kg) am vorbit la hotel să cheme UPS-ul. Europeni nebuni, care îşi închipuie că UPS creşte ca buruiana de la marginea drumului, în fiecare orăşel.

La hotel apare nene intermediar, transpirat şi extrem de nervos pentru că înţelesese că noi trimitem un plic, iar când colo, veste-poveste, avem valize. multe. IMG_0031Îl trimit pronto după ambalaj şi reconfirm preţul, patru sute de rupii per kilogram, conform discuţiei cu proprietarul celui mai spaţios magazin de trăsnăi locale. Zice că revine în zece minute. Revine într-o oră şi un sfert, cu nişte ruptogituri de cartoane şi un preţ dublu. După ce îl luăm la întrebări, mărturiseşte că e doar un intermediar (cool intermediere, cu 100% adaos) şi e gonit cu surle şi trâmbiţe. Prietenele renunţă la trimiteri şi vor risca la cântar în aeroport.

IMG_0034Pentru că în viaţa mea există întotdeauna un Deus exMachina, apare Dl. V. Care găsise, evident, în oraş un curier care avea legătura cu UPS. Luăm taxi , coborâm, suntem trei. Agenţia propune să trimită pe o singură adresă.  Geanta mea de golf e full până la refuz. Mai am nevoie de o cutie. Prietenuţii fac de încă o cutie. Indianul e nemulţumit de volum, spue că o să aranheze el pachetele şi noi, demenţi zicem că da. UPS face între şapte şi zece zile de la Dharamsala la Bucureşti… Drept care azi, mai ceva ca-n filmul cu naufragiatul, UPs livrează . Reconvocăm formaţia în trei ca să preluăm bagajele. Prima repriză de emoţii, geanta mea nu e. văleeeuuu, tangkha-urile mele, bolurile,clopoţeii, ce mai… am pus-o. IMG_0035După care , desfăcând cutiile, constatăm că indianul se exprimase corect. Au desfăcut toate coletele. Cardamonul s-a înfrăţit cu pantalonii boţiţi, stampele murdare – cu clopoţeii tibetani, iar gravurile sacre, cu chiloţii de dat la spălat. Ai tuturor… singurul lucru care lipseşte este o  parte semnificativă din remediie naturiste cuprinse în bagajul iniţial.

IMG_0032Râdem de ne dau lacrimile, pisica gazdei tropăie vajnic prin cele cutii bătute de vremi şi kilometri, contrastând izbitor cu ceştile fragile de porţelan din care am băut u ceai dătător de viaţă, apoi ieşim în frigul pătrunzător, să aruncăm obiectele muncii în portbagaj.

India e incredibilă şi post factum, iar chiloţii şi spiritualitatea fac parte, din perspectiva asta, din acelaşi pachet. Doamne-ajută.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s