Nu, nu este vorba despre zodiile chinezeşti. Trăim, în sătucul shipibo, înconjuraţi de toate animalele care fac parte din viaţa de zi cu zi a comunităţii. O căţeluşă extrem de gravidă, de culoarea caramelei, se învârte pe lângă noi şi ne păzeşte în timpul sesiunilor de lucru Tai Chi sau a seminariilor, aşezată cuminte pe marginea de lemn a construcţiei, lângă una dintre cele trei uşi.
În bucătărie, care e un chioşc deschis, văd o formă blănoasă, cenuşie, şi – cu lentilele mele de contact subdimensionate – o consider pisică, până când văd coada lungă, stufoasă, şi realizez că e o maimuţă-capucin. Blândă, probabil hrănită de copii, oscilează între spaţiul în care primeşte de mâncare şi un palmier de lângă templu, de unde ne urmăreşte.Ne-a trezit din somn cocoşul maniac, care urlă în fiecare dimineaţă la trei şi jumătate. Având în vedere că ceremonia s-a terminat la două… delicat… I. ameninţă că se va împiedica şi va cădea peste el, cu un cuţit în mână. Am dormit puţin, iar efectul ayahuascăi continuă, pictând cu lumină marginile frunzelor şi făcând să tremure şi să strălucească toate contururile obiectelor. Formula delicată pentru prima ceremonie, coaptă de Funi în oala cea mare, ieri, a dat rezultat. Am călătorit frumos cu toţii şi acum am pus mâna pe pensule şi hârtie, ca să desenăm ce am văzut. Pe lângă noi aleargă, în viteză, un porc păros, negru, scăpat din ţarcul în care locuieşte, în sat. E ca la zoo aici.
Povestim şi debriefuim, în cercul magic trasat de dansul de ieri al lui Cavi. Poveştile sunt frumoase, ceremonia a început lent, cu primul efect după două ore, şi s-a terminat cu un fel de trance dance, căci Toni i-a ridicat pe toţi de pe saltele, ameţiţi sau nu, şi fiecare dans a dat un impuls suplimentar ayahuascăi să lucreze mai adânc, mai adânc în corp.
Între cântecele îngânate, şoptite, ritmate cu zornăitoarele, câmpurile s-au deschis, spaţiul s-a structurat în Reţea luminoasă presărată cu curcubeie, iar siluetele şamanilor şi ale participanţilor au crescut, uriaşe, dansând fosforescent pe corola unei uriaşe Flori a vieţii. Viziunile, curgând ca diapozitivele de pe vremuri, repede, trec prin autostrăzi de lumină, pe care conştiinţa curge către alte dimensiuni, unde întâlnesc fiinţe ciudate, închise la culoare, care poartă pe cap un fel de cristale tetraedrice, rubinii, şi ne privesc cu curiozitate. Vocile şamanilor sunt dublate de alte voci, neîntrupate, care cântă odată cu ei, dar nu acelaşi cântec. Sunem în natură, una cu ea, şi arborele plin de flori roz de lângă casita lui Funi devine un fel de Eywa, conectată cu tot şi toate. Forme iridescente albastre defilează în faţa corpului de plumb, cu membrele prea grele ca să ridice evantaiul, greu şi el, dar senzaţia e una dulce, de plutire, şi vin din copilărie amintiri triste, grele, înlăcrimate, încuiate în camerele sufletului până acum: lucruri despre care credeam că am uitat.
Ies să văd ce face unul dintre „copii”, care stă de multişor la toaletă, am timp să ridic ochii şi să văd cel mai minunat cer cu stele pe care l-am văzut vreodată. Crucea Sudului şi feţele nevăzute ale Căii Lactee. Revin în încăpere şi în faţa ochilor curge imaginea REgelui Gnomilor, în forma lui spirituală, albastru-fluorescentă, privind cu atenţie, apoi închizând ochii ca cineva care s-a liniştit şi se pregăteşte să se culce. Brize mici, stranii, circulă prin templu.
Filmul defilează prin faţa ochilor, în timp ce pregătim „tortul” de ziua lui R: banane, chia, miere, cocos. Budinca raw rezultată este un deliciu….Sărbătorim o aniversare şi prima ceremonie.
Pisicka's Book of Life 